Atelierul condamnaților | Iată unde lucrează infractorii trimişi să facă muncă în folosul comunităţii
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Dacă ai un calculator în “moarte cerebrală”, un televizor care pare să nu mai poată fi adus la viaţă sau un telefon vechi, care nu mai funcţionează, nu trebuie decât să-l duci la atelierul de dezmembrare din cartierul bucureştean Pantelimon. Acolo îşi execută pedeapsa infractorii care au scăpat “la mustaţă” de pedeapsa cu închisoarea, fiind condamnaţi, în schimb, la muncă în folosul comunităţii.
Bancul lung de lucru din atelier, acoperit cu scule, lădiţe şi deşeuri provenite de la produse electrice şi electronice este înconjurat de condamnaţi echipaţi în costume de protecţie. Sunt oameni care au furat, au bătut sau s-au drogat. În liniştea care domneşte acolo se aud doar zumzetele şurubelniţelor electrice şi comenzile scurte ale tehnicianului Eugen Neacşu, care-i şcoleşte pe cei câţiva “clienţi”, aşa cum li se spune celor care au scăpat de puşcărie şi au ajuns aici. “Nu amesteca metalul cu plasticul. Ai grijă la toner, că e toxic... Desfă de aici...”, spune Neacşu, în timp ce-şi supraveghează atent echipa.
Cei care au trecut razant pe lângă o condamnare la închisoare par să fie mulţumiţi de condiţii şi de programul de lucru pe care şi l-au stabilit împreună reprezentanţii FPSC din Bucureşti.
A ajuns acolo din cauza drogurilor
“Eu am luat trei ani cu suspendare pentru furt. Drogurile m-au făcut să bag mâna în buzunarul altora. Mai am puţin şi îmi fac pedeapsa de 100 de ore de muncă. Vin aici de două ori pe săptămână. Până să încep să mă droghez, am lucrat în construcţii şi în asigurări”, ne-a mărturisit Viorel, în timp ce meştereşte la un calculator vechi. Umăr la umăr cu el munceşte George. Un pumn în figură dat în timpul unei încăierări i-a adus o condamnare de trei ani cu suspendare şi 300 de ore de muncă în folosul comunităţii. Vorbeşte despre nedreptatea din justiţie, dar trage ca să-şi facă norma de ore: “Am o fetiţă de crescut şi vreau să iau viaţa de la început. Aşa a fost să fie”.
De la 1 februarie, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal, probabil că astfel de ateliere vor apărea peste tot în ţară. Noua legislaţie, aliniată la cea a Uniunii Europene, prevede condamnarea la muncă în folosul comunităţii pentru infracţiunile minore, care până acum erau pedepsite cu până la patru ani de detenţie.
Dacă întârzie la program, sunt amendaţi în ore
Directorul fundaţiei, Alin Păun, ne-a arătat câteva dintre lucrările pe care condamnaţii le fac atunci când au mai puţin de muncă. Este vorba de jucării realizate din sârme, cabluri şi componente de calculator
“Ţinta acestui program este latura educativă. E un loc de muncă pe care mulţi dintre ei nu l-au avut niciodată. Aici învaţă să lucreze într-un mod riguros, să respecte un program. Au pauze, fişe de evaluare, iar dacă întârzie la program sunt sancţionaţi, adică nu sunt pontaţi, şi atunci trebuie să recupereze orele pierdute. Fundaţia pentru Promovarea Sancţiunilor Comunitare mai are două asemenea centre în Timişoara şi în Braşov, susţinute, ca şi cel din Bucureşti, cu bani proveniţi din Elveţia. Primul atelier a fost pus pe picioare în 2009, cu bani de la Loteria Naţională a Elveţiei, stat care pompează foarte mulţi bani în programul de muncă în folosul comunităţii. Din totalul investiţiei, 15% este susţinut de Ministerul Justiţiei din România”, ne explică Alin Păun, director executiv al Fundaţiei pentru Promovarea Sancţiunilor Comunitare.
fotografii: Alex Dobre
