E Normal Să Ai Un Singur Partener Toată Viața? Psihologia Monogamiei

Aflați la început pe drumul iubirii, cei foarte tineri sunt convinși că toată viața vor avea un singur partener, că doar o persoană, aleasă cu grijă, le va cunoaște trupul și că alte mâini nu îi vor atinge niciodată. “Cum de lebedele pot și oamenii nu?”, se întreabă ei, convinși fiind că sunt meniți să reprezinte excepția de la regulă. Pot să jure că iubirea pe care o împărtășesc va fi eternă, iar veșnicia e sloganul relației lor.

Mai pun accent pe monogamie vârstnicii pe care îi zărim prin parcuri ținându-se de mână. Femeile de orice vârstă sunt foarte impresionate la vederea lor și visează la o relație exact așa cum cred ele că au avut acei bătrânei în tinerețe.

Din punct de vedere psihologic, ideea de monogamie sexuală și relațională este asociată cu moralitatea, cu ideea de Dumnenzeu și cu seriozitatea. Monogamia este ridicată uneori la rang de valoare supremă, tocmai pentru că oamenii nu știu ce presupune aceasta.

Monogamia la bărbați și la femei

Ideea de a avea un singur partener toată viața este percepută diferit de femei și bărbați. Unele femei pot trăi relativ echilibrat, chiar dacă toată viața lor au cunoscut intim un singur bărbat, dar aceste situații sunt din ce în ce mai rare în zile noastre.

Recomandări

EXCLUSIV. PNRR-ul avansează în ritm de melc. Zeci de restanțe ale Guvernului Ciolacu. România riscă să piardă miliarde de euro

În cele mai multe cazuri, după mulți ani de monogamie și de devoltare personală, se ivește curiozitatea. Din perspectivă psihologică, când o femeie ajunge să se cunoască pe ea însăși, când a evoluat pe scara cunoașterii, când a învățat legile scrise ori nescrise ale erotismului, apare curiozitatea referitoare la cum sunt și alți bărbați decât cel care le stă alături.

Curiozitatea cu privire la diversitatea erotică este o rezultantă a evoluției personale – ești curios atunci când îți este bine, când ești mulțumit de persoana ta, de capacitățile tale și ești în expansiune. Aflate în acest punct al vieții lor, femeile simt nevoia să își lărgească orizontul amoros, experiența și inteligența erotică. Unele o fac, altele nu.

Lucrurile stau diferit la bărbați. A avea o singură parteneră toată viața sună ca o condamnare. Ajunși prin cabinetele psihologilor, bărbații monogami sunt jenați să recunoască asta și se simte imediat că le lipsește ceva, că viața lor este incompletă – sau așa o percep ei.

Poate veți râde, însă, după mai mulți ani în care au fost fideli soției ori iubitei, bărbații percep monogamia ca pe un traumatism și se simt mai puțin bărbați decât cei din jurul lor. În acest punct, sunt foarte predispuși la aventuri sexuale și la a cădea în promiscuitate, în încercarea de a recupera timpul pe care simt că l-au pierdut.

E normal să ai un singur partener toată viața? Sau e monogamia o piedică în calea împlinirii, evoluției și cunoașterii?

Monogamia la specia umană este o alegere rațională și nu ceva natural. Cu alte cuvinte, suntem monogami prin opțiune, nu prin construcție genetică.

Recomandări

România, între țările care vor pierde zile de vreme confortabilă în următorii ani. Balcanii, zona cea mai afectată din Europa de schimbările climatice

Între cei care sunt împreună de foarte mulți ani, unii încă din liceu, se ivește o criză, la un moment dat. Partenerii își reproșează că și-au irosit timpul unul altuia și se privesc ca pe niște piedici în calea împlinirii, a evoluției și a cunoașterii. Simt că nu și-au trăit viața la adevăratul potențial și că timpul a trecut degeaba pe lângă ei. Deși nu-și doresc să-și piardă partenerul ori copiii, simt o nevoie biologică de lărgire a orizontului erotic.

Ce sunt orizontul erotic și inteligența erotică

Orizontul erotic nu se referă exclusiv la numărul de parteneri intimi pe care i-ai avut – pentru că poți avea mulți, dar fără vreun beneficiu concret, adică fără să fi învățat ceva de la ei -, ci la cuantumul experiențelor care își pun amprenta pe tine, din care înveți că nici iubirea, nici erotismul nu sunt sub controlul rațiunii.

Orizontul erotic este cel care îți dă posibilitatea de a face comparații, pentru că numai după ce ai mai multe experiențe sexuale, poți diferenția calitativ partenerii. Așa ajung unii oameni să-și aprecieze retroactiv foștii iubiți, de care s-au despărțit de multă vreme. E ca și cum ai pofti din nou la o mâncare de care te săturaseși, pentru că, între timp, ai avut parte de preparate mai prost gătite sau lipsite de gust. Prin experiențe repetate, oamenii devin mai inteligenți erotic.

Recomandări

Ionela Maria Ciolan, cercetătoare în politica de securitate a UE: „Europa nu mai este sigură. Trebuie să ne pregătim pentru o eră de competiție geopolitică acerbă”

Inteligența erotică este un concept psihologic de care puțini oameni sunt conștienți. Se referă la capacitatea de a întelege erotismul, orgasmul, consecințele alegerilor sexuale, raportul dintre libertatea și stabilitatea sexuală.

Un om inteligent erotic reprezintă un mare câștig în viața cuiva. Știe să atingă, să simtă, să mângâie, să ofere plăcere, să intuiască nevoile celuilalt, să fie atent la ele. Inteligența erotică presupune experiență erotică, pe care ideea de monogamie nu o oferă. Monogamia e o chestiune de morală, iar inteligența erotică e o chestiune de cunoaștere, de viziune mai largă.

În trecut, foarte puțini oameni erau dotați cu inteligență erotică, iar viața sexuală se rezuma la câteva momente destinate reproducerii. Fricile, învinovățirile, restricționările și limitările morale ori sociale îi transformau pe bărbați în niște sălbatici, barbari ori nepricepuți în ale sexualității, iar pe femei, în frigide, evitante ori total dezinteresate. Astăzi, inteligența erotică poate face diferența între o viață împlinită și una irosită, din perspectivă emoțională sau sexuală.

Motivele psihologice care stau la baza monogamiei

Cei mai mulți oameni – atât bărbați, cât și femei – sunt monogami nu pentru că aleg să fie așa, ci pentru că sunt legați unul de celălalt cu chingi sociale sau psihologice. Le este frică de străini, de insucces, de lipsa de alternative. Există și un pic de xenofobie în monogamie, prin faptul că nu poți accepta un străin în viața ta.

Analizând din punct de vedere psihologic situația, se poate spune că puțini oameni sunt monogami pentru că iubesc, iar covârșitoarea majoritate a monogamilor îmbrățișează această stare din lipsă de alternative sau ca urmare a constrângerilor sociale.

La români, cele mai multe relații monogame au la bază faptul că partenerii au o locuință comună, de care sunt legați prin obligații bancare. Creditele făcute la bănci pe toată viața reprezintă cauza principală a multor căsătorii de durată și a monogamiei de conjunctură.

Monogamia în serie: un compromis între libertate și fidelitate

În vremurile noastre, oamenii au nuanțat puțin ideea de monogamie și așa a apărut… monogamia în serie, un fel de compromis între libertate și fidelitate, care înseamnă să-i fii credincios partenerului câtă vreme formați un cuplu. Când relația s-a încheiat, treci la următoarea relație, căreia i te dedici exclusiv. Și tot așa…

Monogamia în serie nu permite să ai mai multe relații în același timp, dar permite ca pe parcursul vieții să ai mai multe relații și, în consecință, mai mulți parteneri sexuali. Este concesia cu grad de valoare morală a zilelor noastre prin care oamenii își dezvoltă inteligența erotică, dar își păstrează și imaginea de moralitate.

Diversitatea și viața trăită într-un ritm accelerat caracterizează în prezent omenirea. Există permanent o presiune a culturii erotice și a varietății. Filmele, revistele, pictorialele – toate au tentă sexuală și pun presiune pe ideea de monogamie și stabilitate. E ca și cum te-ai afla în vacanță la “All Inclusive”, restaurantul ar fi plin de bunătăți, iar tu ai mânca la fiecare masă, în fiecare zi, un singur fel. Nimeni nu face asta. Societatea are un efect de fluviu, care duce spre diversitate prin forța inerției. Sexualitatea vizuală care se vinde prin filme, publicații, fotografii sau panouri publicitare lasă să se înțeleagă că oamenii se bucură de diversitate, iar cei care nu o fac se opresc din evoluție.

Monogamia, dacă nu e veritabilă, poate duce la nevroză depresivă

E minunat să simți că ai găsit persoana cu care ai vrea să fii pentru totdeauna. Aceasta este monogamia veritabilă, o alegere făcută în cunoștință de cauză. Un partener îți poate fi suficient mult timp sau chiar toată viața, dacă nu reprezintă doar un partener de sex, ci și unul care te stimulează în permanență din punct de vedere intelectual, care se reinventează constant și dă mereu impresia că este un om nou, mai bun, evoluat.

E bine să te dedici unui singur om, dar la fel de bine este să ai alternative, să știi că oricând poți alege un alt partener, dacă e cazul. Din acest motiv, în zilele noastre, oamenii pun accent pe aspectul fizic, au grijă de siluetă, de vestimentație. Vor să fie atractivi, ca să-și poată păstra opțiunile deschise, chiar dacă nu vor recurge niciodată la ele. Dacă nu există aceste opțiuni, monogamia devine obligație și nu alegere. Riști, astfel, să devii o povară pe capul cuiva sau să ai o povară pe cap. Monogamia care nu are la bază autenticitate în simțire, ci doar sentimentul obligației, aduce din ce în ce mai mulți oameni în pragul nevrozei depresive.