Drezina polițiștilor de frontieră ”taie” muntele la granița cu Ucraina. Fiecare tură de serviciu, fiecare început de misiune, înseamnă printre altele, pentru agenții maramureșeni de la Sectorul Vișeu de Sus, un drum de mai bine de o oră pe care-l parcurg cu...drezina. Singurul mijloc de transport așezat pe șine vechi de aproape o sută de ani cu ajutorul căruia polițiștii pot să ajungă, ”tăind” muntele, la posturile lor de la granița cu Ucraina. Tovarăși de călătorie le sunt crestele stâncoase care-și desenează siluetele pe cer și pădurile dese prin care se pot ascunde contrabandiștii.
Cuprins:
Dubița veche așezată pe boghiuri și roți de cale ferată, ”îmbrăcată” în albastru și botezată 6MI - așa cum o arată și tăblițele prinse pe locul numerelor de înmatriculare -, e gata de plecare. Agent șef adjunct Grigore Năsui, din postura de drezinist, și colegul său, agent Dan Iuga, instruit să schimbe macazuri, fac ultimele pregătiri înainte de a porni la drum, de fapt în misiune. Din punct de vedere tehnic, bătrâna drezină a polițiștilor de frontieră maramureșeni , un fost ”teveu”, e în stare perfectă. Mai rămâne doar să primească de la dispeceratul central culoar de drum. Așa e procedura, cu toate că polițiștii de frontieră maramureșeni și drezina lor sunt singuri pe calea ferată forestieră veche de aproape un secol.
[gallery columns="2" size="full" ids="2293608,2293609"]
”Domnu’ impiegat, recepție!” - ”Comunicați!” - ”Un liber pentru 6MI, de la Vișeu, la Valea!” - ”Aveți liber la Valea!” - ”Am recepționat, din Valea luăm legătura!”, schimb de replici purtat de oamenii legii prin stații la finele căruia drezina, singurul mijloc de transport care-i poate duce zilnic la serviciu, se urnește greoi, în scrâșnete metalice stridente, din micuța remiză din lemn care ține loc de gară.
[gallery size="full" columns="2" ids="2293616,2293617"]
Cei doi polițiști de frontieră care tocmai au intrat în serviciul de patrulare și-au ocupat locurile din față ale vehiculului care-i va duce, cu 20, poate 30 km/h, până la granița cu Ucraina. ”Șoferul”, de fapt drezinist școlit la Calea Ferată Forestieră din Vișeu de Sus, învârte cheia în contact și apasă pedala de accelerație a lui ”6MI”. Motorul primește comanda și se opintește serios pentru a mișca din loc fostul ”teveu” transformat în drezină pentru polițiștii de frontieră.
[gallery size="full" columns="2" ids="2293621,2293622,2293623,2293624"]
Agenții au în față un drum de vreo 50 de kilometri pe care-l vor parcurge, ca-n fiecare zi, în ceva mai bine de oră. Nimeni nu stă cu ochii pe ceas, nimeni nu-i grăbește. Peisajele muntoase - stâncile dezgolite unde ajung doar sălbăticiunile și pădurile dese care le sunt casă urșilor și lupilor -, se lipesc parcă de marginile căii ferate forestiere înguste, de mocăniță, care șerpuiește de-a lungul apelor învolburate ale Vaserului. Ultimele semne ale civilizației - câteva gospodării răzlețe ridicate în poiene străjuite de păduri -, dispar pe măsură ce drezina se pierde în inima Munților Maramureșului.
Acesta este, practic, singurul drum pe care agenții îl pot folosi pentru a putea merge la serviciu, în posturile lor de la granița României cu Ucraina. Fără drezină le-ar fi imposibil să patruleze zone întinse, muntoase, greu accesibile, pe unde traficanții de țigări pot să aducă marfă de contrabandă, în special țigări, din Ucraina. De regulă, în tură sunt câte doi polițiști de frontieră, dar când misiunile o impun, toate cele șase locuri ale drezinei sunt ocupate de agenți.
„Dintotdeauna, în acest sector de frontieră, pe Valea Vaserului, s-a făcut serviciu cu drezina. Altfel nu se poate ajunge la pichetele din munte. Linia ferată forestieră este singura cale de acces. Avem trei puncte de lucru, cum le numim noi, în zona frontierei cu Ucraina. Cel mai depărtat este la Comanu, la 50 de kilometri, unde se termină calea ferată. Iarna, când stratul de zăpadă are peste un metru, nu se poate ajunge în vârful muntelui, iar punctele de lucru se închid. Patrulările se fac cu drezina şi pedestru, în funcţie de necesităţi, ori de câte ori este nevoie.
Se fac analize de risc şi un grafic de patrulare, astfel încât reuşim să acoperim toată zona. Principala problemă o reprezintă contrabanda cu ţigări și grupările infracţionale. Le destructurăm, dar apar altele. Contrabandiştii se gândesc că merită să câştige bine, pe termen scurt, chiar dacă riscă să fie prinşi de oamenii noştri, cum s-a întâmplat de multe ori. În câteva ore, se întâmplă să câştige şi peste 8.000 de euro”,spune subcomisarul Ion Ivaşcu, şeful Sectorului Poliţiei de Frontieră Vişeu de Sus.
[gallery columns="2" size="full" ids="2293629,2293630"]
Comanu, punctul terminus. Aici, secularul drum din fier, care nu are o buclă de întoarcere, se oprește brusc. La fel și călătoria cu drezina. De aici încolo și până înspre crestele munților de la marginea României, pe unde trece ”fâșia verde”, patrularea se face ”la picior”, la altitudini ce se apropie de 1.800 de metri. La întoarcere, pentru că drezina nu are decât un singur cap, cei doi polițiști de frontieră o așează pe un cric și o învârt cu putere până ce o orientează pe șinele vechi de o sută de ani, cu fața către Vișeu de Sus, sensul de întoarcere. Jos, la remiză, drezinist anunță încheierea misiunii:”Domnu’ impiegat, ne-am garat, parcursul asigurat!”
În dotarea sectorului maramureşean există două drezine. Motoarele acestora sunt din 1965, dar poliţiştii de frontieră le îngrijesc ca pe ochii din cap, ca să le menţină în stare de funcţionare. Conductorul de drezină are un atestat special, de drezinist, iar poliţistul de frontieră care schimbă macazurile este instruit pentru astfel de manevre.
CITEȘTE ȘI
VIDEO/Cum a devenit un controlor de trafic aerian din România patron în Canada. Teodor Tănăsescu este singurul român cu firmă de turism în MontrealEXCLUSIV/ Costi Cămărășan, fondatorul Compact, atac dur la Paul Ciuci: “Fii bărbat și plătește depăgubirile, că ai pierdut definitiv procesul”
.