Cel mai periculos experiment rutier din lume a dus la moartea a 70.000 de oameni: pe orice drum se circula fără limită de viteză, în Germania
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Astăzi, faimoasele „Autobahn” din Germania sunt unice în lume, fiind intens dezbătute pentru porțiunile lor unde viteza rămâne la latitudinea șoferului. Însă puțini știu că, în anii 1950, Republica Federală Germania a trăit o perioadă de libertate absolută pe absolut toate drumurile publice. Timp de câțiva ani, conceptul de „limită de viteză” a fost complet șters din legislație, atât pe autostrăzi, cât și în interiorul localităților, scrie site-ul cotidianului bavarea Munchner Merkur.
Cum s-a ajuns la această decizie radicală din punct de vedere istoric și care au fost consecințele care au forțat autoritățile să dea înapoi? Pentru a înțelege cum a rămas Germania fără nicio restricție de viteză la începutul anilor '50, trebuie privit contextul politic de după cel de-Al Doilea Război Mondial.
În timpul regimului național-socialist, fuseseră introduse limite stricte de viteză (de exemplu, 40 km/h în orașe), parțial din motive de siguranță, dar mai ales pentru a economisi combustibilul și resursele de cauciuc extrem de prețioase pentru mașinăria de război.
După prăbușirea regimului și înființarea Republicii Federale Germania (RFG) în 1949, noile autorități democratice au dorit să se distanțeze total de dictatură și de controlul excesiv al statului asupra cetățenilor. Dorința de libertate individuală s-a tradus direct în mobilitate. În 1952, Parlamentul vest-german a adoptat o decizie istorică: eliminarea completă a tuturor limitelor de viteză pe teritoriul țării.
La începutul anilor '50, decizia nu părea atât de periculoasă pe cât sună astăzi. Parcul auto era redus, drumurile erau încă în reconstrucție, iar mașinile populare ale epocii – precum celebra broscuță VW (Volkswagen Beetle) – abia dacă atingeau o viteză maximă de 100 km/h.
Libertatea de a conduce „cât poate duce mașina” a devenit rapid un simbol al reconstrucției economice și al noului stil de viață vest-german. Statul considera că responsabilitatea la volan aparține exclusiv cetățeanului, iar intervenția poliției sau a legii nu făcea decât să amintească de anii opresiunii.
Această epocă a „libertății totale” a avut însă un cost uman uriaș. Pe măsură ce economia Germaniei de Vest a cunoscut așa-numitul „Wirtschaftswunder” (Miracolul Economic), numărul de vehicule de pe șosele a crescut exponențial. Mașinile au devenit mai rapide, mai grele și mai accesibile, însă infrastructura și elementele de siguranță ale vehiculelor (cum ar fi lipsa centurilor de siguranță) nu au ținut pasul.
Fără nicio limită în localități, accidentele grave au devenit o realitate cotidiană. Pietonii, bicicliștii și copiii cădeau adesea victime pe străzile orașelor unde mașinile treceau cu viteze complet neadaptate.
Statisticile din acea perioadă au alarmat în cele din urmă opinia publică și clasa politică: numărul deceselor pe șosele creștea de la o lună la alta, atingând cote dramatice care depășeau cu mult cifrele din prezent, în ciuda faptului că traficul era de zeci de ori mai mic.
Pentru anii 1953-1957, cercetătorul în trafic Andreas Knie citează o cifră de aproximativ 70.000 de decese în accidente rutiere în Germania, în podcastul „Jung & Naiv” (Tânăr și Naiv). Această amploare arată clar că la începutul Republicii Federale nu era vorba doar de autostrăzi, ci de traficul rutier, care era în general abia reglementat. Mai ales că măsurarea vitezei pe bază de radar a devenit posibilă din punct de vedere tehnic abia la sfârșitul anilor 1950.
Confruntat cu o criză de siguranță publică, Guvernul federal a trebuit să recunoască faptul că responsabilitatea individuală nu era suficientă pentru a preveni tragediile.
La 1 septembrie 1957, după lungi dezbateri politice și opoziție din partea cluburilor auto care invocau „dreptul la viteză”, Germania a introdus din nou o limită generală: 50 km/h în interiorul tuturor localităților. Această regulă a rămas valabilă până în zilele noastre.
Pe autostrăzi, libertatea a mai durat o perioadă, până când rețeaua s-a aglomerat, iar standardele moderne au impus limite recomandate sau restricții clare pe porțiunile periculoase.
În afara zonelor construite și pe autostrăzi, însă, limitele de viteză nerestricționate au persistat mult timp. Numărul deceselor în accidente rutiere a continuat să crească până în 1970, când s-a atins un record istoric de aproape 20.000 de decese într-un singur an. Doar această cifră a impus o schimbare fundamentală a gândirii. Din 1972, o viteză de siguranță de 100 km/h a fost în vigoare pe drumurile rurale, iar din 1976, aceasta a devenit limita generală de viteză în afara zonelor construite.
Între noiembrie 1973 și martie 1974, din cauza primei crize a petrolului, au fost impuse limite temporare de viteză de 100 km/h pe autostrăzi. La acea vreme, măsurile au mers și mai departe, introducând duminicile fără mașini, care sunt încă familiare și astăzi. Acestea au fost recent revizuite din cauza crizei prețurilor la energie din primăvara anului 2026.
Încă nu există o limită generală de viteză pe autostrăzile germane. Din 1974, este în vigoare o viteză recomandată de 130 km/h, deși aceasta este formulată legal doar ca o recomandare. Oricine depășește această viteză și este implicat într-un accident este răspunzător pentru o parte din daune (chiar dacă nu a fost vinovat). Studiile realizate de Consiliul German pentru Siguranța Rutieră arată că, statistic, mai mulți oameni mor pe kilometru pe secțiunile fără limită de viteză decât pe porțiunile reglementate. Prin urmare, întrebarea dacă Germania ar trebui să introducă o limită de viteză probabil nu va dispărea niciodată.
