A murit Biljana Plavšić, fosta președintă a Republikii Srpska și singura femeie condamnată de tribunalul de la Haga
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Biljana Plavšić, fosta președintă a entității sârbe din Bosnia și Herțegovina (Republika Srpska) și singura femeie condamnată pentru crime de război de Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPIY), a încetat din viață joi dimineață, la Belgrad, la vârsta de 96 de ani. Fostul lider politic urmează să fie înmormântat la Banja Luka, data și ora ceremoniei funerare urmând să fie comunicate ulterior, relatează site-ul Blic, parte a grupului Ringier.
Cuprins:
Poreclită „Doamna de Fier” a politicii sârbe din anii '90, Biljana Plavšić a fost cel mai înalt oficial din fosta Iugoslavie care și-a recunoscut în mod public responsabilitatea pentru atrocitățile comise în timpul conflictelor sângeroase din Balcani.
De la acuzațiile de genocid la înțelegerea cu procurorii de la Haga
Traseul său judiciar la Tribunalul Penal Internațional de la Haga a început în aprilie 2000, când procurorii au pus-o sub acuzare pentru genocid, crime împotriva umanității, crime de război vizând populația musulmană și croată din Bosnia, precum și pentru încălcări grave ale Convenției de la Geneva.
Câteva luni mai târziu, Plavšić a luat decizia de a se preda de bunăvoie instanței internaționale.
Deși inițial a pledat nevinovată, la mai puțin de un an de la plasarea sa în detenție, fosta președintă a ajuns la un acord cu Parchetul TPIY.
Ea și-a schimbat declarația și a pledat vinovată pentru persecuție pe motive politice, rasiale și religioase, încadrată ca și crime împotriva umanității.
În schimbul acestei recunoașteri, Parchetul a retras celelalte acuzații extrem de grave din rechizitoriu, inclusiv pe cea de genocid. În anul 2003, judecătorii au condamnat-o la 11 ani de închisoare.
Zidul de tăcere al foștilor aliați și mărturisirea din spatele gratiilor
Motivele care au determinat-o să își recunoască vina au fost dezvăluite ulterior de Biljana Plavšić într-un interviu.
Aceasta a explicat condițiile dificile în care s-a aflat la Haga, susținând că a fost lipsită de resurse materiale și de sprijin politic pentru a-și organiza apărarea, fiind singura femeie judecată de tribunal și cel mai în vârstă deținut din Suedia, unde a fost transferată ulterior.
Conform propriilor sale declarații, încercările sale de a aduce martori în apărare au fost blocate chiar de fostul său partener politic, Radovan Karadžić.
Plavšić a povestit cum l-a contactat în repetate rânduri pe prim-ministrul de atunci al Republika Srpska, profesorul Đerić, explicându-i că viața ei depinde de depozițiile unor martori din entitate.
Răspunsul primit a fost însă tranșant: liderul militar și politic Radovan Karadžić interzisese oricui să mărturisească în favoarea ei, singura persoană care i-a oferit sprijin în acel moment fiind Milorad Dodik.
De la discursul extremist la ruptura de Radovan Karadžić
Profesoară de biologie în viața civilă, Biljana Plavšić a fost în prima fază a războiului din Bosnia o aliată de linie dură a lui Radovan Karadžić.
În acea perioadă, ea a susținut deschis campania de persecutare și expulzare a populației care nu era de origine sârbă, mergând până la a justifica masacrele drept un „fenomen natural”, iar nu drept crime de război.
Schimbarea sa de opțiune politică s-a produs în anul 1996, când a decis să coopereze cu comunitatea internațională și să se delimiteze de facțiunea naționalistă radicală.
Plavšić a mutat capitala entității sârbe la Banja Luka, departe de bastionul de la Pale controlat de Karadžić, și a preluat conducerea opoziției împotriva fostilor săi aliați.
Ea a exercitat funcția de președintă a Republika Srpska între anii 1996 și 1998. Cariera sa politică s-a încheiat definitiv în anul 2000, când s-a retras din viața publică după ce formațiunea sa politică a suferit o înfrângere la alegerile locale.
Pe 26 iunie 2003, Biljana Plavšić a fost transferată într-o închisoare din Suedia pentru executarea pedepsei.
A fost eliberată la sfârșitul lunii octombrie 2009, după ce a ispășit două treimi din pedeapsa de 11 ani, stabilindu-se ulterior la Belgrad, unde și-a trăit ultimii ani din viață.
