Aberații în noua lege a Guvernului Dăncilă: dacă ţi-a dispărut copilul pe munte, 112 te redirecționează la Salvamont! Poliția este eliminată!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
După cazul Caracal, ministrul de interne Fifor a spus că va înainta un proiect de lege mai bună pentru găsirea copiilor dispăruți. Cu experiență de 15 ani în investigații despre copii dispăruți, jurnalista Adriana Oprea, Libertatea, a început să analizeze punct cu punct legea, iar faptele descoperite sunt decepționante.
Cuprins:
Costi Velcev avea 7 ani atunci când a dispărut din curtea unei cabane din Rânca (Gorj), unde venise în vacanţă cu bunicii.
Era 23 iulie 2009. În jurul orei 18:30 copilul fusese văzut mergând pe drumul din spatele cabanei. Avea papuci de casă în picioare.
După sesizarea dispariţiei la poliţie, căutările au început târziu şi au fost organizate haotic. Iar la 3 august 2009, au fost sistate.
Două săptămâni mai târziu, un văcar şchiop care căuta zmeură de-a lungul unei albii de pârâu, a găsit resturi din trupul copilului. Erau la circa 7 kilometri de Rânca.
Legiştii au stabilit că băieţelul a murit de frig, iar trupul a fost sfâşiat apoi de animalele sălbatice.
Costi Velcev e doar unul dintre copiii rătăciţi şi găsiţi morţi, pe care poliţia nu i-a căutat aşa cum ar fi trebuit.
Dispăruţi în „mediu ostil”
Când un copil se rătăceşte într-un spaţiu deschis, pe munte, într-un câmp sau într-o pădure, şansele ca el să mai fie găsit în viaţă depind de mobilizarea şi de profesionalismul celor care-l caută.
Dar investigarea unei dispariţii, indiferent de circumstanţele în care ea s-a produs, nu poate merge niciodată din start pe o singură pistă de lucru. În cazul dispariţiei unui copil într-un spaţiu deschis, nu poate fi exclusă cu totul varianta răpirii, chiar dacă ipoteza că cel mic s-a rătăcit pare a fi cea mai plauzibilă.
Proiectul de lege pus în dezbatere publică acum de Ministerul Afacerilor Interne defineşte mediul ca fiind un „mediu care, prin caracteristicile sale, este nefavorabil vieții sau este greu accesibil, precum o zonă muntoasă, mare, curs de apă, peșteră, galerie minieră, tuneluri și alte asemenea”.
Conform procedurilor de până acum, aprobate prin Dispoziţia Inspectorului General al IGPR nr. 44/2007, poliţia este cea care coordonează la acest moment căutările copiilor rătăciţi. La operaţiuni participă „structurile operative ale poliţiei, forţe ale celorlalte structuri din cadrul MAI, precum şi parteneri/voluntari din societatea civilă”.
Noul proiect de lege prevede că „atunci când persoana dispărută se află în mediu ostil, desfășurarea și coordonarea acțiunilor pentru căutarea și salvarea acesteia în acel mediu se asigură de către autoritățile responsabile, potrivit rolului stabilit acestora prin reglementările privind managementul tipurilor de risc.”
Cine sunt cei care vor căuta copiii rătăciţi
Potrivit HG 557/2016 privind managementul tipurilor de risc, dacă activitatea de căutare-salvare trebuie să se desfăşoare în anumite medii specifice, Ministerul Afacerilor Interne participă cu rol secundar, iar rolul principal revine autorităţilor specializate, astfel:
1.Pe Mare. Căutare şi salvare de vieţi omeneşti pe mare (SAR): Ministerul Transporturilor, prin Autoritatea Navală Română (ANR) şi Agenţia Română de Salvare Vieţi Omeneşti pe Mare (ARSVOM);
2. În mine. Căutare - salvare persoane blocate în galerii miniere: Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, prin operatorii economici de profil, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin serviciile specializate SALVASPEO pentru mediul subteran speologic, şi Ministerul Energiei, prin operatorii economici de profil;
3. Pe munte. Căutare - salvare persoane în mediu muntos, greu accesibil: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin serviciul specializat SALVAMONT, Ministerul Afacerilor Interne, prin Inspectoratul General al Jandarmeriei Române;
4. Pe plajă. Căutare şi salvare persoane în zona de îmbăiere la Marea Neagră: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin serviciul specializat SALVAMAR, şi Ministerul Afacerilor Interne.
HG 557/2016 nu trasează niciun fel de responsabilităţi pentru activitatea de căutare - salvare în spaţiu deschis din zona de câmpie (păduri sau culturi), deşi au existat multe cazuri de copii rătăciţi şi-n astfel de condiţii.
Poliția poate doar să-l localizeze, de căutat îl caută Salvamontul
Conform proiectului de lege, sesizarea dispariției unei persoane aflată într-un mediu ostil se adresează doar autorităților responsabile cu căutarea și salvarea persoanelor aflate în astfel de medii.
Dacă părintele merge la poliţie pentru a cere ajutorul, sesizarea lui „se remite, de îndată, autorităților responsabile cu căutarea și salvarea persoanelor dispărute aflate într-un mediu ostil”.
Poliția va desfășura doar activități pentru obținerea unor date și informații necesare localizării cât mai exacte a persoanei în cauză.
Iar dosarul de dispariție va fi întocmit de poliţie doar dacă cel căutat nu a fost găsit în termen de 5 zile de la data dispariției.
Poliţia face căutări doar în „medii neostile”
Dacă apar informaţii că există posibilitatea ca persoana dispărută să nu se afle în „mediul ostil” căutat, se efectuează şi ceea ce legea numeşte „activitatea de căutare sistematică în teren”.
La aceste căutări poliţiştii, jandarmi, cei de la IGSU, de la Poliția de Frontieră, dar şi de la Poliția Locală au dreptul să efectueze „verificări în imobile, spații închise sau deschise, vehicule ori alte asemenea locuri în care ar putea fi persoana dispărută aflată într-o situație de vulnerabilitate sau cadavrul acesteia”.
Legea spune că în activitatea de căutare pot fi folosiţi câini de urmă doar „atunci când condițiile de mediu permit”.
Voluntarii care doresc să ajute la căutări pot fi acceptaţi dar „din rațiuni ce țin de securitatea publică sau a persoanelor, ori de buna desfășurarea a activității de căutare, șeful echipei de căutare are dreptul să interzică oricărei persoane participarea la activitatea de căutare sistematică în teren”.
