Bătaia fizică în politică indică nivelul cel mai de jos la care se ajunge, după ce argumentul și dezbaterea - instrumentele raționale ale omului inteligent și competitiv - sunt abandonate. Dar și puținătatea intelectuală a politicanului sau comentatorului politic care, nemaiavând argumentul rațional la dispoziție, înjură, ponegrește, atacă la persoană și atribuie calificative ofensatoare unui adversar este la fel de dăunătoare, precum un pumn bine plasat. Desigur, la noi, această specie de politician sau persoană publică are un magistru, ca orice domeniu/clasă/catalog care se respectă: profund injuriatorul patriotard Corneliu Vadim Tudor și al său ziar de presă imundă, ”România Mare”. E drept, magistrul a cam murit, neîncăpător în propria groapă, dar este și astăzi prezent în comportamentul public al multor aleși prin votul democratic. Vadim dădea amarnic cu vorba, dar era și destoinic cu dosul palmei, în funcție de mușteriu. Asimilarea ca model a lui C.V. Tudor este o treaptă educațională esențială în parvenirea politică sau publică a multora dintre persoanele publice pe care televiziunile adoră să îi asmută, în căutarea scandalului aducător de rating.Goțiu și Palada – nu ai cum să nu îi observi: extremele se atrag
Dacă ar fi să cad pradă unui mimetism demn de maniera de redactare de la ”România Mare” a răposatului Vadim Tudor, aș putea realiza în regim extrem pamfletar un joc de cuvinte jignitor, gratuit și hăhăitor, reeditând inter-titlul de mai sus. Iată: in loc de ”Goțiu și Palada – nu ai cum să nu îi observi: extremele se atrag”, aș putea scrie așa, la ”oha”, cum se mai zice: ”Goțiu și Palada – nu ai cum să nu îi observi: ex(crement)ele se atrag”. Vedeți cât de ușor poți derapa? Cât de simplu e să devii calomniator, insalubru, indecent, nefrecventabil? Evident, am redat un exemplu-școală – și îmi cer scuze pentru asta - despre cum NU trebuie să scrii sau să te adresezi, ca persoană cu acces la spațiul public.
Cu cine să ținem? Cu Goțiu care jignește, sau cu Palada care lovește?
Când ajungem la expresia fizică a adversității în politică, atunci avem câteva elemente noi, care trebuie lămurite urgent, ca să mai putem înțelege ceva din cafteala politică de la B1 Tv. Și anume, cine a avut dreptate, cine e de vină? Chiar dacă nu am văzut cum a încasat-o Goțiu de la Palada, adică nu am văzut – încă! - pumnul fostului pesedist storcindu-i fața actualului userist, trebuie spus că violența în direct, la ore de maximă audiență, aduce rating. Paradoxal, până aici e de bine pentru amândoi. Îi știe acum o țară întreagă. Dar mai avem aici cuplul clasic agresor/victimă? Nicidecum: Palada știa că va face o nefăcută de mare viitor arhivistic al politicii românești, și a dat cu sete. La rândul lui, Goțiu știa bine că vorbind insistent, păsărește, aluziv ca un intelectual, deh!, despre comportamentul de nesimțit, chiar în fața ”nesimțitului”, îl va provoca teribil pe interlocutorul lui. Așadar: ambii știau în ce se bagă, forțând limitele. Știau de când au apucat calea politicii că într-o zi, se va ajunge la bătaie, pe bune.
Domnul Palada – Domnul Insultă
Domnul Palada, fostul purtător de cuvânt al fostului premier Victor Ponta, este recidivistul notoriu în materie de ofensă oficială și atacuri la adversari politici și jurnaliști, cunoscut până și de americani. Departamentul de Stat al SUA, care primește anual rapoarte despre starea de sănătate instituțională a politicii românești, a tot aflat despre vorbele și sensurile acestora, emanate de fostul purtător de cuvânt al Guvernului Ponta. Trimis la înaintare de PSD, apoi racolat de PRU, domnul Palada rămâne la bază sociologul familiei Voiculescu și victima propriei opere publice. Vocabularul său cuprinde cuvinte și expresii de autobază: matrafoxat, execuții electrice pentru dușmani politici, jurnaliști pufoși, pufoșenii, politicieni și ziariști jegoși. Dar pe pe lângă vocabular, Palada mai are și par. Adică pumn. Palada a lovit, și pentru asta îl va judeca justiția.
Domnul Goțiu - haiducul lefegiu la stat, senatorul mult prea adormit
Domnul Goțiu, vicepreședintele Senatului României, a știut de la început că activismul ong-istic bine orientat, un fel de haiducie asezonată cu tușe groase de personalitate – cum ar fi o frondă vestimentară cu suspiciune rezonabilă de nespălare, o zacere lăbărțată și un somn porcesc repetitiv în Parlament, ziceri smucite, ofensatoare de la microfon sau de pe zidul propriu de pe Facebook - îi vor asigura succesul în Senat. Domnul Goțiu reprezintă noul om politic, secția Nicușor Dan - noua garnitură de reprezentanți ”curați și sinceri” ai năpăstuitului popor. Colegii îl apreciază, pentru că o fi vreun ”certăreț corect” și noi nu știm. Cu astfel de arătări carismatice ale noului partid de politică nouă, USR, apreciat mai mult în deal, decât în valea (jalea?) scenei politice, ne-am împrospătat fețele publice. Bătăușii, calomniatorii de profesie și răzvrătiții fără tact sunt câteva dintre ofertele de politicieni și persoane publice pe termen mediu și lung, pentru electoratul și publicul politic român. Rămâne să vă placă doar unii dintre ei, sau toți deodată. ”Lume multă, oameni puțini”, spune o vorbă amară.
Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).