EXCLUSIV | Mai rea decât moartea! În România sunt înregistrați 1.645 de dependenți de heroină. În realitate, ar putea fi de trei ori mai mulți
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Consumul de stupefiante - fie de mare risc, fie de etnobotanice -, este în România într-o continuă creştere. Un fapt alarmant, demonstrat, deopotrivă, de capturile interceptate şi de arestările operate de ofiţerii de la Antidrog.
În timp ce puşcăriile îşi deschid uşile din ce în ce mai des pentru traficanţi, mii de toxicomani ajung pacienţii Centrelor de Asistenţă Integrată a Adicţiilor (CAIA) ale Agenţiei Naţionale Antidrog (ANA).
Cuprins:
Moartea, tovarăş de drum
În acest moment, 1.645 de dependenţi de stupefiante, măcinaţi de boli şi cu psihicul zdruncinat, sunt în evidenţele doctorilor ANA, iar alţi cine ştie câţi îngroaşă rândurile celor care, cu speranţă, aşteaptă un ajutor medical de la aceiaşi specialişti.
“În general, consumul de droguri afectează sistemul nervos central, uneori chiar ireversibil. Consumatorul de heroină nu mai evoluează psihic, emoţional şi mental faţă de momentul de debut. În plus, consumatorii pot suferi o serie de alte afecţiuni cardiace, pulmonare, digestive sau pot să contracteze hepatita B, C sau chiar virusul HIV. E alarmant. Ne ocupăm de fiecare caz în parte, însă locurile din centre sunt, din păcate, limitate”, ne-a declarat dr. Laurenţiu Dobre, din cadrul ANA.
Libertatea a păşit în trecutul cumplit a trei dintre toxicomanii care au fugit dintr-o viaţă normală şi au sfârşit într-o lume întunecată, în care moartea le-a fost tovarăş de drum...
Renegat de tatăl ofiţer de informaţii
Azi-mâine, pentru Mircea se împlinesc trei ani de când duce o luptă surdă ca să scape de drogurile care i-au măcinat organismul şi i-au schimbat complet cursul vieţii. Peste o mie de zile în care tânărul în vârstă de 28 de ani nu a lipsit nici măcar o dată de la întâlnirea cu pastila de metadonă ce îi este administrată, într‑un tratament salvator, de medicul care-l are sub observaţie.
Departe de părinţii care nici nu mai vor să audă de el, fostul toxicoman învaţă să trăiască din nou. Câteva fumuri trase cu nesaţ dintr-o ţigară cu heroină îl fac să uite de necazuri, de furia înăbuşită a unor neîmpliniri adolescentine numai de el închipuite. Vălătucii aromaţi îl poartă perfid într-o altă lume, una zugrăvită în roz, iar realitatea de care vrea să fugă se pierde ca-ntr-o ceaţă.
Acolo, în faţa scării blocului în care locuia, înconjurat de amicii lui drogaţi care i-au pus ţigara în gură, liceanul de atunci lăsa totul pentru coşmarul care avea să-l ţină captiv vreme de aproape 12 ani. Pe nesimţite, seringa a luat locul ţigării, iar băiatul a fost înghiţit de o gaură neagră în care zilele fără durată s-au scurs agonizant.
De la ţigară la seringă
“M-am apucat dintr‑o prostie, cu băieţii de la bloc. O ţigară care m-a făcut să mă simt bine... Cel puţin aşa ziceam eu, dar... Apoi am sărit direct la heroină injectabilă şi nu m-am mai putut opri. Am ajuns să zac inconştient pe scările blocurilor... Mă trezeau poliţiştii...”, îşi începe tânărul povestea. Fără să realizeze, Mircea murea puţin câte puţin, cu fiecare doză care-i invada corpul prin vârful acului proptit în venele-i ciuruite.
Trupul îi ceda, prietenii îl abandonau. La fel şi familia... Era alt om... Viaţa lui s-a schimbat radical şi l-a transformat într-un individ pentru care conta doar doza zilnică. “Bila”. Nimic altceva... Dar cum să producă sute de lei pe zi?
Provenit din familie bună, condusă cu mână de fier de un tată angajat al unui serviciu de informaţii, Mircea a ajuns un drogat, un hoţ şi mai apoi un condamnat.
A furat tot din casă
“La început am bubuit casa. Am luat tot ce se putea lua. Bani, bijuterii din aur şi argint, haine, diverse lucruri...Numai hainele de pe părinţii mei nu le-am luat. Totul pentru drogurile alea care m-au nenorocit. Apoi, am început să fur din magazine. Spray-uri, săpunuri, loţiuni de bărbierit, parfurmuri. Le dădeam la jumătate de preţ...”, păşeşte tânărul printre amintirile dureroase, care nu-i dau pace nici acum, după atâţia ani. Până la urmă, Mircea a fost prins şi condamnat, e adevărat cu suspendare.
Tatăl lui a înnebunit de furie şi l-a renegat. A cerut instanţei un ordin restricţie împotriva celui pe care nu l-a mai considerat fiul lui. Şi l-a obţinut.
“De mai bine de doi ani ai mei nu mai vorbesc cu mine. M-au expulzat... Au un ordin împotriva mea. Am pierdut tot ce am avut mai drag. Acum încerc să îmi revin alături de iubita mea. Stăm într-o garsonieră şi ne descurcăm cum putem. Bani? Eu nu am un sfanţ, că nimeni nu angajează un drogat. Mai are ceva iubita mea... Oricum, simt că nu mai pot, cred că o să mor, că nu mă simt bine deloc”, punctează Mircea, după care înghite, cuminte, “pumnul” de pastile pe care medicul Laurenţiu Dobre i l-a rezervat. Apoi, copleşit de boli şi de regrete tardive a plecat într- ale lui...
Soţul a drogat-o timp de 13 ani
Dacă cineva i-ar fi spus vreodată că va asista, împietrită de spaimă, la violuri, tâlhării şi bătăi crunte, ar fi zis că totul e o nebunie fără de margini. Însă timp de 13 ani Flori (foto) a fost martor al acestor orori, pe care le-a văzut prin ochii toxicomanului îngrozit, batjocorit de traficanţii de stupefiante.
Flori vorbeşte îngrozită despre viaţa de drogat
Îi este frică de ace, dar asta nu a împiedicat- o să ajungă o sclavă a stupefiantelor. Vinovatul principal ar fi chiar soţul ei, care, atunci când a cunoscut‑o, a băgat-o în cercul lui de drogaţi.
“Mă ducea în diverse case unde ne drogam mai mulţi. El îmi băga acul în venă, pentru că mie îmi era frică. În acele case am văzut lucruri care m-au marcat pe viaţă: violuri, bătăi, tâlhării, oameni aflaţi la un pas de moarte. Chiar eu l-am întors de «n» ori pe soţul meu din morţi... Traficanţii ne dezbrăcau la piele şi ne umilieau. Numai eu ştiu cum am scăpat din iadul ăla... Dumnezeu mă iubeşte şi nu m-a lăsat...”, povesteşte Flori, care, la 36 de ani, vrea să se agaţe de un ultim tren al vieţii şi să ia totul de la capăt.
«Am mâncat cu copilul meu din gunoaie»
Tot 36 de ani are şi Magdalena (foto), dar dacă priveşte în urmă, nu ştie ce a făcut în ultimii 20 de ani. Habar nu are când şi cu cine a conceput un copil şi mai apoi când a născut! Drogurile i-au luat complet minţile şi au aruncat-o într-o lume promiscuă din care a ieşit doar cu noroc.
Magda plânge şi acum tot ce a ratat în ultimii 20 de ani din viaţă
Un fum de ţigară tras din fandoseală alături de iubit, apoi acul aducător de moarte lentă, luat chiar de pe stradă, după un alt drogat. Un viciu vecin cu moartea, sponsorizat de un personaj cu bani aflat pe vremea aceea în anturajul ei.
“Eram atât de drogată, încât nici nu am realizat că sunt gravidă. Nici nu îmi amintesc când l-am făcut, cu cine eram... M-am trezit cu un copil mic, neputincios, pe care îl târam peste tot. Mă drogam lângă el, făceam sex lângă el, vomam lângă el. Am stat pe străzi, am dormit cu lunile în maşini abandonate. Am mâncat cu copilul meu din gunoaie. Am văzut blaturi între traficanţi şi poliţişti, dar mi‑am ţinut gura, de frică. Am făcut multe compromisuri ca să supravieţuiesc în acea gaură neagră care mi-a înghiţit viaţa, care era perfect normală până să mă droghez”, spune Magdalena, care acum îşi caută un rost în viaţă alături de părinţii săi.
Toxicomanii trebuie să aibă buzunarele pline
Dependenţa de droguri este un viciu care se ţine cu cheltuială. De pildă, pentru o doză de heroină, pentru o “bilă”, drogatul trebuie să plătească între 20 şi 50 de lei.
Drogurile îi lasă cu buzunarele goale pe toxicomani
O ţigară cu canabis costă 15 lei, iar o pastilă de ecstasy se poate cumpăra cu preţuri cuprinse între 30 şi 50 de lei , “legalele” se vând cu 10 - 20 lei / gram, iar cocaina - rezervată celor cu buzunare pline -, costă 100 de euro/gram.
Fotografii: Alex Dobre
