În urmă cu 138 de ani, un incendiu a distrus o mare parte din paraclisul în care se aflau moaștele Sfintei Parascheva, dar acestea au rămas neatinse, potrivit relatărilor bisericești. Întâmplarea a fost considerată o minune și a întărit credința oamenilor în cea cunoscută drept Ocrotitoarea Moldovei. Astăzi, 14 octombrie 2026, sute de mii de credincioși sunt așteptați la Iași, iar peste 155.000 trecuseră deja pe la raclă până marți seară. Cine a fost Sfânta Parascheva, cum au ajuns moaștele sale în România și de ce continuă oamenii să stea ore întregi la coadă pentru a se închina?
Cuprins:
În noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888, un incendiu puternic a izbucnit la Paraclisul Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, unde se aflau atunci moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva. Flăcările au distrus o mare parte din paraclis, iar obiectele aflate în apropierea raclei au fost grav afectate. Cu toate acestea, moaștele și vălul care le acoperea nu au fost atinse de foc, potrivit unui documentar publicat de Doxologia, platforma Arhiepiscopiei Iașilor.
Pentru credincioșii vremii, faptul că moaștele nu au ars a reprezentat un semn al intervenției divine și al ocrotirii Sfintei Parascheva. Vestea s-a răspândit repede, iar întâmplarea a rămas una dintre cele mai cunoscute minuni atribuite sfintei în tradiția ortodoxă. Relatările au fost păstrate în publicațiile bisericești și în lucrările dedicate Sfintei Parascheva și, de-a lungul timpului, episodul a contribuit la întărirea legăturii dintre credincioși și cea pe care o considerau protectoarea Iașului și a Moldovei.
Un an mai târziu, în 1889, moaștele au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iași, locul în care sunt păstrate și astăzi. Mutarea a avut un rol important în dezvoltarea pelerinajului. Catedrala oferea mai mult spațiu pentru credincioșii care veneau să se închine, dar și condiții mai potrivite pentru organizarea marilor slujbe religioase.
Incendiul nu a reprezentat începutul pelerinajului, deoarece tradiția exista deja de peste două secole, dar miracolul din 1888 a contribuit la răspândirea faimei Sfintei Parascheva și la creșterea numărului de oameni care veneau la Iași. Treptat, vizitele credincioșilor au devenit tot mai organizate, iar ziua de 14 octombrie a căpătat o importanță tot mai mare.
La 138 de ani de la incendiul considerat miraculos, pelerinajul continuă să atragă mulțimi impresionante la Iași. Peste 155.000.000 de credincioși trecuseră pe la racla Sfintei Parascheva. În seara aceleiași zile, aproximativ 19.000 de oameni așteptau să ajungă la baldachinul amenajat în apropierea Catedralei Mitropolitane.
Ploaia, frigul și oboseala nu i-au împiedicat pe pelerini să continue să vină la Iași iar coada se întindea aseară pe aproximativ șase kilometri. Timpul estimat de așteptare era de cinci ore. Numărul celor care ajung la catedrală rămâne impresionant, în ciuda vremii nefavorabile și a distanțelor pe care trebuie să le parcurgă. În 2026, credincioșii se pot închina și la moaștele Sfântului Cuvios Paisie de la Sihăstria, aduse special pentru sărbătoare și așezate alături de racla Sfintei Parascheva. Pelerinajul continuă până pe 15 octombrie.
Pelerinajul nu a fost lipsit de incidente, însă. Marți, 13 octombrie, în jurul orei 19.00, mai multe persoane au încercat să părăsească rândul organizat pentru pelerini și să ajungă mai repede la raclă. Potrivit Grupării de Jandarmi Mobile Bacău, oamenii au refuzat să respecte indicațiile forțelor de ordine și au devenit recalcitranți.
Comportamentul lor a provocat nemulțumirea celorlalți credincioși, care așteptau să le vină rândul și a fost nevoie de intervenția jandarmilor pentru a împiedica escaladarea incidentului. Au fost aplicate patru sancțiuni contravenționale, în valoare totală de 900 de lei, pentru provocarea sau participarea la scandal.
Deși este cunoscută drept Ocrotitoarea Moldovei, Sfânta Parascheva nu s-a născut pe teritoriul României. Potrivit informațiilor publicate de Basilica.ro, agenția de știri a Patriarhiei Române, aceasta a trăit în prima jumătate a secolului al XI-lea și s-a născut în Epivata, o localitate din Tracia, aflată pe țărmul Mării Marmara, în apropierea Constantinopolului, actualul Istanbul.
Provenea dintr-o familie înstărită și credincioasă. Tatăl ei se numea Nichita, iar fratele său, Eftimie, avea să devină episcop al Maditului. Potrivit tradiției bisericești, Sfânta Parascheva a început să îi ajute pe oamenii săraci încă din copilărie. Se spune că, la aproximativ zece ani, a auzit în biserică un pasaj din Evanghelie care îndemna la renunțarea la bunurile materiale și la urmarea lui Hristos. Cuvintele au impresionat-o atât de mult, încât a început să își dăruiască hainele copiilor săraci.
În relatările despre viața ei apare inclusiv un episod în care și-a oferit cruciulița de aur unei persoane nevoiașe și a înlocuit-o cu una de lemn. Mama sa a mustrat-o pentru gest, dar Parascheva a continuat să îi ajute pe cei aflați în dificultate. Mai târziu, a ales să renunțe la viața confortabilă pe care i-o oferea familia și să se dedice rugăciunii, astfel că a petrecut o perioadă într-o mănăstire din Heracleea Pontului, apoi a plecat la Ierusalim și s-a retras într-o mănăstire de maici din apropierea râului Iordan.
Viața ei a fost dedicată postului, rugăciunii și milosteniei și, potrivit tradiției religioase, spre sfârșitul vieții s-a întors în ținutul natal, unde a murit foarte tânără, în jurul vârstei de 27 de ani.
Povestea moaștelor începe după moartea Sfintei Parascheva. Potrivit relatărilor păstrate de Biserică, aceasta a fost înmormântată ca o femeie necunoscută, fără ca oamenii să știe cine era. După o perioadă, trupul său ar fi fost descoperit întâmplător, când mai multe persoane săpau un mormânt pentru un marinar al cărui trup fusese adus de valuri la țărm. Tradiția bisericească spune că rămășițele Paraschevei au fost găsite neputrezite. Ulterior, doi credincioși ar fi avut vise în care li se cerea ca trupul femeii să fie scos din pământ și așezat într-un loc de cinste, iar aceste relatări au stat la baza cinstirii moaștelor, care au fost depuse într-o biserică din Epivata.
De-a lungul secolelor, moaștele au fost mutate în mai multe orașe, printre care Târnovo, Belgrad și Constantinopol, înainte de a ajunge în Moldova.
În anul 1641, domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, a adus moaștele Sfintei Parascheva la Iași. Potrivit Basilica.ro, transferul a fost posibil după ce domnitorul a achitat datoriile Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol. În semn de recunoștință, patriarhul Partenie I a hotărât să ofere moaștele Moldovei. Acestea au fost transportate spre teritoriul românesc și așezate în Biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”, ctitorită de Vasile Lupu. Totuși, Sfânta Parascheva era cunoscută în Moldova și înainte de sosirea moaștelor.
În documentarul publicat de Doxologia, diaconul dr. Ștefan-Iulian Apopei explică faptul că, în secolele al XV-lea și al XVI-lea, numele sfintei apărea deja în manuscrise, în pictura bisericească și în slujbele religioase. Cărturarul Grigore Țamblac și Maria Voichița, soția lui Ștefan cel Mare, sunt printre personalitățile asociate cu răspândirea cultului Sfintei Parascheva în Moldova.
La început, pelerinajul nu semăna cu cel de astăzi. Credincioșii veneau la raclă mai ales în zilele de sărbătoare sau în perioadele în care se confruntau cu probleme grave. Potrivit cercetării publicate de Doxologia, în secolul al XVIII-lea, în timpul unor episoade de secetă, moaștele Sfintei Parascheva erau scoase în procesiune, iar oamenii se rugau pentru ploaie. La aceste ceremonii participau reprezentanți ai Bisericii, domnitori, boieri și oameni simpli.
Cronicile vremii au păstrat relatări despre ploile care ar fi venit după rugăciuni, întâmplări interpretate de credincioși drept semne ale ajutorului divin. În timp, sărbătoarea din 14 octombrie a devenit un eveniment important pentru întregul oraș.
În secolul al XVIII-lea, participarea domnitorului era organizată după un ceremonial special. În ajun, egumenul mănăstirii mergea la Curtea domnească pentru a-l invita oficial la sărbătoare, iar în ziua praznicului, moaștele erau scoase în procesiune și oamenii aveau posibilitatea să se apropie și să se închine. Pelerinajul a crescut treptat, de la un an la altul.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, sosirea credincioșilor la Iași devenise deja un eveniment de amploare. Potrivit documentarului Doxologia, presa vremii consemna participarea a 25.000 sau chiar 30.000 de oameni la sărbătoarea Sfintei Parascheva. Mulți veneau din satele Moldovei, dar și din Basarabia și Bucovina. Pentru Iașul de atunci, cu mult mai puțini locuitori decât în prezent, numărul pelerinilor era impresionant. Străzile și curțile se umpleau de oameni, la slujbe participau numeroși preoți, iar autoritățile trebuiau să ia măsuri speciale pentru menținerea ordinii.
Pelerinajul avea și o dimensiune economică. Credincioșii aduceau daruri și ofereau donații, care reprezentau o sursă de venit pentru Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” și, ulterior, pentru instituțiile bisericești care administrau locul de pelerinaj, iar banii contribuiau la întreținerea așezămintelor religioase și la organizarea ceremoniilor.
Dar motivul principal pentru care oamenii veneau la Iași rămânea credința. Unii sperau să se vindece de boli, alții se rugau pentru familie sau mulțumeau pentru ajutorul pe care considerau că îl primiseră. Tradiția a continuat și în secolul XX, devenind unul dintre cele mai importante pelerinaje ortodoxe din România.
În credința ortodoxă, Sfânta Parascheva este considerată o mijlocitoare în rugăciune pentru oamenii care îi cer ajutorul. Este cunoscută drept Ocrotitoarea Moldovei și este cinstită pentru viața sa dedicată credinței, postului și ajutorării celor săraci. Credincioșii se roagă pentru sănătate, pentru liniște sufletească, pentru ocrotirea copiilor și pentru depășirea unor momente dificile.
În tradiția populară, este considerată și ocrotitoarea femeilor credincioase, a fetelor tinere și a familiilor. Unele femei se roagă pentru întemeierea unei familii, iar mamele cer ajutor pentru sănătatea copiilor.
Pentru mulți pelerini, drumul până la Iași și orele petrecute la coadă reprezintă un gest de credință, iar sărbătoarea din 14 octombrie este marcată cu cruce roșie în calendarul ortodox, fiind una dintre cele mai importante zile religioase dedicate unui sfânt în România. Semnificația ei nu se limitează însă la pelerinaj și la atingerea raclei. Rugăciunea, milostenia și grija față de oamenii aflați în nevoie fac parte din învățătura religioasă asociată vieții Sfintei Parascheva.
Sărbătoarea Sfintei Parascheva este însoțită și de tradiții populare păstrate în multe regiuni ale țării. Potrivit Digi24, care l-a consultat pe preotul Gabriel Cazacu, ziua de 14 octombrie este asociată în tradiția populară și cu pomenirea celor morți. Oamenii oferă pachete cu alimente și împart mâncare persoanelor nevoiașe, în amintirea rudelor care au murit. Printre alimentele oferite se numără pâinea făcută din grâul nou, mustul dulce și fructele de toamnă, precum nucile, gutuile, strugurii și perele.
Există și superstiții referitoare la activitățile pe care oamenii ar trebui să le evite de Sfânta Parascheva. În unele regiuni, se spune că nu este bine să speli rufe, să coși, să torci lână, să frămânți pâine sau să faci munci grele în gospodărie. Unele credințe populare asociază nerespectarea acestor obiceiuri cu apariția ghinionului sau a bolilor. Preotul Gabriel Cazacu a precizat însă pentru sursa citată că asemenea interdicții nu reprezintă reguli obligatorii ale Bisericii Ortodoxe.
Tot în tradiția populară, ziua Sfintei Parascheva este asociată cu apropierea iernii. În anumite zone, oamenii urmăresc vremea din 14 octombrie, considerând că aceasta poate oferi indicii despre sezonul rece.
Miercuri, 14 octombrie 2026, are loc sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, iar Catedrala Mitropolitană din Iași este principalul loc al manifestărilor religioase. Potrivit programului anunțat de Basilica.ro, Sfânta Liturghie de hram începe la ora 9.00 și este oficiată pe un podium amplasat în apropierea Catedralei Mitropolitane, la limita cu Pietonalul Ștefan cel Mare și Sfânt.