Secretele Teatrului. Totul Despre Lumea Fascinantă Din Spatele Cortinei

O scenă enormă se întinde în spatele cortinei. Curtea, îi spun ei, sau grădina. Partea stângă (privind din sală) se numește grădină, iar partea dreapta curte. Interesant este că aceste denumiri datează din timpul Revoluției franceze și corespund așezării Teatrului regal din Paris, care avea în stânga Grădina Tuileries, iar în dreapta „la Cour du Carroussel” (Curtea Caruselului).

Între podeaua și grila Odeon-ului înălțimea este de 17 metri, iar sus de tot vedem ștăngile. Sarcina podului e de 4.500 de kilograme, iar fiecare ștangă poate duce 150 de kilograme. Pe ele se montează pânzele de decoruri. Odeon are 30 de ștăngi și o bară led ce poate reflecta 99.000 de combinații de lumini.

Gongul se vede cu greu în semi-întunericul de după cortină. De altfel, toată zona e în penumbră. Mașiniștii văd însă totul foarte clar, pentru că e lumea lor. “Gongul acesta a fost construit în trei zile și trei nopți și este bătut manual cu ciocanul. Sunetul lui seamănă cu cel al clopotului de biserică. Și la fel, face o trecere de la o lume reală la una …magică. Și noi actorii, dar și spectatorii, cu toții ne transpunem în altă lume când bate gongul”, explică actrița Mădălina Ciotea.

Pe vremuri, undeva în spatele scenei era și un vomitoriu. “Era pentru actori. Unii aveau emoții…”, mai spune ea. Șeful mașiniștilor de la Odeon e Dan, cunoscut de toți drept Dan “Foca”. Ne arată și macheta unui décor al viitorului spectacol de la Odeon. E realizată la o scară de 1/33. Un mic teatru.

Ghizii noștri ne duc apoi într-o sală simplă, din beton armat. Sunt expuse aici busturi ale foștilor mari actori ai teatrului. “În spate avem un zid. În spatele zidului era un tunel care făcea legătura cu Palatul Regal. Carol I voia să se ferească de spioni. Iar Carol al II-lea își conducea pe acolo balerinele spre palat. La Revoluție a fost închis”, aflăm de la gazda noastră.

Între etaje, vedem o oglindă mare. Ni se spune că în spatele ei este o cameră, a cărei ușă a fost zidită. “Nu este o cameră misterioasă. Pe vremuri, acolo funcționa bucătăria restaurantului teatrului. Era un restaurant de lux, care a fost deschis între anii 1911 și 1942. Ingredientele veneau de la Paris…Au existat plângeri referitoare la balerinele care îl frecventau. Se spunea despre ele că nu sunt îmbrăcate adecvat pentru lumea bună care venea aici…În cele din urmă restaurantul s-a închis”.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 6

Există nu doar balcon pentru public, ci și așa-numitul balcon al tehnicienilor. “La repetițiile spectacolului Invitație la castel, cineva a stat aici sus, în loja centrală. Era Lica Gheorghiu, fiica cea mare a lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Nu știm ce nu i-a plăcut, dar a reușit să saboteze spectacolul, care a fost apoi interzis”, mai povestește Mădălina Ciotea. După cum se știe, Lica Gheorghiu avea pretenții de actriță și în lumea teatrului se spunea despre ea că „nu e talentată, dar e tare-n tată!”

Călătoria se apropie de final. Tavanul glisant al Odeonului mai e de prezentat. A fost creat de arhitectul Grigore Cerchez și la vremea aceea, în 1911, nu mai exista în București o clădire cu acest accesoriu. Arhitectul Cerchez a studiat la Paris și, între 1876 și 1879 a fost inginer șef al Capitalei. Inițial, aici a fost construit Teatrul Comoedia, la dorința lui Emil Lahovary. În zona actuală a Teatrului Odeon se afla în secolul al XVII-lea proprietatea spătarului Dumitrache Ghica, primită ca zestre de la Maria Văcărescu. Ulterior, grădinile Ghica au fost cumpărate de familia Lahovary. Prin Bucureștiul de odinioară se zvonea că tânărul Ghica ar fi pierdut casa la cărţi.

EXCLUSIV. Secretele teatrului. Totul despre lumea fascinantă din spatele cortinei

VIDEO/ Câți bani a câștigat George Mihăiță pentru celebrul rol din „Reconstituirea”

Paștele în familia vloggerului Daddy Cool: când tradiția se întâlnește cu noua generație: Ei cu multă carne, noi vegetarieni!

Alte știri

Monden

Politic