Trimisul special al Libertății în estul Ucrainei: ”Aici, la Mariupol, armata rusă nu a cucerit orașul. Sâmbătă dimineața trenurile stau, iar pe peron sunt polițiști ucraineni înarmați”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O noapte cu oamenii care încearcă să fugă din estul Ucrainei
Cuprins:
de Mircea Barbu (corespondență din Mariupol, Ucraina)
Mariupol, Ucraina, 15 kilometri de mica zonă revendicată inițial de separatiști, extinsă apoi prin asaltul armatei ruse. Port esențial la Marea Azov, Mariopol părea o pradă relativ ușoară, odată cu atacul general de joi. Dar sâmbătă 26 februarie, dimineață, când transmit această corespondență, în ciuda exploziilor care s-au auzit vineri toată ziua, orașul a rămas sub controlul forțelor ucrainene.
Am ajuns în gară vineri seara, încercând să merg la Kiev, acolo unde se duce lupta esențială pentru conducerea politică a Ucrainei. Mai mulți localnici au venit și ei ca să prindă garnitura de noapte, spre Capitală. Pentru unii dintre ei, aceasta este ruta scăpării, mai departe, spre Vest.
Sprintul ca să nu piardă trenul
„Stați, stați! Nu plecați!” strigă o femeie din buza peronului. „Davai, davai” (n.r.- „Hai, hai!”) e răspunsul pe care îl primește de la nașul de tren agitat că trenul ar trebui să plece din clipă-n clipă din gară.
Oamenii privesc din compartimente cursa contracronometru a femeii și o încurajează de la ferestre. Un angajat al căilor ferate aleargă spre ea, îi ia bagajul din mână și o ajută să țină pasul. Trenul e pe jumătate plin. A venit ora, poate pleca.
Femei, copii, bătrâni, dar și câțiva bărbați în floarea vârstei vor să iasă din orașul majoritar prorus spre alte orașe mai sigure sau chiar în exil. Unii dintre ei sunt, probabil, cei pe care îi veți vedea în câteva zile la granița României.
<strong>Oraș de de peste 400.000 de locuitori, Mariupol are o populație predominant rusă. E, în general, calm, nu am fost martorul și nu am auzit despre conflicte între civili. Iar armata rusă nu a ocupat încă orașul, după două zile de lupte la periferia lui. </strong>
„De unde ești?”, întreabă o femeie din compartimentul alăturat. A auzit conversația mea în română cu cei de acasă prin telefon și a devenit curioasă. Când îi spun, „Rumunia”, așa cum pronunță ucraineni numele țării noastre, fața i se schimbă.
„Rumunia? De ce Uniunea Europeană ne-a abandonat?”
E un amestec de indignare și disperare în privirea care însoțește cea mai grea întrebare care mi-a fost pusă până acum în această deplasare în plin conflict: „Rumunia? De ce Uniunea Europeană ne-a abandonat? Vă uitați la noi și stați cu mâinile în sân!”. Tac, ce să zic? Îmi rămâne în minte ideea că ne-a identificat imediat cu UE.
<strong>Uneori, în Vestul Europei oamenii obișnuiți nu știu dacă suntem sau nu în UE. Dar aici, în trenul acesta îndepărtat, cald și nemișcat, aici în estul unde se întunecă tot mai tare, pînă la a nu mai vedea dincolo de ferestre, România este imediat asimilată cu UE, cu Vestul. </strong>
Trenul nu pleacă, ni se spune să rămânem
Se face aproape de 10 seara. Suntem lipiți de șinele de cale ferată și nu pare că ne vom mai urni de aici niciodată. O angajată de la căile ferate ucrainene ne informează că va trebui să petrecem noaptea în tren pentru că în oraș e prea periculos să ne întoarcem în acest moment.
Oricum ar fi ilegal pentru că legea marțială instaurată deunăzi de președintele Volodimir Zelenski nu dă voie nimănui să circule noaptea. Autoritatea ucraineană continuă să conducă orașul, ni se comunică de la oficialul gării. Soldați ucraineni sunt în continuare pe peron.
„Încercați să vă odihniți și mâine dimineață om mai vedea”, îmi scrie conductoarea, pe Google Translate. „Sorry!”. Trage obloanele la cușete și pe hol, stinge lumina și pleacă. Internetul continuă să funcționeze. Ne închidem fiecare în compartimentele lui.
Pachetul de biscuiți
Gândurile sunt întrerupte de o bătaie bruscă în ușă. E vecinul meu de compartiment care îmi întinde o sticlă de apă și un pachet de biscuiți desfăcut. Bărbatul e cu două capete mai înalt ca mine și din ușa compartimentului pare impunător ca un urs. Însă blândețea gestului anulează diferența de talie și alungă prejudecățile mele. Solidaritatea arată uneori ca un pachet desfăcut de biscuți.
Mă obrăznicesc și vreau să scot ceva de la el. Omul nu vrea să vorbească. Dă din mână a lehamite când încerc să-l întreb ce părere are. Se închide în cușca lui de metal și eu în a mea.
La 5 dimineața, se aprind luminile pe hol. E sâmbătă. Câțiva pasageri au decis să plece din trenul încremenit, în care am înnoptat cu toții. Gara este patrulată acum nu de soldați, ci de polițiști în uniforme, înarmați. Sunt tot trupelele obișnuite, orașul a rămas sub control ucrainean. Vorbesc în oraș, mi se confirmă că armata rusă nu a ajuns în Mariupol.
Alți oameni renunță și ei să aștepte, pleacă din tren. Printre ei, femeia care alergase pe peron, ca în filmele romantice de epocă. Numai că deznodământul postmodern e altul.
La 9 suntem anunțați că într-o oră vom fi mutați în autobuze și vom fi evacuați spre Zaporoje. De acolo, ni se spune, vom putea lua trenul spre Vest, dacă pasagerii vor asta. Ultima oară, Ucraina a votat că vrea.
***
Libertatea nu relatează pentru state, Guverne sau coaliții militare, ci pentru societate. De aceea, obiectivul nostru e să aducem fapte și perspective din direcții diverse. Ne adresăm oamenilor obișnuiți, care sunt victimele lipsei de informare peste tot în lume, mai ales când apar conflicte sau războaie. Cu o veche expresie a presei: noi scriem nu pentru cei care trimit copiii altor oameni pe front, ci scriem pentru cei ai căror copii sunt trimiși pe front. Puteți citi corespondențele de la Kiev și de la Moscova aici.
Corespondențele din Ucraina:
- Corespondentul Libertatea, din Mariupol, la 15 km de zona ocupată de armata rusă: Ucrainenii fac cozi la bancomate, se pregătesc să plece
- Cum au petrecut ucrainenii „Ziua Invaziei” care n-a mai venit. „Eu țin pașaportul la mine, în cazul în care nu apuc să mă duc acasă”
- Armata de weekend a Ucrainei, cine este și cum arată: IT-iști, arhitecți și casnice din Kiev se antrenează să se lupte cu Putin
Corespondențele din Rusia:
- Corespondență din Rusia, de la trimisul special al Libertății. „Moscova e o metropolă, iar Rusia este colonia ei”
- Povestea unei familii de români aruncate, val după val, în Siberia. „Separarea oamenilor e totalitarismul lui Putin!”
- Pe televiziunile din Rusia se vede Putin la deschiderea Olimpiadei, iar știrile cu asistentele medicale în greva foamei sunt difuzate doar pe internet
- Corespondență din Moscova, de pe frontul banilor: orașul unde un apartament de 39 de mp, de calitate normală, costă echivalentul a 71.000 de euro
- Corespondență din orașul interzis, unde a fost creat Kalașnikov și care produce acum rachete. Cum trăiesc cu adevărat muncitorii ruși?
- Începe războiul? Ce cred studenții Universității de Stat din Moscova despre Putin
- Interviu cu un „agent străin” în Rusia
Corespondență din Cracovia:
Corespondență din Slovacia:
![Război pe salarii la Antena 1! Cât primește Irina Fodor la Asia Express și ce scrie în contractul secret al lui Radu Vâlcan [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/XyXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL3RRZ0Jkb1Z2dnhxZmNPMm9uRmpJbmpKczhCN0ttVFR5OUxFS2pWaFUuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/Ldyk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2E2OWFNRk9WcHd0TUJLZEs1UWtzbm9DVE9zdW9Tb0V5MDZIdUowWGQuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
