Editorial | Ești cardiac? Dacă vrei tratament, te uiți doar la emisiuni folclorice și la meteo

S-a tot spus, dar mai spun şi eu, pentru că avem cu toţii exemple halucinante din isprăvile sistemului medical. În Româniţa noastră, a merge pe ideea de prevenire sau pe depistare precoce a unei maladii presupune un efort nervos şi financiar colosal. La ora asta, dacă mă trezesc într-o zi după ce-am visat urât şi îmi zornăie prin cap ideea că aş putea avea ciumă bubonică, e strict problema mea. Doctorul de familie, oricât de amabil ar fi el, nu poate să mă trimită să mă caut moca de toate epizootiile bizare, dacă nu are nişte motive clare de suspiciune medicală.

În ţara asta, toată lumea rosteşte cuvântul “cancer” cu spinarea zbârlită, cu gura abia deschisă, ca ventrilocii. Căci aşa ceva nu e de zis, trebuie să scuipăm în sân şi să pupăm cruciuliţa de la gât. Apoi să batem într-un lemn, cu excepţia lemnului mesei, că, dacă baţi în masă, cică se adevereşte oroarea.

Într-o vreme, se vehicula ideea că pe fumători n-o să-i mai trateze nimeni gratis dacă fac boli cauzate de vălătucii pe care îi trag în piept. Şi că, pe lista de transplant hepatic, n-are ce căuta nici un disperat, dacă nu dovedeşte că n-a mai băut nici o linguriţă de alcool de cel puţin opt luni sau aşa ceva. Bun, atunci corect ar fi să nu mai tratăm nici diabetul gratis, dacă bolnavul e gras, nervos sau dacă se constată că nu şi-a mai verificat glicemia, din senin, aşa, de trei săptămâni. Şi că, fără să ştie că e bolnav, a crăpat în el nişte tort de ziua lui, deşi putea să se abţină şi să mănânce ţelină, pentru orice eventualitate.

Iar cardiacii care cască gura la filme thriller sau horror să fie puşi să plătească pentru orice aritmie, criză, sufocare, durere. Să se uite la Teleenciclopedia sau la emisiunea Pescar hoinar, dacă stau prost cu inima. Sau să nu se uite la nimic, să citească o carte, mai bine. Ceva uşor şi relaxant, gen CFR – Mersul trenurilor de călători. Am auzit, de exemplu, că ruta Roşiori – Caracal e mişto de tot, n-o mai laşi din mână!

În ţara asta, toată lumea rosteşte cuvântul “cancer” cu spinarea zbârlită, cu gura abia deschisă. Că aşa ceva nu e de zis, trebuie să scuipăm în sân.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE