A mers la un doctor, apoi la altul și la altul. Și nimeni nu știe ce are. Coșmarul unei tinere care luptă de doi ani cu urmările COVID: „Sunt obosită și vreau să uit”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Doi ani, trei reprize de COVID și 11 medici mai târziu, nimeni nu pare să știe de ce o tânără de 28 de ani, Lindsay Polega, este încă foarte bolnavă, scrie ziarul american Washington Post.
Cuprins:
Femeia era imaginea sănătății înainte de infecție. Lindsay, care a absolvit Facultatea de Drept anul trecut, suferă acum de dureri în piept, pusee hipertensive, amorțeală la mâini și numeroase alte simptome.
Viața ei a devenit o serie de programări la medic care străbat orașele din jurul casei sale din St. Petersburg, Florida: medicul ei de familie a trimis-o la un imunolog. Imunologul a trimis-o la un cardiolog. Cardiologul a trimis-o la un nefrolog și la un endocrinolog. Endocrinologul s-a gândit că ar putea afla mai multe de la un neurolog. Dar când testele neurologului nu au reușit să găsească nicio cauză potențială, Polega a fost trimisă înapoi la imunolog.
I s-a spus să stea izolată permanent în casă
La un moment dat, unul dintre medicii ei - nedumerit de incapacitatea științei medicale de a explica și ce se întâmpla - a sfătuit-o să ia în considerare izolarea acasă pe termen nedefinit, în speranța că acest lucru ar putea să o ajute să evite factorii declanșatori de boală.
„Mă întreb: oare așa va fi tot restul vieții mele?", a spus Polega. „Nu pot trăi în camera mea pentru totdeauna. Acesta nu este un răspuns bun. Ăsta nu este un tratament".
Odiseea demoralizatoare a lui Polega, care a durat doi ani, vorbește despre disfuncționalitatea sistemului de sănătate din SUA, centrat pe organe, atunci când vine vorba de Covidul îndelungat și despre provocarea de a încerca să tratezi o boală prost definită pentru care nu există o cauză clară și nici un test și pentru care numărul de simptome documentate se întinde acum la peste 200, scrie WPo.
Multe dintre centrele medicale de top din țară au înființat clinici multidisciplinare pentru a vedea pacienții cu boli de lungă durată, dar avocații spun că nu sunt nici pe departe suficiente pentru a face față milioanelor de americani care se așteaptă să se confrunte cu probleme persistente de la Covid-19 în anii următori, lăsându-i pe cei mai mulți dintre ei să se lupte singuri pentru a se descurca singuri în labirintul de medici și diagnostice.
În timp ce lumea intră în cel de-al treilea an cu coronavirusul, peste 425 de milioane de persoane au fost infectate, iar cercetătorii estimează că între 10 și 30 la sută ar putea avea simptome de Covid luni de zile după ce s-au recuperat după boala inițială.
„Șirul de pacienți cu Covid de lungă durată se va confrunta cu o experiență dificilă și chinuitoare în sistemul nostru de sănătate multispecialitate, axat pe organe, având în vedere prezentarea clinică complexă și ambiguă", au scris Steven Phillips, vicepreședinte al științei și strategiei la Covid Collaborative, o coaliție de experți, și Michelle Williams, decanul Școlii de Sănătate Publică Harvard T.H. Chan, într-un articol apărut recent în New England Journal of Medicine.
„Pacienții ajung să creadă că sunt nebuni până la urmă”
Christina Martin, o asistentă medicală de practică avansată din cadrul clinicii de long-covid la Dartmouth-Hitchcock Medical Center din New Hampshire - unul dintre zecile de astfel de centre din întreaga țară -, își descrie munca și ca fiind de apărător/coordonator pe teren (rol din sport, n.red.), care ajută la direcționarea îngrijirii în direcțiile corecte.
„În momentul în care ajung la noi, ei știu că ceva nu este în regulă. Dar fiecare test spune că sunt «normali», așa că încep să creadă că poate sunt nebuni până la urmă", a spus Martin, „când realitatea este că afecțiunile lor sunt atât de complicate, încât este dificil pentru un singur specialist să vadă imaginea completă."
Virusul a lăsat-o inconștientă timp de o lună și jumătate
Lindsay Polega a făcut parte din primul val de americani infectați cu coronavirus înainte ca națiunea să înceapă să se închidă pe 15 martie 2020 - înainte de distanțarea socială, înainte de măști și înainte de vaccinuri. Din punct de vedere statistic, ea avea șanse să treacă peste boală fără probleme, având în vedere vârsta, sănătatea și nivelul ridicat de pregătire fizică. Femeia făcea sport: alerga, a înotat sau a participat la un fel de clasă de fitness în fiecare zi.
Dar, cu toate acestea, virusul a lăsat-o inconștientă timp de o lună și jumătate, iar ea nu și-a mai revenit niciodată la starea inițială.
Durerea în piept a fost doar unul dintre numeroasele simptome care au apărut și uneori au dispărut, doar pentru a reapărea, în următoarele câteva luni. Tensiunea ei arterială a crescut brusc pe parcursul zilei, ajungând la un moment dat la 210/153 - depășind cu mult 120/70 considerată normal.
Derularea pe telefon îi provoca vertij, încețoșare și dezorientare.
A devenit sensibilă la lumină.
Uneori era amețită și auzea țiuituri în urechi.
Avea dureri articulare zdrobitoare.
Iar femeia putea jura că simțea miros de pește, chiar și atunci când nu exista așa ceva în jur. Într-o zi, și-a distrus mașina căutând ceea ce ea insista că era un taco de pește uitat și putrezit, sub privirile confuze ale prietenului ei.
Sindroamele postinfecțioase, descrise pentru prima dată în secolul al XIX-lea, se numără printre cele mai misterioase și controversate domenii ale științei medicale, cu generații de medici care au respins simptomele ca fiind în mare parte psihologice, scrie Washington Post.
Abia în 2006, Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor au lansat o campanie de educare pentru a sensibiliza opinia publică cu privire la o astfel de afecțiune - encefalomielita mialgică, mai bine cunoscută sub numele de sindromul oboselii cronice, subliniind că este „o boală reală" și că persoanele cu această afecțiune au nevoie de „îngrijire medicală reală". Cercetătorii au recunoscut, de asemenea, o creștere a raportării sindroamelor post-virale după epidemia SARS de la sfârșitul anului 2002 până în 2003 și după ce oamenii au fost îmbolnăviți de virusul Epstein-Barr, Lyme și alți agenți patogeni.
Acum, cu sindromul post-Covid, care are multe simptome care se suprapun cu cele ale sindromului de oboseală cronică, cercetările încep, în sfârșit, să demareze.
Două piste de cercetare
Un domeniu de cercetare de vârf este explorarea posibilelor disfuncții ale sistemului nervos autonom al organismului, care controlează funcțiile inconștiente, cum ar fi respirația, ritmul cardiac și digestia.
O altă teorie este aceea că virusul continuă să se ascundă în rezervoarele din organism, creând inflamații care declanșează tot felul de simptome. O a treia posibilitate este aceea că sistemul imunitar al organismului reacționează exagerat sau acționează greșit în aceste situații și se atacă singur.
De trei ori la urgențe
În vara anului 2020, Polega și-a dat seama că nu se mai face bine. Fusese deja de trei ori la urgențe din cauza durerilor în piept și a leșinurilor, iar ea a început să insiste mai mult pentru a obține răspunsuri.
Femeia lucrase ca asistent juridic în timpul zilei și ca instructor part-time la o sală de kickboxing în unele seri și weekenduri, precum și ca baby-sitter de câini - un program mai relaxat decât cel pe care îl avea în timpul anului școlar. Dar tot era prea mult. Vârfurile hipertensive au început să se amplifice, ceea ce a adus cu sine dureri în piept. În câteva rânduri, a trebuit să plece mai devreme de la serviciu. Colegii de muncă și membrii de la sala de sport, unde purta un monitor cardiac, comentau cât de ridicat îi era pulsul la doar câteva minute de activitate.
Apoi a început să fie trimisă de un medic la altul. Și odată cu asta a apărut și o listă lungă de posibile afecțiuni, adăugate și eliminate pe parcurs: artrită reumatoidă, lupus, o boală autoimună, probleme cu presiunea sângelui, recomandându-i-se, printre altele, să nu rămână însărcinată pe durata tratamentului cu un medicament.
„Probabil că mai degrabă corpul tău este încă «supărat» din cauza infecțiilor cu Covid”, i-a spus un medic nefrolog.
De la nefrologie a ajuns la endocrinologie. Aici testele de sânge au arătat o problemă: suprasecreția unui alt hormon din aceeași glandă - aldosteronul, principalul regulator al echilibrului dintre sare și apă din organism, care poate duce la obezitate în partea superioară a corpului, slăbiciune musculară și osoasă și hipertensiune arterială. Acest lucru nu explica toate simptomele lui Polega, dar era un început.
Medicul a sugerat o monitorizare suplimentară pentru a examina eventualele probleme cu glanda pituitară, un organ de mărimea unui bob de mazăre situat la baza creierului. Supranumită „glanda principală", aceasta dirijează alte glande să elibereze hormoni. Lui Polega i s-a spus că testele ar fi fost efectuate cel mai bine de un neurolog, un specialist care se ocupă de sistemul nervos central, format din creier și măduva spinării.
Infectată a doua oară
În februarie 2021, a făcut a doua oară Covid. Simptomele au fost mai blânde ca prima dată, dar ulterior, s-a trezit cu noi manifestări post-boală.
Când s-a trezit, mâinile îi amorțeau. La început era doar de câteva ori pe săptămână, dar apoi a început să se întâmple în fiecare zi.
„Este ca atunci când ai stat greșit în picioare și ai furnicături și ace", a explicat ea.
Au urmat alte zeci de teste. Deși unele au ieșit cu valori anormale, acestea nu explicau manifestările post-boală.
A apelat la serviciile unui nou centru post-Covid care s-a deschis în apropierea casei sale.
Un specialist în medicină internă a comandat o gamă largă de teste de laborator, dar aproape totul a ieșit bine. Medicul a declarat că acest tipar este tipic pentru cei peste 450 de pacienți ai săi, „dar asta nu înseamnă că nu este nimic în neregulă cu tine".
Principala ei descoperire a fost o disfuncție endocrină în ceea ce se numește sistemul nervos autonom, care declanșează „răspunsul de luptă” al corpului uman.
După vaccin, noi manifestări
În luna mai a anului trecut, tânăra a absolvit facultatea de drept și la scurt timp după aceea s-a vaccinat. După ce a auzit povești anecdotice despre modul în care starea unor bolnavi care sufereau de sindromul post COVID s-a ameliorat după vaccinuri, ea a sperat că tot ce era mai rău a trecut.
Cu toate acestea, în preajma Crăciunului, prietenul lui Polega a contractat virusul la serviciu - probabil varianta Omicron, având în vedere momentul ales - iar ea a fost testată pozitiv pentru a treia oară. Amândoi s-au îmbolnăvit ușor, dar simptomele ei, care de mult timp au fost active, s-au acutizat din nou grav, iar ea s-a temut că viața ei a devenit un ciclu de boli și simptome persistente.
„Sunt obosită și vreau să uit”, le-a scris tânăra prietenilor și familiei într-un mesaj trimis pe 31 decembrie anul trecut. Dar lupta ei continuă.
![Cum arată averea imobiliară a Andreei Esca? Vila din Snagov are ponton privat, iar familia vedetei deține mai multe case spectaculoase în Transilvania [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/Thjk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzRMclB4WkJnZndLUUNaSEVaQjJXUW9iRUl2QzlFVGVlQTFwNFJtbG8uanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Raiul pe pământ! Cum arată casa cu 5 camere a Mirelei Vaida: Living cu perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 € [27 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
