Confesiunea unui soldat de 20 de ani din batalionul Azov: „Nu suntem cyborgi. Nu suntem din metal sau granit. Sângerăm și simțim frica. Și totuși continuăm să luptăm”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Trak, 20 de ani, soldat din batalionul ucraineam Azov, a crescut la Poltava și a studiat la Kiev. Aflat în spital după ce a fost rănit pe front, dar dornic să revină pe câmpul de luptă, tânărul a făcut mărturisiri tulburătoare, într-un interviu pentru Ukrainska Pravda, despre cele cinci luni petrecut în prima linie.
Cuprins:
„Am intrat la Institutul de Jurnalism de la Universitatea Națională Taras Șevcenko din Kiev. Îmi propusesem să termin facultatea și apoi să-mi îndeplinesc datoria față de patrie, dar istoria s-a scris altfel”, explică Trak, acceptat în batalionul Azov după ce a făcut planton la ușa Comisariatului Militar din Poltava.
El a intrat în Forța de Operații Speciale Azov (SSO Azov), o unitate de luptă a batalionului Azov constituită în prima săptămână de război.
Trak a subliniat importanța antrenamentelor, „care pot dura și 5-6 ore pe zi”, și a ieșirilor de recunoaștere, „când petrecem mai mult de o zi în pădure sau pe câmp”.
În luptă, contează tactica unității, iar logica e simplă: „De obicei, într-un schimb de focuri, supraviețuiește cine trage primul! Cel care a depistat inamicul mai devreme. Vreau, de asemenea, să risipesc mitul conform căruia armata rusă este formată din soldați neantrenați. Nu este adevărat”.
Cum să te „joci” cu mitraliera ca să nu se „răcească”
Când nu era în misiune sau nu se pregătea, odihna era literă de lege, „deoarece sarcina asupra mușchilor și articulațiilor este foarte mare. Este mai bine să dormi când poți, pentru că a doua zi se poate întâmpla să dormi doar o oră”.
În puținul timp liber, ca să nu „se răcească”, „luăm o mitralieră descărcată și, pur și simplu, exersăm tehnica reîncărcării, a țintirii. Cu cât durează mai puțin timp, cu atât sunt mai mari șansele de supraviețuire”.
„Cheia supraviețuirii într-un război: să sapi, să sapi, să sapi”
De multe ori, tânărul a trecut peste sete sau foame: „Rația era de un litru și jumătate de apă de persoană timp de două zile, batoane, ciocolată, ceva bogat în calorii care este ușor de purtat în raniță”.
Condițiile sunt spartane. Cel mai neobișnuit loc de dormit a fost un șanț într-un cimitir. Cheia supraviețuirii în război este să sapi, să sapi și să sapi din nou tranșee.Trak:
„Suntem cu toții gata să murim. Dar vreau să fie o opțiune extremă”, completează.
„Doar morților și idioților nu le este frică. Trebuie să te lupți cu ea și să o plictisești”
„Suntem o familie, chiar dacă mai apar certuri și dezacorduri. Încercăm să menținem o atmosferă de fraternitate, este esențial”, adaugă soldatul, care recunoaște că este infernal să trăiești într-o teamă constantă, „dar numai morților și idioților nu le este frică. Trebuie te lupți cu frica, să te adaptezi și o plictisești”.
Trak a fost rănit în trimpul unei misiuni, după ce mașina în care se afla „a dat peste un UZRGM, o grenadă de producție sovietică”.
„Aveam mult mult sânge pe pantaloni. Și multe arsuri, parcă mă înțepaseră zeci de albine. Nu este nimic grav, am supraviețuit și mă voi întoarce pe front”, spune tânărul.
Soldatul spune că „războiul s-a dovedit mai dificil decât credeam” și că cel mai greu lucru „este să-ți pierzi camarazii”.
„Visez să câștigăm, ca să punem capăt războiului, și să mă însor”
„După ce vom câștiga, voi arunca toate armele. Am două dorințe principale: să pun capăt războiului cu victoria noastră incontestabilă și să-mi întemeiez o familie alături de iubita mea, să-mi fac o casă, să am copii”, afirmă Trak.
Când ești pe front, înveți să găsești fericirea în lucruri foarte simple. Nimeni de aici nu visează la o mașină sport. Vor să se întoarcă acasă la soțiile lor. Unii băieți s-au căsătorit în timpul războiului. A fost o mare fericire pentru toată lumea. Trak:
În final, Trak spune că „singurul lucru e că nu vrem să fim uitați. Vreau doar ca oamenii să înțeleagă că această luptă este un efort incredibil. În condiții grele, ne luptăm pentru casa noastră”.
„Nu suntem cyborgi, suntem făcuți tot din carne și oase. Nu suntem supereroi. Nu suntem din metal sau granit. Sângerăm și simțim frică. Articulațiile și șoldurile ne dor în fiecare zi. Și totuși continuăm să luptăm”, încheie tânărul apărător al Ucrainei.
Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina
