EXCLUSIV | Corespondență din Paris de la Oana Moisil: ”Aici arde Notre-Dame! Pe tot coridorul de la etajul meu miroase tare a ars”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O parte din catedrala Notre-Dame din Paris s-a mistuit în seara aceasta sub privirile neputincioase a mii de oameni. Focul a început în jurul orei 19:00 și a cuprins tot acoperișul, dar și o mare parte din spatele clădirii. Toată zona a fost securizată de forțele de ordine, iar președintele Franței a venit și el în Saint-Michel, unde se află Notre-Dame.
E 18:55 și miroase a fum. Ies pe fereastra camerei mele, cea care dă spre Sena, să înțeleg de unde vine. Văd mulți oameni opriți pe podul Saint-Michel - podul leagă cartierul latin de Île de la Cité, adică cea mai mare insulă din Paris, pe care se află și Notre-Dame.
Mă duc la celălalt geam - vai! Arde Notre-Dame? Pot să văd un moț din acoperișul catedralei și mult fum verde, galben și cenușiu care se ridică din spatele lui. E foarte des, opac și pare foarte toxic. Pe tot coridorul de la etajul meu miroase tare a ars.
Cobor în bulevardul din fața blocului și dau într-un puhoi de fețe șocate, întoarse spre fum. Când ajung în mijlocul podului, parcă văd un episod din apocalipsă. Chiar arde Notre-Dame.
Un bărbat îi repetă cuiva la telefon, panicat, la ce grozăvie e martor. Oamenii care de obicei se plimbă zâmbind pe aici și își fac poze cu catedrala în spate acum stau ca statuile și privesc triști.
Cel mai vizitat monument istoric din Paris e în flăcări la câțiva metri de mine și eu nu pot face nimic.
Mă apropii de granița de folie alb cu roșu care izolează locul incendiului și mă simt tot mai mică.
Uriașa gotică despre care Victor Hugo a scris o carte salvatoare arde tot mai tare; acum nicio carte n-ar salva-o. Se intervine din toate părțile. Elicoptere după elicoptere trec pe deasupra catedralei, pompierii dau cu apă de la picioarele clădirii, dar vântul le bate în ciudă și răspândește focul.
Aici au scris Ernest Hemingway sau Eugen Ionesco
Oamenii vorbesc toți despre ce-o fi stârnit flăcările, nimeni nu știe încă. Se verifică știri și postări pe facebook, dar nu se știe de ce un foc uriaș, mai verde și mai galben decât orice foc am văzut vreodată, a acoperit cerul din mijlocul Parisului.
Apusul e dureros de frumos, soarele se vede perfect rotund și e roșu înnegrit. Fumul urcă spre vest și se pierde aproape de Pont Neuf, următorul pod de aici spre Muzeul Louvre. Suntem într-una din cele mai vechi și importante părți din Paris. Aici sunt Palatul de Justiție, Prefectura Poliției, Curtea Comercială, aici sunt baruri în care au scris Ernest Hemingway sau Eugen Ionesco, aici arde Notre-Dame.
Nu e panică, dar nici prea liniștiți nu sunt oamenii. Toate bucățelele de acoperiș ars pe care vântul le duce din foc și le aruncă peste noi ne cad prin păr sau prin gulere. Mie îmi intră una în ochi și sper să nu fie prea toxică, că încă nu am asigurare medicală în Franța.
„Arde Notre-Dame?!”
Așa se miră o femeie ajunsă mai târziu în zona catedralei, care nu a mai avut acces pe pod, după ce poliția a mutat sutele de oameni pe malurile Senei, cât mai departe de foc. Femeii nu îi vine să creadă că arde cea mai bogată de istorie clădire din Paris. Mă întreabă cum se zice în engleză la piele de găină. „Goose bumps”, îi zic. „Da, așa simt”, zice.
„Eu sunt ghid turistic, nu pot să cred că arde”, spune un tânăr cu accent spaniol. Se uită cu mâinile-n sân spre flăcări și, la fel ca toți martorii dezastrului, se simte neputincios. Sunt unii aici care n-au apucat încă să intre în catedrală și se plâng că n-o să mai apuce. De apucat, o să apuce, pentru că focul n-a distrus de tot clădirea, însă va avea nevoie de o serioasă reabilitare. Cel puțin acestea sunt informațiile proaspete, ale primelor ore.
Construcția catedralei Notre-Dame a durat 200 de ani și a fost finalizată în 1345. N-a fost doar un monument foarte apreciat de atunci. Pentru o bună perioadă, parizienii nu au mai dat doi bani pe ea, la fel ca pe toată arhitectura gotică.
Abia când Victor Hugo a publicat „Cocoșatul de la Notre-Dame”, francezii și-au adus aminte de valoarea artei gotice și s-au apucat să renoveze catedrala.
Cât va dura această reabilitare și ce pagube s-au produs, rămâne de văzut.
La ora franțuzească 22:00, în camera mea care se află cam la același etaj cu acoperișul ars al catedralei, miroase încă a fum. Cerul e acum aproape negru de noapte, dar luminat de oraș. Podul Saint-Michel e gol de oameni și cam la fel e toată Île de la Cité. Insula s-a închis cu cordoane de jandarmi și polițiști. La fiecare cap de pod, mii de oameni stau înghesuiți, în grupuri compacte de câteva sute, cât mai aproape de priveliștea catedralei.
Unii au îngenunchiat, cântă melodii religioase sau se roagă - duminica viitoare, francezii catolici vor sărbători Paștele.
Eu voi sărbători Paștele cum n-am mai făcut-o, pe insula acum închisă din cauza incendiului. Am noroc să stau aici, însă uite că și pe cea mai mare insulă de pe Sena se întâmplă tragedii.
Mă gândesc la România și la cum nu știe ea să își repare clădirile vechi, ca să prevină tragedii.
La Bucureștiul cu risc de prăbușire la un cutremur mai mare. La banii care se duc pe podoabe urbane în loc să dea jos bulinele roșii de pe clădiri.
Însă deocamdată locuiesc la etajul șapte în Paris și încerc să înțeleg ce înseamnă să trăiești departe de toate cele de acasă, cu părticele de istorie arsă înfipte de vânt în păr.
Foto: EPA
Citește și:Incendiu de proporții la Catedrala Notre-Dame din Paris! Acoperișul monumentului istoric s-a prăbușit - VIDEOMomentul în care s-a prăbușit prima turlă a Catedralei Notre-Dame din Paris | VIDEOVIDEO | Zeci de francezi, în genunchi pentru Catedrala Notre-Dame! Oamenii au interpretat cântece religioase și s-au rugat pentru simbolul Parisului
