Cum ar putea Ucraina să destrame alianța occidentală. SUA și Europa au opinii fundamental diferite cu privire la amenințarea reprezentată de Rusia și la protejarea democrației
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Teama de Rusia a unit alianța occidentală. Acum, teama de Rusia amenință să o destrame.
Opinie de Gideon Rachmann
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord a fost înființată în 1949 de SUA, Canada și aliații europeni pentru a descuraja Moscova. Dar dacă administrația Trump încearcă acum să forțeze Ucraina să accepte o înfrângere parțială în războiul cu Rusia, America va fi percepută în Europa ca recompensând agresiunea rusă. Dacă aliații NATO nu mai pot ajunge la un acord cu privire la amenințarea cu care se confruntă - și la modul de a o contracara - întreaga alianță este în pericol.
Alianța atlantică a supraviețuit numeroaselor dezacorduri profunde de-a lungul deceniilor - de la Suez în 1956 până la războaiele din Vietnam și Irak - deoarece a existat întotdeauna înțelegerea că, în ultimă instanță, SUA și aliații săi europeni se aflau de aceeași parte.
Parteneriatul dintre SUA și Europa se baza pe interese și valori comune. Pe tot parcursul războiului rece, interesul comun a fost contenționarea amenințării sovietice. Valoarea comună era apărarea democrației. Chiar și după sfârșitul acelui război, lupta împotriva terorismului și protejarea noilor democrații europene au dat NATO un scop comun.
Dar această înțelegere comună se destramă acum. Un final dezastruos al războiului din Ucraina ar putea să o distrugă complet. În ultima săptămână, SUA și Europa au promovat planuri de pace diferite pentru Ucraina. Europenii resping elementele-cheie ale planului Trump - mai presus de toate, recunoașterea legală a anexării Crimeei de către Rusia.
Donald Trump a părut să aibă o conversație prietenoasă cu Volodimir Zelenski la Roma în weekend - iar liderul american a îndrăznit să-l critice în mod rar pe Vladimir Putin. Dar America nu a retras niciunul dintre elementele planului său de pace pe care europenii și ucrainenii le consideră atât de inacceptabile. La baza acestui dezacord se află viziuni profund diferite asupra securității internaționale și asupra sursei amenințării unui nou război. Europenii consideră că recompensarea agresiunii ruse în Ucraina ar spori probabilitatea ca Putin să atace restul Europei, începând cu statele baltice.
Administrația Trump vede lucrurile foarte diferit. Ea este îngrijorată că SUA ar putea fi în cele din urmă târâte într-un conflict direct cu Rusia. Trump însuși a avertizat în repetate rânduri asupra riscului unui al treilea război mondial. Administrația Biden era, de asemenea, îngrijorată de riscul unei escaladări a conflictului cu Rusia. Dar, spre deosebire de Trump, ea împărtășea suspiciunea profundă a Europei față de Putin și hotărârea că agresiunea rusă nu trebuie recompensată. Divergențele în viziunile asupra securității depășesc acum cu mult problema modului de a pune capăt războiului din Ucraina. Aliații Americii trebuie să înfrunte realitatea că Trump amenință în mod direct teritoriul a doi membri NATO. Trump a promis în repetate rânduri că va încorpora Groenlanda - care este o parte autonomă a Danemarcei - în SUA. Într-un interviu recent acordat revistei Time, el a reiterat dorința sa de a transforma Canada în cel de-al 51-lea stat al Americii. Trump nu a făcut amenințări militare directe împotriva Canadei. Dar este clar că dorește să pună capăt existenței acesteia ca țară independentă. Combinați aceste instincte autoritare, amenințările sale la adresa aliaților NATO și simpatia sa evidentă pentru Putin - și este greu de susținut că NATO este încă o alianță bazată pe valori comune.
Într-adevăr, conflictul de valori este acum la vedere. Atât SUA, cât și cei mai mari aliați europeni ai săi continuă să susțină că apără democrația. Dar ambii cred (sau pretind că cred) că democrația este amenințată de cealaltă parte a Atlanticului. Într-un discurs devenit celebru la Conferința de Securitate de la München, J.D. Vance a acuzat aliații europeni ai Americii că suprimă libertatea de exprimare și că se tem de propriul popor. Acuzațiile vicepreședintelui au fost întâmpinate cu furie rece în cea mai mare parte a Europei, unde eforturile lui Trump de a răsturna alegerile prezidențiale din 2020 din SUA și atacurile sale asupra sistemului judiciar, mass-media și universităților americane nu au trecut neobservate.
Administrația Trump și aliații săi europeni propovăduiesc acum două viziuni contradictorii asupra valorilor occidentale. Viziunea lui Vance și Trump este etno-naționalistă, conservatoare din punct de vedere cultural și iliberală. Viziunea europeană este internaționalistă și se bazează pe lege și pe instituții liberale. Diviziunea este cu atât mai amară cu cât ambele părți consideră că este vorba de o luptă existențială pentru supraviețuirea politică și caută aliați de cealaltă parte a Atlanticului. Administrația Trump dorește să colaboreze cu populiști naționaliști precum Viktor Orbán din Ungaria, Robert Fico din Slovacia sau Nigel Farage din Marea Britanie.
Principalele guverne europene sperau ca Kamala Harris să câștige președinția SUA și acum numără cu disperare zilele până la alegerile de la jumătatea mandatului din America. Alianța transatlantică era odată un angajament bipartid care putea supraviețui cu ușurință schimbărilor de guvern. Acum, ea poate funcționa doar dacă liberalii - sau iliberalii - sunt la putere în același timp pe ambele maluri ale Atlanticului. Chiar și în acest caz, există motive de îndoială. Pe lângă valorile și interesele comune, alianța occidentală depinde de încredere. Toate părțile trebuie să știe că ea va rezista, indiferent de rezultatul următoarelor alegeri. Dar europenii și canadienii știu acum că SUA sunt capabile să-l aleagă pe Trump de două ori. Ei nu mai pot considera de bunăvoie fermitatea americană.
kicker666 29.04.2025, 13:49
Administratia trump are opinii diferite fata de Europa si nu America.Iar acest evazionist deosebit de periculos pentru democratie mai are maxim 6 luni la Casa Alba.