Democrații ar putea obține o victorie zdrobitoare la alegerile intermediare din noiembrie din SUA. Acest lucru nu va conta prea mult în ceea ce privește limitarea puterii lui Trump, dar momentul va începe să contureze peisajul politic de după terminarea mandatului său.
Cuprins:
O cercetare a think tank-ului European Council on Foreign Relations identifică trei tabere în rândul democraților, fiecare cu o viziune diferită asupra problemelor Americii: revoluționarii consideră că sistemul american este nedrept și are nevoie de schimbări structurale; renovatorii (reformatorii) îl consideră corupt și necesită reforme; iar susținătorii renașterii politice dau vina pe populismul de dreapta pentru destrămarea sistemului de cooperare bipartizană.
Cei trei cercetători, Cela Belin, Chris Herrmann și Nevada Joan Leen, atrag atenția asupra faptului că, indiferent care dintre tabere va ajunge să determine viitorul politicii externe a democraților, viitoarea tendință va fi foarte departe de transatlantismul administrațiilor democrate anterioare. „Candidații la alegerile intermediare din acest an abia dacă au menționat Europa, Rusia sau Ucraina în campaniile lor. Europenii trebuie să se implice din timp și să contribuie la conturarea relației lor cu partidul încă de acum, pentru a nu fi lăsați deoparte în cazul în care democrații vor ajunge la putere”, rezumă cei trei experți.
Din cauza faptului că SUA, în mandatul președintelui Donald Trump, au încurajat o politică externă mai degrabă disruptivă față de relația transatlantică, mulți europeni așteaptă cu nerăbdare alegerile generale din luna noiembrie, care vor decide majoritatea care va controla cele două camere ale Congresului american.
Totuși, având în vedere că SUA au un regim prezidențial, în care executivul are, potrivit Constituției, puteri sporite în decizia de politică externă, faptul că Partidul Democrat ar putea câștiga majoritatea din Congres nu înseamnă că partidul ar avea și puterea de a schimba fundamental strategia asumată de Casa Albă.
„Deocamdată, adevărata putere a democraților nu constă în a opri actuala administrație, ci în a modela ceea ce va urma. Candidații democrați care concurează în întreaga SUA — atât în alegerile primare, cât și în cele generale — acoperă un spectru ideologic larg, de la «socialiști democrați» la «centriști». Deși toți îl critică aspru pe Trump și administrația sa, aceștia au diagnostice diferite cu privire la originea disfuncționalității, la factorii care o mențin și la măsurile necesare pentru remedierea acesteia. Implicați în alegerile primare de partid din toată țara, candidații democrați propun răspunsuri concurente la cele două întrebări centrale pe care și le pun americanii: «Ce a mers prost?» și «Cum remediem situația?», explică studiul think tank-ului European Council on Foreign Relations.
Pe baza acestor răspunsuri, cei trei experți au identificat că democrații tind să se grupeze în trei tabere – „revoluționarii”, „renovatorii” și „revitalizatorii” – fiecare cu propuneri distincte pentru viitorul Americii. Libertatea redă mai jos concluziile acestui studiu.
Revoluționarii susțin că sistemul politic și economic care stă la baza Americii a fost întotdeauna nedrept și a fost conceput pentru a concentra bogăția în mâinile celor de sus. Prin urmare, soluția pentru a redresa America constă în adoptarea unor schimbări structurale de amploare.
Reformatorii susțin că sistemul democratic de guvernare a fost conceput în mare parte pentru a aduce beneficii tuturor americanilor, dar a fost corupt de interese financiare partizane. Remediul propus de ei este eradicarea corupției la scară largă, reechilibrarea sistemelor economice și politice în beneficiul americanilor din clasa de mijloc și din clasa muncitoare.
Susținătorii revitalizării cooperării bipartizane susțin că partizanatul crescut, alimentat de Trump și de dreapta aliniată mișcării MAGA, a divizat țara și a subminat spiritul de colaborare bipartizană necesar pentru funcționarea sistemului și a instituțiilor sale. Aceștia se concentrează pe revigorarea acestor instituții, pe reînvierea ordinii internaționale de după război și pe reconstruirea punților politice, toate acestea fiind considerate de ei ca fiind calea de întoarcere către pace și prosperitate.
În ceea ce privește relația SUA cu Europa, Cela Belin, Chris Herrmann și Nevada Joan Leen argumentează că revoluționarii susțin autonomia strategică a Europei, dar nu ar dori o Europă definită de militarizare și austeritate; reformatorii văd Europa ca un potențial partener în materie de anticorupție, fiscalitate și democrație, atâta timp cât europenii își asigură singuri securitatea; iar revitalizatorii rămân atașați de alianța NATO, dar este totuși puțin probabil să restabilească vechea diviziune a responsabilităților.
„Bătăliile ideologice dintre democrați vor conta mai mult decât aritmetica din Senat sau din Camera Reprezentanților în următorii doi ani. Una dintre aceste trei tabere va conduce ofensiva ideologică a partidului pentru următoarea cursă prezidențială, dacă nu chiar pentru următoarea președinție. Liderii din întreaga Europă nu ar trebui să aștepte să vadă care dintre ele va prevala. Mai degrabă, ar trebui să se angajeze în dialog cu aceste tabere cu mult înainte ca cursa prezidențială să înceapă. Astfel, ar putea să modeleze gândirea și propunerile politice pe care democrații le vor pune pe masă de acum până în 2028 și dincolo de această dată”, explică studiul.
Una dintre vocile democrate care formează prima tabară ideologică este Abdul El-Sayed, candidatul democrat la Senat din Michigan. Fost funcționar în domeniul sănătății publice din Detroit, el își concentrează întreaga campanie pe obiective structurale majore: eliminarea banilor corporațiilor din politică și, la fel ca candidatul la Senat din Kentucky, Charles Booker, adoptarea programului „Medicare for All”, o propunere pentru asistență medicală universală.
Deoarece revoluționarii consideră că sistemul politic are nevoie de o reformă completă, reformele menite să limiteze acțiunile indivizilor nu ating scopul.
Propunerile lor emblematice pe plan intern — naționalizarea marilor corporații americane, creșterea numărului de judecători la Curtea Supremă, stabilirea unor limite de mandat pentru membrii Congresului, reforma finanțării campaniilor electorale și majorarea impozitelor pentru cei extrem de bogați — vizează schimbarea fundamentală a sistemului politic american, mai degrabă decât simpla alegere a unor lideri mai buni.
Teoria lor despre puterea politică este următoarea: câștigarea unui mandat este utilă, dar numai în măsura în care poate fi folosită pentru a schimba structural dinamica puterii dintre clasa corporativă dominantă și americanii obișnuiți care muncesc.
Congresmena Alexandria Ocasio-Cortez, când a fost întrebată despre o eventuală candidatură la președinție în 2028, a răspuns: „Ambiția mea este mult mai mare decât atât. Ambiția mea este să schimb această țară. Președinții vin și pleacă. Locurile din Senat și din Camera Reprezentanților, precum și funcționarii aleși vin și pleacă. Dar sistemul de sănătate cu plătitor unic este pentru totdeauna. Un salariu decent este pentru totdeauna. Drepturile muncitorilor sunt pentru totdeauna.”
În ceea ce privește politica externă, revoluționarii susțin că actualul sistem politic a condus America pe o cale inevitabilă a hipermilitarizării, a exagerării amenințărilor, a supraextinderii resurselor sale financiare și umane în aventurismul militar și a reproducerii rasismului sistemic intern în politica externă. Ei consideră relația americană cu Israelul drept exemplul fundamental al tuturor problemelor acestei abordări; Palestina fiind „una dintre marile probleme morale ale epocii noastre”, așa cum o exprimă Claire Valdez, candidată la Congres din New York.
Susținătorii reformei consideră că sistemul este imperfect, dar merită în mare măsură să fie păstrat. În viziunea lor, acesta a fost cooptat și corupt de bani și de lăcomia corporațiilor și menținut de o clasă conducătoare care fie este ea însăși coruptă, fie nu mai are soluții. Așa cum explică James Talarico, candidatul democrat la Senat în Texas: „Cred că trăim într-o eră a corupției, și nu mă refer doar la activități ilegale… Vorbesc despre corupție în sensul mai profund, despre putrezirea sistemelor noastre din interior spre exterior…”.
În timp ce revoluționarii identifică clasa conducătoare drept inamic, renovatorii consideră că vinovații sunt un grup mai restrâns de entități care au preluat controlul asupra instituțiilor create inițial pentru a servi poporul american. Această distincție dă naștere unei teorii diferite a puterii: cu regulile potrivite în vigoare, se poate avea încredere că mecanismul existent va funcționa din nou. Prin urmare, în loc de demolare, acest grup își propune să renoveze.
Senatorul Jon Ossoff a abordat acest mesaj la un miting electoral în iunie, când s-a întrebat ce ar vedea părinții fondatori ai Americii dacă ar veni astăzi în SUA:
„Ar vedea o democrație pluralistă, oameni de toate culorile, descendenți din toate colțurile lumii, uniți dintr-o multitudine de națiuni într-una singură. Dar ar vedea și o națiune care, la apogeul bogăției și puterii sale, a căzut tocmai în capcanele pe care le temeau cel mai mult. Devorându-se pe sine într-un conflict acerb între facțiuni beligerante, capturată de interese speciale. Și ar vedea un președinte fără credință care exploatează această putreziciune pentru a urmări puterea absolută pe care ei înșiși au răsturnat-o”.
Susținătorii renașterii cred cu tărie în excepționalismul american și atribuie liberalismului american meritul pentru pacea și prosperitatea din ultimii 80 de ani. Ei îi consideră pe Trump și pe dreapta aliniată mișcării MAGA drept principala amenințare la adresa acestei moșteniri, precum și a democrației și valorilor americane în general.
Diagnosticul lor este că Donald Trump și mișcarea MAGA din spatele său au cufundat țara într-o atmosferă de vitriol hiperpartizan și au împins-o într-o spirală a polarizării. Susținătorii renașterii susțin că aceste diviziuni generează disfuncționalități la Washington și fac imposibilă colaborarea în cadrul sistemului politic. Ei celebrează adesea o epocă anterioară a bipartizanatului și își pun în valoare propria capacitate de a colabora cu adversarii politici.
Senatorul Chris Coons, care candidează pentru realegere în Delaware, a lansat un apel către alegători, afirmând următoarele:
„La un moment dat, haosul, corupția și cruzimea [lui Trump] vor lua sfârșit. Și va fi nevoie de multă muncă pentru a reface lucrurile, pentru a curăța mizeria pe care a făcut-o, pentru a repara un sistem care este încă defect și care nu aduce rezultate pentru oamenii pe care îi reprezint în Delaware. Candidez pentru realegere pentru că treaba nu s-a terminat.”
Susținătorii mișcării de renaștere politică constituie cea mai numeroasă parte a partidului și sunt reprezentați de la un capăt la altul al țării, printre aceștia numărându-se senatorul Chris Coons din Delaware, senatorul Chuck Schumer din New York, senatorul John Hickenlooper din Colorado, deputatul Tom Suozzi din New York, deputata Maggie Goodlander din New Hampshire, candidatul la Senat Chris Pappas din New Hampshire, candidatul la Senat Roy Cooper din Carolina de Nord, candidata la Camera Reprezentanților Rebecca Cooke din Wisconsin, precum și fostele candidate la Senat Janet Mills din Maine și Angie Craig din Minnesota. Întreg studiu poate fi citit aici.