Cititorii Libertatea își povestesc experiențele pe care le-au avut cu profesorul Pesamosca
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Familia Constanda: "Un om ca el ar trebui să fie nemuritor"
Ne este foarte greu să citim astfel de veşti despre Profesorul Pesamosca, omul care a făcut bine nemăsurat. Printre copiii operaţi de domnia să se află şi băiatul nostru care acum are 16 ani şi a fost operat de 2 ori, prima dată la 7 luni şi a doua oară la 3 ani. L-am mai vizitat de câteva ori pe Profesorul Pesamosca, mulţumindu-i de fiecare data pentru tot ce a făcut pentru băiatul nostru şi de fiecare dată dumnealui era foarte fericit să ne vadă.
De o lungă perioda sântem în Statele Unite şi medicilor de aici nu le-a venit să creadă că operaţiile au fost făcute în România, spunând că arată de 5 stele. Îi dorim din tot sufletul multă, multă sănătate şi chiar dacă suntem departe de ţară ne-am bucurat tot timpul pentru realizările dumnealui şi ne-am întristat atunci când am auzit veşti ca acestea, despre starea de sănătate. Un om că dumnealui ar trebui să fie nemuritor, de oameni că dumnealui are nevoie lumea asta.
Tănăsoaea Daniel: " Să îi dea Bunul Dumnezeu sănătate "Stimată redacţie, povestea mea începe în anul 2003 când, la un control de rutină la spitalul de copii din oraşul meu, băieţelul meu, pe atunci în vârstă de 3 ani, fost diagnosticat cu deviaţie de şold, urmând să i se facă o intervenţie chirurgicală iar apoi să fie băgat în gips până la brâu.Toate acestea din cauza unui picioruş care era puţin curbat (crăcănat)
Sperietură a fost pe măsură la aflarea acestor veşti, noi, părinţii refuzând diagnosticul, am decis să apelăm la domnul Dr Pesamosca pentu a afla şi părerea dânsului. Nu mică ne-a fost mirarea când în urma consultaţiei, acesta ne-a spus că fiul nostru nu are nimic. Ne-a recomandat să-i dăm calciu şi vitamina D3 şi să lasăm copilul să umble desculţ, cât mai mult cu putinţă, deoarece va avea picioarele drepte. Şi aşa a fost. Doresc pe această cale să-i mulţumesc domnului Profesor Doctor Pesamosca şi să-i cer Bunului Dumnezeu să-l ţină în viaţă, dându-i sănătatea de care are nevoie.Doină Den: "I-a pus diagnosticul fiicei mele dintr-o singură privire"
Acum 10 ani a venit pe lume cea de-a doua fetiţă a mea .Imediat după naştere a fost diagnosticată cu reflux-gastroesofagian, născută cu 4 kg. După 1 an avea 8 kg. A început şirul lung de internări, Elias, Alexandrescu, Budimex, încă odată Elias, Alexandrescu...un timp aşa de îndelungat încât micuţa mea, după fiecare injecţie spunea mulţumesc .Credea că asta este viaţa ei normală.
Am fost trimis la Buimex la Dl.Dr.Pesamosca. Am cerut programare şi a început lunga aşteptare în faţa uşii, intrau şi ieşeau, relaţii peste relaţii, persoane care râdeau în cabinet şi se distrau în timp ce la uşă era o coadă interminabilă, bebeluşi bolnavi şi noi 2 cu radiografiile în mână, plini de speranţă. Treceau orele şi răbdarea noastră lua sfârşit, aşa că am intrat fără să bat la uşă peste medic şi cunoştinţele sale şi i-am spus ceea ce cred.. că am nevoie de ajutor şi că nu ne bagă nimeni în seamă, că păream o adunătură de ignoranţi.
Mi-a luat radiografiile din mână, s-a uitat la ele într-o lumina obscură şi i s-a adresat soţului meu :
-Tu, eşti inginer aşa-i? la care soţul afirmă...Fă-i un scaun de maşină copilei, să doarmă în fund de acum înainte, iar tu, mi se adresează mie, du-te la medicul tău de lăpturi să îţi dea un antiacid.
Asta a fost tot. Am plecat acasă mai dezamăgiţi decât niciodată şi fără speranţe. Am contactat un alt medic genial de la Budimex, el a internat copila, i-a făcut toate probele necesare după săptămâni de chin a fost pus tratamentul. ANTIACID ŞI SCAUN DE MAŞINĂ. Nu îmi pot explica nici până acum cum i-a stabilit diagnosticul Dl. Dr.Pesamosca dintr-o singură privire.
Ce pot să scriu, acum, după 10 ani şi jumătate, este că e un mare doctor, chiar dacă experienţa mea a fost una nu chiar plăcută, şi îi mulţumesc şi pe această cale. Alexandra Mihai: "Multă sănătate, tata Pesi!"
Mă numesc Alexandra, am 23 de ani. Datorită acestui om sunt astăzi ceea ce sunt economist la o firmă de contructii şi masterandă în contabilitate, audit şi expertiză contabilă. L-am întâlnit pe tata Pesi la 4-5 anişori, când părinţii mei au apelat la el pentru că sufăr de o hemipareză spastica dreaptă. Am făcut controale la 1 an, sau 6 luni, depindea de starea mea de sănătate. La 12 ani a hotărât tata Pesi că mi-au crescut oasele îndeajuns şi m-a operat, pentru dânsul era o operaţie uşoară, pentru ai mei capătul pământului. Îmi aduc aminte că după operaţie s-a dus mama la dânsul cu un buchet de trandafir enorm, ştiind că nu vrea să audă de cadouri. A luat din buchet un trandafir alb pe care l-a mirosit şi l-a aşezat pe birou. Cămăruţa lui era plină cu copii bolnavi, stăteam ore în şir dacă ne era rău după anestezie sau făceam febră acolo ne vindecam. Nu l-am mai văzut de la 18 ani, dar asta nu înseamnă că nu este prezent în fiecare gând sau în fiecare rugăciune. Multă sănătate, tata Pesi!
