Bătrânul pompier Loţi baci chema ”salamandrele” cu goarna la lupta cu focul!

Sunetul ascuţit slobozit de goarna lui Loţi baci alunecă pe uliţele comunei. E semn rău. Toată lumea ştie că gornistul anunţă că, undeva, arde casa unei familii. În câteva minute, toată comunitatea e strânsă în păr, acolo unde este mai multă nevoie de ea. La foc. Loţi baci şi-a făcut, încă o dată, treaba. Aşa şi-l amintesc cei din Vlăhiţa. Tinerel, ţanţoş cu mustăcioară, cu şapca pusă şmechereşte pe o sprînceană, îmbrăcat în uniformă de pompier cu goarna de alamă prinsă la şold, în fir împletit roşu-galben. Fie în şaua unui murg, fie luând la pas săltat uliţa. Bătrâna ”salamandră”, aflată acum la ”catedră” cum se spune, de unde împărtăşeşte celor mai tineri din experianţa sa, nu şi-a pierdut obieciurile nici acum, cu toate că, pe umeri, i s-au aşezat pe nesimţite câteva decenii pe umeri. Numai că locul goarnei de alamă a fost luat de modernul telefon mobil cu ajutorul căruia îi alertează, la orice oră din zi şi din noapte, pe voluntari. „Îmi place mult meseria asta. Sunt pompier voluntar din 1969. Pe-atunci, alarma de incendiu se dădea cu goarna. Nici numai ţin minte câte focuri am stins. Câteva sute, cred. Cel mai mare a fost la Bulgăreni, lângă Odorheiu Secuiesc, prin anii ’80. Au ars grajdurile CAP-ului şi au murit arse 100 vaci, sărăcuţele! Trei zile am lucrat împreună cu pompierii militari ca să stingem incendiul”, rememorează Loţi baci, care, timp de peste 20 de ani, a fost şeful formaţiei de pompieri voluntari din orăşelul harghitean.