'Am spalat un an toalete inainte sa ajung sa-mi fac meseria de medic'
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
“Este un destin. Se pare ca a trebuit sa-l implinesc. Nici acum nu realizez ca sunt in Spania”. Cu o privire in care simti si-o unda de nostalgie, si mult amar, dar si enorm de multa hotarare, Maria Bitu recunoaste ca pentru ea, poate mai mult decat pentru oricine, viata a fost o lupta crancena. Medic de profesie, ea a luat acum cinci ani drumul Spaniei. Avea 53 de ani, varsta la care putini s-ar mai aventura sa puna punct unei etape din viata si sa ia totul aproape de la zero. Maria asa a ales. Acum lucreaza intr-un dispensar si isi face meseria pentru care si-a tocit coatele pe bancile scolilor. “Sacrificiile si compromisurile au fost enorme”, marturiseste romanca.
“Poftiti la mine in cabinet!”, spune medicul, fara sa-si poata ascunde tremurul usor al vocii. De obicei, vorbeste foarte clar, raspicat si tare, dar cand vine vorba de aparent banala incapere din Centrul de Sanatate, totul se schimba. Pentru Maria Bitu, consultatiile, pacientii si garzile pe care le face la micuta policlinica din Benicassim inseamna totul. Inseamna ani de sacrificii, de chin, de munca grea, la care putini tineri robusti ar fi capabili sa se “inhameze”. I-au trebuit ani buni de Spania ca sa ajunga sa-si faca meseria si sa fie recunoscuta ca medic.
“A fost o munca de Sisif”, admite Maria. “Cand ma uit in urma, parca nici nu-mi vine sa cred prin cate am trecut”. In Romania avea cam tot ce-i trebuie: familie, cariera, recunoastere din partea colegilor de breasla. “Am lucrat ani de zile la Spitalul Orasenesc Pucioasa. Eu sunt medic primar de medicina interna, cu specializare pe ecografie si gastroenterologie. Imi fac acum si doctoratul, pe fizica atomica”, isi completeaza dr. Bitu cartea de vizita.
Marea schimbare a inceput in 2001. “Am avut atunci ocazia sa plec in Spania, intr-o delegatie. Nu ma gandeam ca o sa raman, nu eram disperata dupa Occident, mai fusesem intr-o multime de tari. Dar asa s-a intamplat. M-am simtit legata de tara asta si am decis sa raman. Evident, visul meu era sa ajung medic intr-un mare spital spaniol. Doar ca aici nu e asa de simplu”, ne-a povestit medicul.
"Intr-o saptamana, aveam doar 4 ore libere"
Inteligenta, culta si foarte bine pregatita in meseria sa, Maria a constatat ca nici diplomele, nici cele opt limbi straine pe care le stia n-o ajuta la nimic. Ca sa se poata intretine, a acceptat orice slujba. “Am spalat un an toalete inainte sa ajung sa-mi fac meseria de medic. Lucram ca femeie de serviciu la diverse familii. Faceam absolut tot ce inseamna treaba intr-o casa: mancare, spalat, curatenie, tot. Intr-o saptamana, aveam doar patru ore libere. Am vazut ce inseamna oameni rai si egoisti. Oameni care voiau neaparat sa te umileasca, sa se simta superiori”, isi aminteste cu tristete Maria. Cu toate umilintele indurate, nu s-a lasat. A tinut cu dintii de visul ei si, pas cu pas, a inceput sa iasa “la lumina”.
“Prima omologare, adica prima recunoastere a faptului ca as putea lucra in sistemul sanitar, am primit-o abia in 2003. Mi-am gasit de lucru la un azil de batrani, in Villareal. Nu era chiar meseria mea, dar ma apropiam. A fost cumplit de obositor, aveam in grija 180 de batrani, iar responsabilitatile erau foarte mari. In tot acest timp am continuat sa lupt pentru recunoasterea diplomelor si specializarilor mele”. A facut chiar o noua specializare, la spanioli acasa: a invatat tot ce se poate despre dermoestetica, pentru a putea lucra intr-un modern centru de infrumusetare din Las Palmas. Nici acolo insa n-a simtit ca si-a gasit “locul”. In urma cu un an, la inceputul verii, se muta cu serviciul intr-un fel de policlinica, “Centrul de Sanatate” din Benicassim, un orasel pe malul Mediteranei, cu kilometri intregi de plaja, aflat la mica distanta de Castellon.
“Am cabinetul meu, dau consultatii la pediatrie si la medicina interna si, in plus, fac garzi de noapte. Pacientilor aproape ca nu le vine sa creada ca nu sunt spanioloaica de-a lor”.
Isi mai doreste ceva? “Vreau sa ajung sa fac garzi intr-un spital de urgenta”. Toti cei care o cunosc ar putea baga mana-n foc ca va reusi. Singura intrebare ar fi: “In cat timp?”.
Maria este primul copil nascut in policlinica unde lucreaza romanca!
Oricat de putini romani ar fi intr-un oras, tot se gasesc unul pe celalalt! Afirmatia, stiuta de toti cei care muncesc departe de tara in care s-au nascut, a fost “verificata” chiar de dr. Maria Bitu. In urma cu doua luni, Centrul de Sanatate unde lucreaza romanca a intrat brusc in atentia opiniei publice locale. Motivul? O nastere. Culmea, proaspata mamica a fost tot o compatrioata, care a lasat acum trei ani orasul natal Rosiori de Vede pentru o viata mai buna in Spania.
“Toata lumea a vorbit despre asta. A aparut si in ziare. Aici, de cand exista policlinica, nu s-a inregistrat nici o nastere. Femeile se duc la spital, la maternitate, nu vin aici. Dar cand a aparut Camelia, avea dureri atat de mari, inca medicilor le-a fost clar ca nu va mai ajunge la un alt spital”, ne-a povestit dr. Bitu. Si asa a fost: Camelia Zlate (22 de ani) a adus-o pe lume pe micuta Maria-Jesus. “Asa s-a intamplat, s-o nasc aici”, ne-a spus, mandra, Camelia. Cea mai bucuroasa de “aparitia” Mariei a fost sora ei, Carmen Maria, de cinci ani.
alexandra.blidar25 23.10.2023, 22:56
bravo! ambitie!!! felicitari