ALDE, USR, PSD, PNL - acelaşi ADN. Lupta politică în comuna vasluiană Pogoneşti, unde toţi cei patru candidaţi la primărie sunt rude între ei
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Aflată în sudul judeţului Vaslui, comuna Pogoneşti ar putea fi o comună ca oricare alta din Moldova, în curs de a fi canalizată, asfaltată şi racordată la reţeaua de gaze. Pogoneştiul are, însă, o ciudăţenie care se deapănă dacă vorbești cu oamenii: toţi cei patru candidaţi la primărie sunt rude între ei.
Cuprins:
Pe ulițele țării, în mizele mici, omenești, vitale, se oglindește, de fapt, România mare, urbană și scorțoasă.
Într-o replică memorabilă, unul dintre candidații din comuna Pogonești, chiar primarul în funcție, omul ALDE, a spus, confuzat, echipei Libertatea: “Ce presă sunteţi voi? Că eu când am nevoie de presă o chem eu, nu vine ea la mine”.
Fără să știe, el a descris o stare de fapt care depășește granițele localității sale vasluiene.
Mihai Apostu, fost PMP, actual PSD, este frate cu Maricel Apostu, candidatul PNL. Soţia lui Mihai, de la volanul unui jeep, ne-a asigurat că fraţii “nu sunt certaţi, vorghesc între ei”. La rându-le, frații au doi veri: unul e primar, celălalt candidat USR. Să înceapă campania!
Maricel şi Mihai sunt arendaşi, fiecare are o asociaţie şi lucrează pământurile sătenilor cu utilajele proprii, cumpărate prin credite bancare. Fraţii au casele aproape una de cealaltă, în capătul satului. Doar uitându-te la gardurile identice de fier forjat îţi dai seama că între cele două locuinţe există comunicare. Poate şi ceva concurenţă, c-aşa-i între fraţi.
“Vreau să fac o comună italiană”
Casele lui Maricel şi Mihai sunt doar nişte case mai mari şi noi. Vărul de-al doilea al fraţilor, Toma Căşuneanu, are o adevărată vilă. De altfel, aşa e şi cunoscut la barul din satul Pogoneşti, “ăla cu vilă”.
Candidat al USR la primărie, Toma a lucrat 19 ani într-o oţelărie de lângă Veneţia. S-a întors în 2015 şi a adus cu el viziuni administrative de inspiraţie italiană.
Pensionar acum, domnul Căşuneanu vorbeşte simultan cu accent italian şi cu accent moldovenesc, care, contopite, dau un accent asemănător cu cel sicilian.
Planul candidatului USR este să meargă din poartă în poartă, în cele trei sate ale comunei, Pogoneşti, Belceşti şi Polocin, şi să discute cu alegătorii. “Problema cea mare sunt drumurile. Vedeţi drumul ăsta?”, ne arată el uliţa care trece pe lângă casa lui. “Abia acum câteva zile au pus pietriş. E o boală la primari, cu trei luni înainte de alegeri, fac şi ei câte ceva, în speranţa că mai iau un mandat”.
O altă problemă ar fi lipsa tinerilor, pe care Toma vrea să-i atragă în comună investind în educaţie: “Am proiecte, dar nu vi le spun, să nu se ia după mine ceilalţi candidaţi”. Mesajul lui pentru alegători e simplu: “Ca primar, nu am nevoie de nimic, nu-mi trebuie nimic. Vreau doar să fac din Pogoneşti o comună italiană, ca aceea unde am trăit aproape 20 de ani”.
“Să se ducă înapoi, la carbonara”
Mesajul unui bărbat care, la rându-i, lucrează sezonier în Italia pentru Toma Căşuneanu este: “Să se ducă înapoi, acolo, să mănânce carbonara. Să-şi vadă de treaba lui!”. Pastele carbonara sunt versiunea molcomă, de după 30 de ani, a lui “n-au mâncat salam cu soia”.
După 19 ani de absenţă, e greu să convingi că eşti din popor, pentru popor.
După un “întăritor” în păhăruţe mici, oamenii locului au trecut la bere în peturi din ce în ce mai mari.
E încă dimineaţă, dar bate soarele. Candidatul cel mai bine cotat la umbra barului este Mihai, tractoristul, de la PSD.
Şi liberalul Maricel e văzut cu şanse bune, pentru că “sunt tineri, e nevoie de nou, unul dintre aiştia doi o să s-aleagă”, spune un domn, care a lucrat la fabrica de ţevi din Iaşi, iar la pensie a revenit la bază, în satul natal.
“Mihai n-are nici liceul, n-are studii, când ajunge la Vaslui, o să-l jupoaie ăia cu unghiile”, observă un bătrânel cu ochi albaştri, fost membru USR. “M-am retras când au început şi la USR să-şi pună toţi neamurile”, explică el.
Studiile lui Mihai, pesedistul, sunt dezbătute o vreme. Unii nu cred că e o problemă, studiezi după ce te alegi, “aţi văzut la Ponta, câte masterate a făcut, ca prim-ministru?”.
Un domn cu pălărie şi tricou cu mânecă scurtă insistă că primarul trebuie să aibă facultate. “Să mergeţi în comuna vecină, la Iveşti, să vedeţi acolo, au asfaltat şi drumul până la câmp. Au primar un medic veterinar”.
“Ca omul de se punea muştile pe el”
Am fost şi la Iveşti, alt sat al comunei, nu e o diferenţă zdrobitoare. Sunt mai multe uliţe asfaltate, iar şanţurile la canalizare sunt mai largi. Şi, detaliu important, iveştenii nu au coşuri de gunoi cu mici acoperişuri, ca nişte căsuţe, ca vecinii lor.
Oamenii de la barul din Pogoneşti vor o schimbare, dar n-ar putea să spună precis ce fel de schimbare.
Ascultându-i, îţi dai seama că urmăresc cu sfinţenie posturile de ştiri şi că mărirea pensiilor îi preocupă mai mult decât pandemia sau alegerile locale.
“Cum să aibă funcţionarul ăla atâtea salarii de la stat, mii şi mii de euro, de colo, de colo, iar eu, după 40 de ani de muncă, să am 900 de lei pensie? Cum?”, oftează un domn, sprijinit de gâtul sticlei de bere ca de un baston.
Premierul Orban nu are o imagine prea bună în Pogoneşti, “noi respectăm regulile, iar el e primul care le încalcă. Şi preşedintele Iohannis îl susţine”, adaugă domnul.
Comuna are în jur de 1.500 de locuitori, dintre care foarte puţini sunt copii. Abia cât să strângi într-o grupă la grădiniţa nouă.
Singurii care prosperă sunt arendaşii, dar şi ei depind de dobânzile la bănci şi de mila cerului cu ploaie. În Pogoneşti se cultivă floarea-soarelui, grâu, rapiţă, porumb. Iar pe drum trec mai multe căruţe decât maşini.
Prin curţi sau pe la porţi, întâlneşti bătrâni care nu mai au nici o aşteptare de la primărie. “Mai ghini ar fi să rămână tot aista primar, că ştiţi vorba aia, cu omul ăla de se punea muştile pe el. Şi el zicea: nu le da la o parte, că vin altili, mai flămândi”. Această perspectivă secular testată a relaţiei dintre guvernat şi guvernanţi vine de la un bătrânel care-şi ţesală calul, în curtea lui, în apropierea şcolii din Pogoneşti.
“Presa o chem eu, nu vine ea”
Actualul primar, Ionică Iordache, de la ALDE, n-a vrut să fie pozat pentru că venea din grădină, “sunt în tricou, ar trebui să mă spăl, să-mi pun cămaşa şi asta ar dura vreo juma’ de oră”.
De pe veranda casei lui, modestă în comparaţie cu reşedinţele concurenţilor, Ionică şi-a exprimat nedumerirea: “Ce presă sunteţi voi? Că eu când am nevoie de presă o chem eu, nu vine ea la mine”.
E și asta o definiție a vremurilor.
Primarul ALDE e văr de-al doilea cu Toma Căşuneanu, omul USR, şi nu are nicio emoţie când vine vorba de campanie. “La vremea respectivă, o să merg din casă în casă şi o să discut cu alegătorii”.
Edilul are, adică, aceeaşi strategie ca USR în Pogoneşti, dovadă că sângele apă nu se face. “Am hârtii, dacă vreţi să vi le arăt, de la CNI, mi s-au aprobat 3 kilometri şi jumătate de asfalt”, spune Ionică, supărat că realizările lui sunt bagatelizate de unii consăteni.
Primarul Ionică Iordache e membru marcant în Ansamblul folcloric “Răzeşii”, mândria comunei. Când nu merge din poartă în poartă cu alegerile, candidatul ALDE colindă satele de Paşti şi de Crăciun, intonând “colinde de ceată bărbătească”.
“Înainte, luam apă de colo, de la cişmea. Acuma am apă aicea, în ogradă. Ce-mi mai trebuie? Sănătoşi să fim!”. Aşa rezumă progresele din comună o bătrânică de 93 de ani, care a scos capul pe poartă, pe sub bolta de viţă. “Păi, cine să iasă primar, bunică? Să iasă care-i mai bun!”.
La anii ei, femeia nu se plânge de nimic, totul e bine. Doar viţa ţine un pic cam răcoare. Şi cam întuneric, în faptul zilei.
