Cum a oprit un cleric în vârstă de 92 de ani, în tăcere, alunecarea Irakului înapoi în război
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Când o declarație a unui învățat religios din Iran a dus Irakul în pragul războiului civil săptămâna trecută, a existat un singur om care putea opri acest lucru: un cleric șiit irakian în vârstă de 92 de ani, care a dovedit încă o dată că este cel mai puternic om din țara sa, relatează Reuters.
Marele ayatollah Ali Al-Sistani nu a spus nimic în public despre tulburările care au izbucnit pe străzile din Irak. Dar oficialii guvernamentali și persoane din interiorul șiiților spun că doar poziția lui Sistani din spatele scenei a fost cea care a oprit o prăbușire.
Povestea celei mai sângeroase săptămâni din Irak din ultimii aproape trei ani arată limitele politicii tradiționale într-o țară în care puterea de a declanșa și de a opri războaiele aparține clericilor - mulți dintre ei având legături ambigue cu Iranul, teocrația șiită de alături.
Irakienii care au ieșit în stradă au acuzat Teheranul că a stârnit violențele, care au început după ce un cleric cu sediul în Iran l-a denunțat pe cel mai popular politician irakian, Moqtada al-Sadr, și i-a instruit pe adepții săi - inclusiv pe Sadr însuși - să caute îndrumări la liderul suprem al Iranului.
Adepții lui Sadr au încercat să ia cu asalt clădirile guvernamentale. Până la căderea nopții, aceștia conduceau prin Bagdad în camionete cu mitraliere și bazooka.
Cu arma în mână pentru liderul lor spiritual
Bărbați înarmați despre care se crede că sunt membri ai milițiilor pro-iraniene au deschis focul asupra demonstranților sadriști care au aruncat cu pietre. Cel puțin 30 de persoane au fost ucise.
Apoi, în 24 de ore, totul s-a terminat la fel de brusc cum a început. Sadr a făcut apel la calm. Susținătorii săi înarmați și adepții săi neînarmați au început să părăsească străzile, armata a ridicat starea de asediu peste noapte și un calm fragil a coborât asupra capitalei.
Pentru a înțelege atât modul în care au izbucnit tulburările, cât și modul în care au fost reprimate, Reuters a vorbit cu aproape 20 de oficiali din guvernul irakian, mișcarea lui Sadr și facțiuni rivale șiite considerate pro-iraniene. Cei mai mulți au vorbit sub rezerva anonimatului.
Toate aceste interviuri au indicat o intervenție decisivă în spatele scenei din partea lui Sistani, care nu a deținut niciodată o funcție politică oficială în Irak, dar prezidează ca fiind cel mai influent savant din centrul religios șiit, Najaf.
Potrivit oficialilor, biroul lui Sistani l-a asigurat pe Sadr că a înțeles că, dacă Sadr nu renunță la violențele comise de adepții săi, Sistani va denunța tulburările.
„Sistani i-a trimis un mesaj lui Sadr, că dacă acesta nu va opri violențele, atunci Sistani va fi forțat să publice o declarație prin care să ceară oprirea luptelor - acest lucru l-ar fi făcut pe Sadr să pară slab și ca și cum el ar fi cauzat vărsarea de sânge în Irak”, a declarat un oficial guvernamental irakian.
Trei personalități șiite cu sediul în Najaf și apropiate lui Sistani nu au confirmat că biroul lui Sistani a trimis un mesaj explicit lui Sadr. Dar au spus că ar fi fost clar pentru Sadr că Sistani se va exprima în curând dacă Sadr nu va anula tulburările.
Un oficial aliniat cu Iranul din regiune a declarat că, dacă nu ar fi fost biroul lui Sistani, „Moqtada al-Sadr nu ar fi ținut conferința de presă” care a oprit luptele.
O intervenție „tăcută”
Este posibil ca intervenția lui Sistani să fi evitat pentru moment o vărsare de sânge mai amplă. Dar nu rezolvă problema menținerii calmului într-o țară în care atât de multă putere se află în afara sistemului politic, în clerul șiit, inclusiv în rândul clericilor care au legături strânse cu Iranul.
Sistani, care a intervenit în mod decisiv în momente cruciale din istoria Irakului de la invazia americană care l-a răsturnat pe Saddam Hussein, nu are un succesor evident. În ciuda vârstei sale, se știu puține lucruri în mod public despre starea sa de sănătate.
Între timp, multe dintre cele mai influente figuri șiite - inclusiv Sadr însuși în diferite momente ale carierei sale - au studiat, au trăit și au lucrat în Iran, o teocrație care nu face nicio încercare de a separa influența clericală de puterea de stat.
Violențele de săptămâna trecută au început după ce ayatollahul Kadhim al-Haeri, un cleric șiit de rang înalt născut în Irak, care trăiește în Iran de zeci de ani, a anunțat că se retrage din viața publică și își închide biroul din cauza vârstei înaintate. O astfel de mișcare este practic necunoscută în istoria de 1.300 de ani a islamului șiit, unde clericii de top sunt de obicei venerați până la moarte.
Haeri a fost uns consilier spiritual al mișcării lui Sadr de către tatăl acestuia, el însuși un cleric venerat care a fost asasinat de regimul lui Saddam în 1999. Anunțându-și propria demisie, Haeri l-a denunțat pe Sadr pentru că a provocat disensiuni între șiiți și i-a îndemnat pe adepții săi să caute viitoarele îndrumări în materie religioasă la ayatollahul Ali Khamenei - clericul care conduce și statul iranian.
Sadr a precizat în public că dă vina pe străini - implicit pe Teheran - pentru intervenția lui Haeri: „Nu cred că a făcut acest lucru din proprie voință”, a scris Sadr pe Twitter.
Un membru de rang înalt al mișcării lui Sadr, cu sediul la Bagdad, a declarat că Sadr era furios. „Haeri a fost ghidul spiritual al lui Sadr. Sadr a văzut acest lucru ca pe o trădare care urmărea să îi răpească legitimitatea religioasă ca lider șiit, într-un moment în care se luptă pentru putere cu grupuri susținute de Iran.”
Oficialii sadriști din Najaf au declarat că mișcarea a însemnat că Sadr va trebui să aleagă între a se supune ghidului său spiritual Haeri și a-l urma pe Khamenei sau a-l respinge și a putea supăra figurile mai vechi din mișcarea sa care erau apropiate de tatăl lui Sadr.
În schimb, Sadr și-a anunțat retragerea totală din politică, o mișcare care i-a scos pe adepții săi în stradă.
Guvernul iranian și biroul lui Sadr nu au răspuns imediat la solicitarea de comentarii pentru acest articol. Biroul lui Haeri nu a putut fi contactat imediat.
Specialiștii în islamul șiit spun că mișcarea lui Haeri de a-și închide propriul birou și de a-și îndruma adepții să îl susțină pe liderul iranian ar fi părut cu siguranță suspectă în contextul irakian, unde sugestiile privind ingerința iraniană sunt explozive.
„Există motive puternice pentru a crede că acest lucru a fost influențat de presiunea iraniană - dar să nu uităm că Haeri a avut și în trecut dezacorduri cu Sadr”, a declarat Marsin Alshammary, cercetător la Harvard Kennedy School.
„Își îndreaptă adepții către Khamenei atunci când nu există o nevoie (religioasă) de a face acest lucru. Și pare puțin probabil ca o persoană aflată în poziția sa să își închidă birourile, care sunt probabil destul de profitabile”, a spus ea.
Violența ca unealtă
În timp ce în centrul Bagdadului se desfășurau schimburi de focuri, Sadr a păstrat tăcerea timp de aproape 24 de ore.
În acest timp, personalități religioase șiite din Irak au încercat să-l convingă pe Sadr să pună capăt violențelor. Acestora li s-au alăturat personalități șiite din Iran și Liban, potrivit oficialilor din aceste țări, care au declarat că presiunile asupra lui Sadr au fost canalizate prin intermediul biroului lui Sistani din Najaf.
„Iranienii nu intervin în mod direct. Ei sunt deranjați de reacția împotriva influenței lor în Irak și încearcă să influențeze evenimentele de la distanță”, a declarat un oficial guvernamental irakian.
Bagdadul a fost calm vineri, dar impasul rămâne. Sadr insistă asupra unor noi alegeri, în timp ce unele grupuri susținute de Iran doresc să continue să formeze un guvern. Ciocnirile au izbucnit la sfârșitul săptămânii în sudul Irakului, bogat în petrol.
Guvernul a fost în mare parte tăcut. Prim-ministrul Mustafa al-Kadhimi a declarat marți că va demisiona dacă violențele vor continua, într-o declarație făcută la câteva ore după ce luptele se opriseră deja.
„Unde este prim-ministrul, comandantul suprem, în toate acestea?”, a declarat Renad Mansour, de la think tank-ul Chatham House, cu sediul la Londra. Mai multe violențe erau posibile, a spus Mansour.
„Cel mai important obiectiv al lui Sadr este să devină principalul actor șiit din Irak, așa că vrea să se ia după adversarii săi șiiți. În Irak, violența este unul dintre instrumentele folosite pentru a concura.”, a conchis acesta.
![Război pe salarii la Antena 1! Cât primește Irina Fodor la Asia Express și ce scrie în contractul secret al lui Radu Vâlcan [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/XyXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL3RRZ0Jkb1Z2dnhxZmNPMm9uRmpJbmpKczhCN0ttVFR5OUxFS2pWaFUuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/Ldyk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2E2OWFNRk9WcHd0TUJLZEs1UWtzbm9DVE9zdW9Tb0V5MDZIdUowWGQuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
ivryernest 05.09.2022, 06:26
Ce bine că România nu are asemenea probleme complicate, așa cum există în partea aceea de lume ! E adevărat că are destule altele...