EXCLUSIV | „Poliția nu vrea să achite nici înmormântarea”. Sora inginerului mort într-o intervenție a polițiștilor, într-o autogară din Pitești, despre ultima zi din viața fratelui ei. Ce daune cere familia în instanță

În dosarul cu nr. 4699/109/2023, soția, mama, sora și nepoata victimei s-au constituit părți civile. Potrivit copiei unui document inclus în dosar, copie consultată de Libertatea, rudele solicită un milion de euro, daune morale, și 30.000 de lei, daune materiale. 

„Nu suntem milogii nimănui!”

Inspectoratul de Poliție Județean Argeș, parte responsabilă civilmente în dosar, a depus o întâmpinare în care susține că nu e obligația lui să achite, ca daune materiale, cheltuielile de înmormântare. Motivul: statul român acordă un ajutor de deces, „ca formă de asistență financiară”. 

Inspectoratul se angajează să achite doar ce nu acoperă acest ajutor: „În acest sens, părțile trebuie să facă dovada, prin documente, că suma reprezentând cuantumul ajutorului de deces nu a fost îndestulătoare, pentru a acoperi cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei”. De asemenea, IPJ Argeș cere dovezi legate de costul „parastaselor efectuate”. 

Recomandări

Deciziile de recalculare a pensiilor din judeţul Alba, oprite de la distribuire. „Poştăriţa ne-a spus că trebuie toate revizuite”. Ministerul Muncii cere clarificări

Sora victimei, Ștefania Gheorghe, susține că înmormântarea a fost făcută pe cheltuiala familiei: „Nu suntem milogii nimănui! N-am stat să așteptăm după ajutorul de deces sau alte ajutoare. Pe fratele meu l-am îngropat pe banii noștri, ajutorul de deces l-am luat la trei luni după înmormântare. Ne-au dat jumătate din sumă, pentru că dosarul lui pentru pensie era în lucru”. 

Ștefania Gheorghe a adăugat că va depune mărturie în instanță și că facturile cu toate cheltuielile familiei legate de înmormântare și parastase au fost depuse la dosar. „Cumnata mea (n.red. – soția victimei) spune că nu are nevoie de nimic de la Poliție. Nu mai crede că se va face dreptate. Zice că nu vrea să-i știe lumea suferințele. E imobilizată la pat, la fel ca și mama mea, care are 87 de ani. Ar fi circ să vină ele în instanță, să probeze cum le-a afectat moartea lui Alexandru”, spune sora inginerului decedat.

Recomandări

Incursiunea Ucrainei în Rusia scoate la iveală slăbiciunile lui Putin: indecizia și paralizia în gestionarea crizelor. „Nu este un șobolan încolțit, este doar un impostor” | Analiză CNN

„Venise să ia sarmale și mici pentru soție!”

Din relatări ale prietenilor, ale soției victimei și ale martorilor oculari, Ștefania a reconstituit ultimele ore din viața fratelui ei. 

„Cu o seară înainte se întâlnise cu foștii lui colegi de la rafinăria Arpechim. Ei lucrează acum în Danemarca și se pregăteau să se întoarcă acolo. A băut împreună cu ei, apoi dimineață s-au întâlnit iar, să-și ia rămas-bun. A băut o bere atunci. De acolo, a mers la farmacie, să ia medicamentele pe rețetă pentru cumnata mea. Apoi a ajuns la Autogara Sud, să cumpere de la terasele de acolo sarmale și mici, să-i aducă mâncare caldă soției. Pentru el, a comandat o apă și o cafea. Era cu sticla de apă în mână când l-au trântit polițiștii”, afirmă femeia. 

Despre comportamentul fratelui ei, în momentul izbucnirii incendiului în bucătăria unei terase, Ștefania susține că, foarte probabil, Alexandru Barbu se oferise să ajute: „Atâtea incendii i-au trecut prin mână, când lucra la Arpechim. Striga să scoată friteuza din priză. Să nu arunce apă, pentru că era riscul de scurtcircuit și de extindere a focului. Polițiștii i-au vorbit urât, grosolan. El nu tolera un astfel de limbaj. A vrut să ajute și a sfârșit cu gura în țărână”. 

Recomandări

Analiză | Cât de neagră a fost ziua de 23 august 1944 pentru România. Alexandru Aioanei, istoric: „Frontul fusese distrus și eram un stat înfrânt”

„Acum îmi beau cafeaua la cimitir”

După înmormântare, sora lui Alexandru Barbu s-a întors din Italia, unde se stabilise, în țară, la Pitești, să aibă grijă de mama ei și de cumnata ei, ambele rămase singure și bolnave la pat. 

„Ce-a însemnat pentru mine moartea fratelui meu? În primul rând, mi-au omorât sfătuitorul. Singurul frate. Mie nu mi-au pus educatoarea sau învățătoarea creionul în mână. El e omul care m-a învățat să scriu și să citesc, pentru că era cu 6 ani și ceva mai mare ca mine. El e omul care m-a învățat abecedarul, tainele scrisului, tainele cititului, el a fost! Întotdeauna m-a ajutat să-mi fac temele. La liceu, la «Alexandru Odobescu», era as în matematică și fizică. Mă ajuta și-mi explica tot felul. Aveam o frăție exemplară. Acum mă duc să-mi beau cafeaua la cimitir, dacă vreau să mă sfătuiesc cu cineva. Bastonul de bătrânețe al mamei mele… Umărul pe care puteam să plâng oricând și mâna protectoare nu mai sunt!”.

În cazul morții lui Alexandru Barbu, doi polițiști au fost inculpați pentru purtare abuzivă și lovituri cauzatoare de moarte. „Nu s-a pronunțat nici un moment cuvântul complici, de la începutul procesului”, spune sora victimei. „N-au fost doar doi, au fost mai mulți, urcați cu mâinile și picioarele pe fratele meu”. Următorul termen în dosar a fost fixat pentru data de 17 iunie. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro