CAZUL PONTA - CILEACU. Patru experimentați jurnalişti români de război spun ce fac atunci când se aud alarmele aeriene: „Oamenii de pe internet au voie să râdă de ce facem noi, dar noi trebuie să avem grijă de vieţile noastre”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un fost premier a ironizat pe Facebook transmisiunea reporterei Digi24 Cristina Cileacu din Israel, sugerând că aceasta „îşi bate joc de telespectatori” şi că ar trebui să îşi dea demisia, pentru că s-ar fi aşezat la pământ inutil în timpul unei alarme aeriene. Libertatea a vorbit cu patru cunoscuți reporteri de război pentru a vedea cum procedează ei.
Cuprins:
- Laurenţiu Rădulescu, Antena 3 CNN: „Să nu stai în picioare - o regulă pe care toată lumea o respectă”
- Marius Saizu, Prima TV: „Dacă nu vrei să te transformi tu într-o ştire, e bine să faci ce spun autorităţile“
- Adelin Petrişor, jurnalist TVR: „Trebuie să avem grijă de vieţile noastre”
- Mircea Barbu, jurnalist freelancer, corespondent pentru Libertatea
Oamenii reacţionează diferit la pericol. Îmi amintesc că în Ucraina transmiteam cu vesta antiglonţ pe mine, iar lângă mine, la 10 metri, o bătrână mătura scările.
Fostul premier PSD Victor Ponta a ironizat-o pe jurnalista Digi24 Cristina Cileacu în mai multe postări pe Facebook, sugerând că transmisiunea sa din Israel, în timpul unei alarme aeriene, ar fi una înşelătoare şi că reportera s-ar fi aşezat la pământ în timpul corespondenţei doar pentru dramatism. „Când am citit ştirea, m-am pus pe burtă în casă”, a scris Victor Ponta.
Libertatea a întrebat patru dintre jurnaliştii români care transmit publicului românesc informaţii despre conflictul dintre Israel şi Hamas ce fac atunci când aud sunetul sirenelor de avertizare. Adelin Petrişor (TVR), Marius Saizu (Prima TV), Laurenţiu Rădulescu (Antena 3 CNN) şi jurnalistul freelancer Mircea Barbu au explicat ce fac ei înşişi atunci când sunt puşi în astfel de situaţii.
Laurenţiu Rădulescu, Antena 3 CNN: „Să nu stai în picioare - o regulă pe care toată lumea o respectă”
„În zonele cu kibbutzuri şi oraşe de lângă Fâşia Gaza, care sunt la aproximativ 3 kilometri de graniţă, ai undeva la 10 secunde să găseşti un adăpost antiaerian şi să te duci acolo sau eşti obligat să te pui pe burtă şi să-ţi acoperi capul. În oraşul Ashkelon, care e undeva la 15-20 de minute de graniţă, ai undeva la 15 secunde, iar în Tel Aviv este doar opțiunea de a merge repede să te adăposteşti fie sub o maşină, fie după o maşină, fie lângă un zid înalt. Ideea e să nu stai în picioare – e o regulă pe care toată lumea o respectă aici şi, evident, trebuie să o respecte şi jurnaliştii”.
„Chiar dacă aş primi critici şi munca mea ar fi delegitimată pe internet, eu îmi fac treaba aşa cum se face la noi în trustul Antena 3 CNN. E dreptul fiecăruia să comenteze, dar, cât timp respectăm standardele noastre, nu mă interesează astfel de comentarii”.
Marius Saizu, Prima TV: „Dacă nu vrei să te transformi tu într-o ştire, e bine să faci ce spun autorităţile“
„Era 9 octombrie şi eram în Ashkelon, unde urmăream o maşină de pompieri, care se ducea către marginea oraşului. Dintr-odată, a început alarma aeriană. Eram într-un giratoriu, iar pompierii au sărit pur şi simplu din maşină şi s-au ascuns în primul buncăr. Fugeam ca disperaţii cu toţii în subsol, cu pompieri şi poliţie! Dacă poliţia şi pompierii fac asta, cum să nu fac acelaşi lucru, ca jurnalist venit din altă ţară„
„În momentul în care auzi alarmele respective, instinctual ridici privirea către cer şi ridici din umeri, ca şi când ai vrea să-ţi piteşti capul între umeri. După care cauţi repede un loc unde să te adăposteşti. Locul respectiv poate să fie un zid mai înalt sau o maşină pe marginea drumului. Acestea sunt instrucţiunile pe care ţi le dă Israelul când ajungi acolo în calitate de corespondent de război”
„Jurnaliştii care nu respectă aceste instrucţiuni, poate din teribilism, poate din dorinţa de a filma, îşi pun viaţa în pericol. Am fost într-o mulţime de zone de conflict şi am rămas cu această idee: dacă nu vrei să te transformi tu într-o ştire, e bine să respecţi ce spun autorităţile din ţara în care te afli”.
„În oraşele din sud, Sderot, Ashkelon sau Ashod, staţiile de autobuz sunt transformate în buncăre. Eu am transmis de acolo fix în data de 10 octombrie, când Hamas anunţa la ora 17.00, pe reţelele de socializare, un atac extrem de puternic. Ştiu că mai ieşeam din gura buncărului să filmez rachetele interceptate de Iron Dome pe cer, dar asta era o nebunie! În momentul în care auzeam bubuitura reveneam în buncăr, pentru că nu poţi să ştii unde cad schijele de la racheta interceptată„
Adelin Petrişor, jurnalist TVR: „Trebuie să avem grijă de vieţile noastre”
„Un jurnalist merge să facă altceva decât face un om de rând. Cu asta ne ocupăm: să arătăm şi să povestim ce se întâmplă în zonele în care ne aflăm. Dar cu siguranţă toţi trebuie să avem grijă de vieţile noastre”.
„De exemplu, eram la 2 kilometri de Gaza, la sud de Sderot, şi rachetele Tamir ale sistemului Iron Dome interceptau rachete lansate din Gaza. Le-am filmat şi eu, şi operatorul meu, Dragoș Stoian, şi Marius Saizu, şi Mircea Barbu. Am stat în picioare şi le-am filmat, pentru că de-aia ne-am dus acolo”.
„De pe canapea, întotdeauna lucrurile se văd foarte simplu. De pe canapea, Hagi ar fi trebuit să dea cel puţin trei goluri. Când intri pe teren însă, gâfâi doar când te uiţi spre poarta adversă. E uşor să spunem cimilituri, glume, bancuri. Oamenii de pe internet au voie să râdă de ce facem noi, însă mă aştept ca un politician să înţeleagă că fiecare meserie are secretele ei şi că nu poţi să le cuprinzi doar uitându-te la televizor”.
Mircea Barbu, jurnalist freelancer, corespondent pentru Libertatea
„Am făcut cursuri pentru jurnalişti care merg în zone de conflict, unde înveţi cum să reacţionezi în momente de acest fel. Ei bine, bazându-mă pe sfaturile unor oameni cu experienţă mai mare decât mine în zone de război, pe informaţiile învăţate la aceste cursuri şi pe lucrurile pe care le-am văzut la alţi colegi, în primul rând, mă preocup de siguranţa mea şi a celor din jurul meu”.
„Mă adăpostesc. Dacă în acest timp pot să şi filmez şi să şi documentez, foarte bine, dar prioritatea mea e siguranţa”.
„E chiar atât de periculos?” E întrebarea pe care o primesc în fiecare seară, în timpul transmisiunilor mele de pe TikTok. Pentru că ei mă văd pe mine fie în camera de hotel, fie pe o stradă pe care nu se întâmplă mare lucru în acel moment. Şi atunci, oamenii au senzaţia că televiziunea îi minte. Un singur exemplu: bubuiturile care par foarte departe, în realitate, sunt foarte aproape, însă camera de filmat nu prinde asta. De asta şi poate frica noastră poate părea exagerată”.
„E periculos, în momentul de faţă, oriunde ai fi în Israel, din cauza tipului de război: momentan este un război cu rachete. Mai e şi pericolul atentatelor teroriste: faptul că stai în Tel Aviv, într-o zonă care pare sigură, nu înseamnă că eşti în siguranţă. În acest moment, este o alertă terorisă la cel mai înalt grad. Apoi, fireşte, cu cât te apropii mai mult de front, cu atât eşti mai expus pericolului. 23 de jurnalişti au murit în două săptămâni de război. Mie mi se pare că e destul de periculos conflictul ăsta”.
„Oamenii reacţionează diferit la pericol. Îmi amintesc că în Ucraina transmiteam cu vesta antiglonţ pe mine pentru publicaţia la care lucram în vremea aceea, iar lângă mine, la 10 metri, o bătrână mătura scările”.
StanValentin1971 23.10.2023, 23:10
Sunt situații și situații... Doar că asta este cusuta cu ață albă...
Frumosul1 23.10.2023, 23:33
Au dreptate trebuie sa te adăpostești atunci când ești în pericol nu este de joacă acolo trebuie sa respecți anumite reguli
DoarDiviziaB 23.10.2023, 23:49
Evreii care mergeau pe bicicleta liniștiți erau fraieri. Jurnalista era singura deșteaptă de acolo. Nu?
Alex.59 24.10.2023, 00:08
Și de ce trebuia să "ia foc" și "corespondenții de război"..? ? Se știe că unele transmisiuni sunt trucate ca să impresioneze... ?
Stoiae 24.10.2023, 00:08
Cum vreți sa para știrea mai pompoase dacă nu fac și un pic de dramatism.