„De ce m-a pedepsit Dumnezeu să mă nasc aici?”. Cum arată viața în Donbas, prima linie a frontului din Ucraina
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
De aproape două luni, Moscova și-a concentrat trupele și puterea de foc pe frontul din Donbas, inima rusofonă a Ucrainei de la granița cu Rusia. Acolo, condițiile de viață se înrăutățesc cu fiecare zi, pe măsură ce armata Kremlinului își întețește atacurile, pentru a îndeplini obiectivul trasat de Putin: acela de a cuceri în întregime regiunile Luhansk și Donețk, relatează The Guardian.
Cuprins:
După cinci zile petrecute în prima linie, Slava Vladimirovici s-a dezbrăcat complet și s-a aruncat în râul Torets. „Viața continuă, chiar și în timp de război”, spune luptătorul pentru reporterul The Guardian. În timp ce își spală tricoul kaki, explică: „În luptă, nu ai unde să speli”.
Slava are pe mână un transportor blindat dotat cu o mitralieră. Bombardamentele au avariat partea dreaptă a vehiculului și au lăsat o gaură ca un hublou. „O rachetă rusească a aterizat la 20 de metri de noi. Noi suntem bine, dar doi civili au fost uciși”, a spus el.
Membru al batalionului Donbas al Ucrainei, Slava a participat la evacuarea civililor din orașul asediat Lisichansk. Câțiva kilometri mai încolo, soldații ucraineni luptă pentru porțiunea de sud a orașului Severodonețk, ultima bucată de teritoriu din provincia Luhansk aflată încă sub controlul Kievului.
Slava e optimist ca Ucraina va câștiga. Vinerea trecută, forțele Kievului au lansat un contraatac, au avut loc lupte aprige de stradă. „Rușii nu au rezerve sau motivație. O țară de 140 de milioane și le lipsește infanteria! Nimeni nu vrea să moară pentru Vladimir Putin. Este un câine însetat de sânge”.
Optimismul lui este justificat, în parte, de situația de pe teren. Invazia nu a decurs cum a anticipat Kremlinul. În februarie, trupele ruse au eșuat în misiunea de a captura capitala și s-au retras spre est, cu un țel mai modest: capturarea acelor părți din Donbas care nu au fost ocupate până acum de separatiștii susținuți de Moscova după anexarea Crimeei, în 2014.
Principalul obiectiv al momentului este capturarea orașului Severodonețk, pentru care se dau lupte grele de mai multe zile. Următoarele ținte sunt orașele Sloviansk și orașul-garnizoană Kramatorsk, pentru care sunt așteptate bătălii sângeroase.
„Cred în armata noastră”
Așezat pe o bancă în fața primăriei orașului Sloviansk, viceprimarul Yuri Pidlisni spune că le-a transmis locuitorilor să fugă. Aproximativ 25.000 de oameni din circa 100.000, cât avea orașul înainte de război, i-au ignorat sfatul. Unii, în vârstă, au refuzat să-și părăsească casele în care au trăit toată viața, alții au invocat că au rude bolnave sau animale de care nu vor să se despartă.
Condițiile din oraș se înrăutățesc pe zi ce trece. Nu există gaz sau apă, iar electricitate e doar în anumite momente ale zilei. Cum benzina e scumpă, mulți locuitori se deplasează pe bicicletele. Unii dintre cei care au plecat s-au întors după ce au rămas fără bani. Iar economia locală e la pământ.
În acest timp, linia frontului se apropie tot mai mult. Rușii au început să bombardeze orașul la sfârșitul lunii aprilie, spune viceprimarul. Acum se află la doar 12 kilometri. „Ne-au lovit cu rachete”.
Viitorul arată sumbru. Ar putea Sloviansk să evite soarta tragică a orașului Mariupol și a altor zone urbane ucrainene pe care rușii le-au distrus aproape complet și apoi le-au ocupat? „Cred în armata noastră. Sper că există suficiente forțe”, a spus Pidlisni. „Rusia are un complex imperial. Putin crede că nu mai are mult timp.”
În depărtare se aud bubuituri puternice, dar oficialul recunoaște rapid că provin de artileria ucraineană. După atâtea zile de conflict, instinctul îi spune când să adăpostească și când nu. „Dacă vine racheta ruseacă, o simți în picioare. Pământul vibrează.”
În primăvara anului 2014, miliția rusă a pus mâna pe clădirea administrației și a ocupat Sloviansk timp de trei luni. Era o perioadă de teroare și răpiri. Pidlisni i-a descris pe separatiști drept „bețivi, dependenți de droguri și lumpenproletariat” (n.r. termen care definește persoane degradate social, marginalizate sau care nu sunt integrate în societate).
O minoritate din Sloviansk a simpatizat atunci cu Rusia, a spus el, în timp ce etnicii ruși au susținut Ucraina.
„Am văzut fum galben și verde”
În timp ce controlul orașului este încă de partea armatei ucraine, numărul de decese cauzat de atacurile aeriene crește în Sloviansk. Săptămâna trecută, trei persoane au murit și mai multe au fost rănite când o rachetă a lovit o stradă centrală în timpul nopții, distrugând mare parte dintr-un cartier.
Cel mai grav lovit a fost blocul de la numărul 10, unde stăteau Vitali Kolesnichneko și soția lui, Nelia. „Locuiam la etajul trei. Era întuneric. A avut loc o explozie uriașă. A sărit ușa băii. Am văzut fum galben și verde”, și-a amintit el. El a adăugat: „Mi-am căutat soția”. A mai auzit-o spunând doar: „Picioarele mele, picioarele mele.”
Vitali, care merge acum cu ajutorul unui baston, povestește că a încercat să-și tragă soția afară. Salvatorii au scos-o dintre dărâmături, dar femeia a murit în drum spre spitalul din Kramatorsk. „Am fost căsătoriți timp 30 de ani, fără o lună”, a spus el, arătând o fotografie cu soția sa pe telefon.
Un soldat de 21 de ani care locuia lângă apartamentul lor a fost ucis, a spus Vitali, iar școala din apropiere a fost avariată.
„Primăria ar trebui să trimită o comisie care să evalueze pagubele și să ne ajute, dar nu a făcut-o”, se adresează reporterului The Guardian o vecină de-a bărbatului, Elena Voitenko. „Și atunci, Rusia ar trebui să plătească pentru toate acestea. Sunt rusoaică la origine, dar patria mea este Ucraina.”
Cel mai mult ea deplânge lipsa contactului cu rudele: „Fiica mea locuiește în Republica Populară Donețk și au spălat-o efectiv pe creier. Nu mai putem vorbi.”
„De ce m-a pedepsit Dumnezeu să mă nasc aici?”
Pe drumul către prima linie a frontului, traficul militar trece pe lângă lanuri de grâu și mormane de zgură. Vehicule blindate de transport de trupe, camioane cu combustibil și vehicule civile vopsite în verde militar pot fi văzute la orice pas.
Nu există niciun semn privind sosirea sistemelor de lansare multiplă cu rază lungă promise de administrația SUA. Impresia este a unei armate de dimensiuni medii făcând tot posibilul să reziste în fața unui inamic mult mai puternic.
„Acum ne confruntăm cu o ploaie de rachete și artilerie”, spune Maksim, un comandant ucrainean. „În 2014 nu era așa, atunci, rușii nu au vrut ca oamenii să-i vadă. Trebuia să fie cunoscuți ca separatiștii din Donețk.”
Înapoi la râul Torets, Slava spune că a venit pe front din Popasna, un oraș din Luhansk. S-a decis să lupte în 2014, alăturându-se unui batalion de voluntari care mai târziu a devenit parte a Gărzii Naționale. Forțele ruse au cucerit recent Popasna.
„De ce m-a pedepsit Dumnezeu să mă nasc aici?”, întreabă Slava ironic. „Am eliberat Popasna și Lisichansk acum opt ani și am luat parte la cele mai grele lupte. Iar acum, rușii s-au întors.”
Rusia înaintează pe aceeași axă, chiar la vest de Sloviansk, unde armata roșie a luptat cu germanii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a subliniat el.
Poate Ucraina să câștige? Și cum ar putea arăta victoria? „O întrebare dificilă. Cum poți vorbi despre victorie când zeci de mii de oameni sunt morți? Războiul este o nebunie absolută”, răspunde Slava.
Foto: Profimedia
![Război pe salarii la Antena 1! Cât primește Irina Fodor la Asia Express și ce scrie în contractul secret al lui Radu Vâlcan [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/XyXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL3RRZ0Jkb1Z2dnhxZmNPMm9uRmpJbmpKczhCN0ttVFR5OUxFS2pWaFUuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/Ldyk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2E2OWFNRk9WcHd0TUJLZEs1UWtzbm9DVE9zdW9Tb0V5MDZIdUowWGQuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
