Cornel Mihulecea, «părintele» unităţii de la Cernavodă: «România putea construi singură centrale nucleare, dar a renunţat la tehnologie»

Inginerul energetician a fost membru al guvernului în calitate de preşedinte al Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară (CSEN) între 1976 şi 1990. “În 1976, ruşii ne propuseseră construirea a două centrale nucleare de-ale lor, una la Slatina şi alta în apropiere de Tulcea. În paralel s-a mers şi pe varianta canadiană de la Cernavodă. Diferenţa dintre ele era că sistemul rusesc avea securitatea mult mai slabă decât cel canadian - lucru care s-a văzut la Cernobîl. Am renunţat la ruşi şi am fost desemnat să semnez contractele de licenţă cu reprezentanţii Canadei”, ne-a spus inginerul energetician Cornel Mihulecea. În baza contractelor de licenţă, România a dezvoltat, până în 1986, conceptul propriu pentru fabricarea centralei de tip CANDU. Industria nucleară, în colaps după 1990 Prelucrarea uraniului la Feldioara şi Piteşti, apa grea, realizarea unor piese ale turbinelor la IMGB, practic toată tehnologia, au fost asimilate de industria românească. “Din păcate, la începutul anului 1990 am fost sunat de Petre Roman şi anunţat că trebuie să mă pensionez. Am cerut să fie numită o persoană căreia să îi predau documentaţia şi tot ce ţine de CSEN, dar el mi-a spus că nu e nevoie să predau nimic nimănui. Documentaţia a ajuns la Institutul Măgurele, de unde nu mai ştiu ce drumuri a luat. Ulterior, unităţile româneşti de realizare a reactoarelor CANDU au au dispărut - IMGB e un exemplu elocvent -, iar reactoarele 3 şi 4, sau alte centrale nucleare care se vor construi la noi, urmează să fie făcute de firme private”, ne-a spus Cornel Mihulecea.