Dezvăluiri dureroase la 24 de ani de la Revoluție: S-a tras în oameni cu obuze, ca la război
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Libertatea: “21-22, cine-a tras în noi?”
Cuprins:
- Cum şi de ce au fost împărţite arme oamenilor?
- De ce singura ţară din Europa care a ieşit în mod violent din comunism a fost România?
- De ce vă urăşte Ion Iliescu?
- La ce se referă documentele secretizate ale Revoluţiei?
- În şedinţa CPEx din 17 decembrie 1989, Ceauşescu a vrut să demisioneze. Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi făcut acest lucru?
- Ce ne puteţi spune despre “Fondul Libertatea”?
- Ce s-a întâmplat la CEDO? De ce aţi dat statul în judecată?
- Ce ar trebui să ştie rudele celor decedaţi în Decembrie 1989?
- Ce este de făcut în România actuală?
- Un gând pentru eroii Revoluţiei?
- A trăit cu «apă şi tutun» timp de 46 de zile
- Mulţi revoluţionari au fost omorâţi după alungarea lui Ceauşescu
Teodor Mărieş: Au tras şi au bătut cu bestialitate toţi. Activiştii PCR, Armata, Securitatea, Miliţia şi Gărzile patriotice. Slugile îndeplineau ordinele dictatorilor. După 22, taberele au fost aceleaşi, adică noi şi ei. Sub comanda emanatului suprem (Ion Iliescu - n.r.) au continuat să ucidă pentru a se menţine la putere. Am plătit libertatea cu sânge.
Cum şi de ce au fost împărţite arme oamenilor?
Dacă au fost sau nu “terorişti”, în mintea lor ei trebuiau oricum inventaţi. Pe fondul haosului creat astfel, prin împrăştierea armelor în rândul populaţiei, comuniştii s-au reinstalat, preluând puterea. Din păcate, în diversiunea “teroriştii-securiştii” victime am fost tot noi.
De ce singura ţară din Europa care a ieşit în mod violent din comunism a fost România?
Pentru că am fost singura ţară din estul Europei unde nu a existat o alternativă politică necomunistă pentru noua putere, aşa cum a fost cazul în Polonia, Cehia, Ungaria şi chiar şi în Bulgaria. Despre fosta Republică Democrată Germană să nici nu mai vorbim! Curajul eroilor şi luptătorilor din decembrie 1989 a fost peste aşteptările lor, iar cuvintele “Libertate”, “Democraţie”, “Alegeri libere” şi mai ales “Jos comunismul” le-au făcut pe bestiile comuniste să devină fiare dezlănţuite.
De ce vă urăşte Ion Iliescu?
Pentru că îşi cunoaşte bine faptele din timpul loviturii date Revoluţiei şi a aflat, mai ales în ultimii ani, că românii îşi doresc statuarea juridică a evenimentelor din decembrie 1989, de fapt, într-un cuvânt: Adevărul!
S-au tras peste 18 milioane de gloanţe
La ce se referă documentele secretizate ale Revoluţiei?
Documentele politice le ţin ferecate. O parte a jurnalelor de luptă ale Armatei şi unele documente ale Securităţii şi Miliţiei i-am determinat să le desecretizeze. Acestea sunt şi la noi, şi o altă parte la CNSAS şi ICCMR. Conţinutul lor relevă care au fost ordinele date structurilor în decembrie 1989 şi muniţia consumată. Peste 18 milioane de gloanţe, sute de obuze, grenade, gaze lacrimogene şi bâte cât nu cuprinde mintea unui om normal. Ordinele au fost transmise de liderul criminal PCR Nicolae Ceauşescu până la alungarea lui şi începând cu noaptea neagră a României, 22 decembrie 1989, ordinele au fost transmise de criminalul FSN Ion Iliescu şi de generalii trădători.
În şedinţa CPEx din 17 decembrie 1989, Ceauşescu a vrut să demisioneze. Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi făcut acest lucru?
Ceauşescu a folosit cuvântul “demisie” pentru a verifica starea de spirit a tovarăşilor din CPEx, iar ei nu l-au trădat, nici măcar unul, până nu i-am alungat din Comitetul Central. Caracterul lor a fost la fel de ipocrit şi de mizerabil faţă de poporul român, atât până în 22 decembrie, cât şi după aceea.
Ce ne puteţi spune despre “Fondul Libertatea”?
Sufletele românilor au îmbrăţişat în decembrie 1989 lupta pentru libertate. Ei au încercat să fie alături de familiile martirilor, dar şi ale răniţilor, donând o sumă imensă de bani. La acest fond au contribuit şi românii din străinătate, dar şi instituţii internaţionale. Din păcate, doar o mică parte din acest ajutor a fost donată celor cărora le-a fost destinat. Cea mai mare parte a fost folosită pentru “subvenţionarea” mineriadelor, mituirea electoratului de la 20 mai 1990 şi o altă parte însuşită de către profitorii Revoluţiei. Până în octombrie 1990, FSN-ul nu a dat voie să se facă o evidenţă a acestui fond. Ca să înţelegeţi cât de consistent a fost alimentat “Fondul Libertatea”, urmaşii FSNului au consumat din el până în urmă cu câţiva ani, adică până la ultimul leu.
Ce s-a întâmplat la CEDO? De ce aţi dat statul în judecată?
Pentru că statul român nu a fost în stare în mai mult de două decenii să elucideze juridic crimele şi actele de cruzime nejustificate din timpul Revoluţiei din 1989. Curtea Europeană a decis de fiecare dată în favoarea demersurilor noastre, astfel că, din acest moment, România este obligată, sub spectrul sancţiunilor severe, să ducă la bun sfârşit ceea ce noi cerem de 24 de ani, şi anume pedepsirea criminalilor.
Ce ar trebui să ştie rudele celor decedaţi în Decembrie 1989?
Că în Dosarul Revoluţiei s-au identificat autorii într-o proporţie mare, iar calea spre CEDO a fost deschisă de Asociaţia 21 Decembrie 1989.
Ce este de făcut în România actuală?
Să instalăm domnia legii pe principii europene, abia atunci criminalii şi cei care au devalizat economia României sărăcind populaţia vor putea fi traşi la răspundere. Lege egală pentru toţi!
Un gând pentru eroii Revoluţiei?
Dumnealui, bunul Dumnezeu, să îi ridice la Ceruri şi să îi aşeze de-a dreapta Sa.
A trăit cu «apă şi tutun» timp de 46 de zile
Teodor Mărieş (n. pe 28 august 1962 în Valea Chioarului, judeţul Maramureş) a participat activ la Revoluţia din decembrie 1989 şi la mitingul-maraton anti-FSN din Piaţa Universităţii, în 1990, înăbuşit prin mineriade. Mărieş a fost arestat după evenimentele din 13-15 iunie 1990. În timp ce era închis, a intrat în greva foamei timp de 46 de zile - “atunci am trăit doar cu apă şi tutun”. În calitate de preşedinte al Asociaţiei 21 Decembrie 1989, a impus reluarea cercetărilor oficiale privind Revoluţia şi a obţinut, în numele Asociaţiei, copiile actelor din dosarul Revoluţiei, care fuseseră secretizate. În noiembrie 2011 a intrat din nou în greva foamei pentru a impune, cu succes, Legea Imprescriptibilităţii Crimei, ca să nu le permită foştilor torţionari comunişti să scape.
Mulţi revoluţionari au fost omorâţi după alungarea lui Ceauşescu
Revoluţia a izbucnit în Timişoara, pe 16 decembrie 1989, iar forţele de represiune, dotate cu muniţie de război, au ripostat omorând 40 de persoane. Pe 21 decembrie, Ceauşescu a ordonat un miting amplu împotriva “elementelor destabilizatoare”, dar o parte a celor adunaţi în actuala Piaţă a Revoluţiei s-a grupat în zona Universităţii şi a început să scandeze lozinci anticeauşiste. Forţele de ordine au deschis focul şi s-au înregistrat morţi şi răniţi. Pe 22 decembrie, Ceauşescu a adunat din nou mulţimea pe platoul din faţa fostului Comitet Central, iar acest lucru i-a adus sfârşitul. Oamenii au început să-i huiduie discursul şi au intrat apoi în forţă în clădire. Nicolae şi Elena Ceauşescu au fugit cu un elicopter militar. Au fost prinşi apoi, duşi la o unitate militară din Târgovişte, judecaţi de urgenţă şi executaţi în data de 25 decembrie. Oamenii au ieşit în stradă în toate oraşele mari ale ţării. Pe durata evenimentelor, potrivit datelor oficiale, numărul decedaţilor şi mutilaţilor prin împuşcare, înainte de 22 decembrie 1989, este de aproximativ 7 ori mai mic decât cel al victimelor înregistrate după această dată, adică după ce Revoluţia reuşise să-l alunge pe Ceauşescu.
