Granița dintre grija purtată părinților în vârstă și respectarea intimității lor este adesea foarte de sensibilă. Atunci când ei refuză supravegherea prin GPS, camere sau alte instrumente invazive, dorința copiilor de a ști că totul este în regulă se lovește de nevoia legitimă de independență a părinților. Aplicația Parents are OK își propune să rezolve tocmai această problemă, oferind siguranță fără supraveghere, printr-un sistem discret care detectează doar perioadele neobișnuite de inactivitate.
Am stat de vorbă cu Răzvan Gârmacea, antreprenor român, despre nevoia unei astfel de soluții pentru cei care nu pot fi alături de cei dragi în fiecare zi, însă care au nevoie de o metodă prin care să poată fi atenționați de fiecare dată când există o problemă. Alături de cofondatorul său, Daniel Damian, au lansat Parents are OK.
Funcționând pe principiul „set and forget”, aplicația rulează silențios în fundal, fără a accesa locația sau microfonul, și alertează membrii familiei doar atunci când telefonul părintelui rămâne nemișcat mai mult decât pragul stabilit. În plus, sistemul sincronizează notificările între toți membrii conectați ai familiei.
Pentru Răzvan, antreprenor cu un parcurs marcat de succese în zona B2B SaaS și e-commerce, lansarea acestui produs pentru consumatori reprezintă o nouă etapă de învățare. Este o tranziție de la optimizarea metricilor la rezolvarea unei probleme personale profunde, unde feedbackul vine direct de la oameni, iar succesul se măsoară în liniștea oferită familiilor.
Libertatea: Răzvan, din ce am citit, filosofia din spatele aplicației e clară: ai vrut siguranță, nu supraveghere. Cum ți-a venit ideea pentru Parents are OK? Cumva o experiență personală?
Răzvan Gîrmacea: A pornit de la un gând, nu de la un incident. După o anumită vârstă, accidentele se pot întâmpla, iar dacă eu aflu după o săptămână, nu e în regulă. Uitându-mă la soluțiile existente, mi-am dat seama că un părinte în vârstă, independent, nu acceptă GPS, cameră sau alte lucruri care îi invadează viața. Parents are OK rezolvă exact asta: copiii nu controlează viața părinților, dar sunt liniștiți, vorbesc cu ei când pot și își văd de viața lor știind că totul e în regulă.
Libertatea: Spui că aplicația rulează în fundal și analizează tiparele de utilizare, fără să folosească GPS sau microfon. Practic, cum ajunge algoritmul să înțeleagă ce înseamnă „inactivitate” pentru un senior care, să spunem, folosește telefonul doar de două ori pe zi ca să sune rudele și în rest îl ține pe masă?
Răzvan Gîrmacea: Aplicația detectează când telefonul e folosit sau mișcat. Dacă trec mai mult de 12 ore fără activitate, pragul fiind configurabil și exclude orele de somn, copilul primește o notificare să verifice. Poate trimite și un check-in la care așteaptă răspuns, care trece peste Silent sau Do Not Disturb dacă dorește. După instalare și acordarea permisiunilor, părintele nu mai face nimic; toate setările sunt în telefonul copilului. Conceptul este set and forget.
Libertatea: Vârstnicii sunt adesea reticenți la „aplicații noi” pe care nu le înțeleg, temându-se că le consumă bateria, că sunt urmăriți sau că „strică ceva” la telefon. Cum decurge, în viața reală, negocierea în care un fiu sau fiică îi instalează părintelui aplicația?
Răzvan Gîrmacea: Reticența la „a fi urmărit” există, dar copilul e persoana în care părintele are cea mai mare încredere. Când îi explică că nu se partajează locația și nici ce aplicații folosește, acceptarea vine ușor. Am avut și părinți care au cerut să își monitorizeze ei copiii, își fac griji, dar nu vor să deranjeze. Poate vom implementa asta în viitor. Astfel a venit și butonul „Sună-mă când poți” de pe ecranul părintelui: îl anunță pe copil că vrea să vorbească, fără să-l întrerupă de la muncă.
Libertatea: Ați introdus posibilitatea de a conecta mai mulți membri ai familiei la același părinte. Din testele voastre de până acum, cum schimbă asta dinamica grijii? Previne aplicația acele certuri clasice de genul „tu de ce nu l-ai sunat pe tata azi?”, sau, dimpotrivă, riscă să paseze responsabilitatea de la unul la altul?
Răzvan Gîrmacea: Când mai mulți membri ai familiei sunt conectați la același părinte, toți primesc aceleași alerte și văd cine a reacționat. Asta elimină exact situația „credeam că îl suni tu”. Nu există o alertă pe care să o fi văzut doar unul dintre frați. Motivul principal pentru care familiile cer asta e redundanța, vor să fie siguri că nicio notificare nu se pierde, indiferent cine e în ședință sau are telefonul pe silențios. Pe măsură ce dezvoltăm aplicația, adăugăm canale de notificare suplimentare, ca alerta să fie sigur citită de cineva.
Libertatea: Tu vii dintr-o zonă antreprenorială „hardcore”: platforme SaaS pentru business, SEO, indicatori de performanță. Cât de diferit e să construiești un produs pur B2C, unde nu mai vinzi conversii și metrici, ci o promisiune legată de siguranța oamenilor iubiți?
Răzvan Gîrmacea: Foarte diferit, și tocmai de asta. De fiecare dată am ales domeniul în care nu aveam experiență, pentru că pentru mine antreprenoriatul e în primul rând o școală: dacă știu deja cum se face, nu mai învăț nimic. EDUKID l-am lansat pentru că nu știam e-commerce. L-am crescut și vândut. Apoi am vrut o piață internațională cu concurenți puternici, astfel a apărut Monitor Backlinks, pe care l-am crescut profitabil și vândut în 2017. Acum B2C e următoarea lecție: rezolv o problemă personală nu numere într-un dashboard, iar feedbackul vine direct de la oameni.
Libertatea: Abonamentul costă în jur de 60 de lei pe lună. Pentru multe familii de la noi, care susțin și părinți cu pensii foarte mici, este o sumă de luat în calcul în bugetul lunar. Vă gândiți cumva pe viitor la o variantă „freemium”, un pachet de bază, cu funcții limitate, la care să aibă acces gratuit și familiile mai vulnerabile?
Răzvan Gîrmacea: Cel mai important pentru mine ca antreprenor este validarea ideii și dacă produsul rezolvă o problemă reală. Consider că validarea unui produs, care îl face o nevoie și nu un „nice to have”, se face de către utilizatori când aceștia sunt dispuși să plătească.
Avem deja validare și ne gândim cum să oferim un preț mai bun, dar trebuie să luăm în calcul taxele Apple/Google Store, TVA-ul în Europa și celelalte taxe pe firmă, să adăugăm costul de achiziție și să rămânem și cu ceva la sfârșit. Nu am nicio problemă să ajut familiile care nu își permit, trebuie doar să îmi trimită un mesaj din aplicație să îmi explice situația. Tot timpul am făcut asta chiar și în B2B, cu celelalte startup-uri, când firmele mici îmi spuneau că încă nu își permit un abonament întreg.
Libertatea: Telefoanele și smartwatch-urile au început deja să integreze nativ funcții de sănătate, detecție de cădere și partajare a locației. Cum ar trebui convins un fiu sau o fiică că aplicația voastră, independentă și axată doar pe lipsa activității, e o soluție mai bună și mai prietenoasă cu intimitatea decât ce îi dă telefonul din fabrică?
Răzvan Gîrmacea: Funcțiile native cer ca părintele să configureze partajarea locației, a datelor de sănătate sau detecția de cădere, iar copilul primește mai mult decât are nevoie. Noi facem invers. Fără configurare din partea părintelui, iar copilul vede doar elementele necesare detectării inactivității, dacă e cazul să verifice. Detectăm și căderea telefonului, cu notificare directă, fără alte aplicații. Nu spun că suntem singura soluție. Spun că suntem cea pentru familia în care părintele nu vrea să fie urmărit îndeaproape.
Libertatea: Acum Parents Are OK funcționează ca un semnal de alarmă discret în interiorul familiei. Pe măsură ce vă extindeți, aveți în plan să o integrați direct cu servicii medicale de urgență (112), cu firme de asistență la domiciliu, sau doriți ca această decizie de intervenție să rămână mereu exclusiv în mâinile copiilor?
Răzvan Gîrmacea: Iau în calcul mai multe direcții, de la certificarea ca aplicație medicală la asistență la domiciliu. Lansez întotdeauna cu un singur use case, iar dacă se validează, eu și Daniel (co-fondator) răspundem personal clienților ca să culegem feedback și situații la care nu ne-am gândit. La final, ideea inițială e cam 20% din produs; restul vine din sugestiile utilizatorilor. Deocamdată decizia de intervenție rămâne la copii.