Extratereștri înalți de aproape trei metri, cu trei ochi, costume argintii și cizme de bronz, ar fi aterizat într-un parc din Rusia, unde s-ar fi plimbat alături de un robot. Un copil ar fi dispărut după ce una dintre creaturi a îndreptat spre el un obiect asemănător unei arme. Pare scenariul unui film SF, dar în octombrie 1989 povestea a fost prezentată lumii chiar de agenția oficială de presă a Uniunii Sovietice, TASS. Autoritățile locale au luat relatările în serios, iar știrea a făcut înconjurul lumii, potrivit unui articol publicat de The New York Times, pe 11 octombrie 1989.
Cuprins:
Totul ar fi început în seara de 27 septembrie 1989, în orașul Voronej, aflat la aproximativ 480 de kilometri sud-est de Moscova. Era în jurul orei 18.30, iar trei copii, Vasya Surin, Zhenya Blinov și Yuliya Sholokhova, se jucau într-un parc. Potrivit mărturiilor publicate ulterior de presa sovietică, cei trei ar fi observat o lumină roz pe cer. La scurt timp, ar fi apărut un obiect uriaș, de culoare roșu-închis, cu un diametru de aproximativ nouă metri, care ar fi coborât deasupra parcului, atrăgând atenția mai multor persoane.
Copiii au povestit că în partea inferioară a sferei s-a deschis o trapă, iar în interior a apărut o creatură care semăna cu un om, dar era neobișnuit de înaltă. Potrivit relatării agenției TASS, ființa avea aproximativ 2,7 metri înălțime, trei ochi și purta un costum argintiu, cizme de culoarea bronzului și un disc pe piept. Alte relatări apărute atunci în presa sovietică vorbeau despre creaturi care ar fi avut chiar trei-patru metri.
Povestea a devenit și mai greu de crezut când copiii au început să descrie ce s-ar fi întâmplat după aterizare. Din obiectul zburător ar fi coborât două creaturi înalte, însoțite de un robot, care păreau să comunice între ele și, la un moment dat, ar fi apărut un triunghi luminos. Robotul ar fi fost activat printr-o simplă atingere. Unul dintre copiii aflați în parc s-ar fi speriat atât de tare, încât a început să țipe, moment în care extraterestrul l-ar fi privit cu ochii săi luminoși, iar băiatul ar fi rămas nemișcat și nu ar mai fi putut scoate niciun sunet. Cu toate aceastea, scena cea mai spectaculoasă avea să urmeze.
După ce au dispărut pentru scurt timp, presupusele creaturi s-ar fi întors. Una dintre ele ar fi avut asupra sa un obiect asemănător unei arme, descris drept un tub lung de aproximativ 60 de centimetri, pe care l-ar fi îndreptat către un adolescent de 16 ani. Potrivit copiilor, băiatul ar fi dispărut pe loc, reapărând abia după ce creatura s-a întors în obiectul zburător.
La 9 octombrie 1989, agenția sovietică TASS a transmis știrea despre presupusa aterizare. Nu era o publicație obscură și nici o revistă dedicată fenomenelor paranormale. TASS era agenția oficială de presă a Uniunii Sovietice, iar informațiile sale erau preluate de instituții media din întreaga lume, motiv pentru care povestea a atras extrem de multă atenție. În loc să prezinte întâmplarea doar drept o mărturie neobișnuită, agenția a relatat inițial că specialiștii ar fi confirmat existența unor urme lăsate de obiectul zburător.
Reprezentanții TASS au insistat că nu era vorba despre o farsă, o iluzie optică sau o încercare de a atrage turiști în oraș. The New York Times a publicat pe 11 octombrie un articol în care relata atât afirmațiile martorilor, cât și reacțiile autorităților sovietice, iar povestea a devenit rapid subiect de știri și dezbateri internaționale.
Printre persoanele care au vorbit despre incident s-a numărat și locotenentul Serghei Matveyev, de la poliția din Voronej, care a declarat pentru The New York Times că a observat un obiect zburător neobișnuit pe cer, în ziua presupusei aterizări și a insistat că ceea ce văzuse nu fusese o iluzie optică. A explicat că obiectul se deplasa fără zgomot, foarte repede și la altitudine mică.
Inițial, s-a gândit că era obosit și că ochii îl înșelau. A privit din nou, dar obiectul i s-a părut în continuare prezent. Totuși, Matveyev a spus explicit că nu văzuse niciun extraterestru, ci doar un obiect neidentificat aflat pe cer.
Relatările au fost tratate cu seriozitate de mai mulți reprezentanți ai autorităților locale. Vladimir Moiseyev, directorul departamentului regional de sănătate, a declarat pentru The New York Times că, în ciuda informațiilor despre teama provocată de presupusa aterizare, niciunul dintre martori nu solicitase îngrijiri medicale iar copiii urmau să fie examinați. La două săptămâni după incident, examinările nu fuseseră însă efectuate, iar oficialul nu a oferit o explicație pentru întârziere.
Și reprezentanții Ministerului sovietic de Interne au fost întrebați dacă zona urma să fie supravegheată. Un ofițer identificat drept Larin a explicat că nu existau suficienți oameni pentru a trimite patrule suplimentare, dar că soldații ar putea fi trimiși în parc dacă presupusele creaturi ar apărea din nou.
Jurnalistul Vladimir Lebedev, corespondentul TASS care a relatat cazul, a declarat atunci că discutase cu numeroși martori și cu persoane care cercetaseră zona și că, între 23 și 29 septembrie 1989, ar fi avut loc aproximativ trei aterizări ale unor obiecte zburătoare neidentificate. Lebedev spunea că a vizitat și parcul în care copiii susțineau că văzuseră creaturile și că observase în pământ adâncituri neobișnuite, care semănau cu urmele lăsate de picioarele unui elefant.
Mai mult, copiilor le-a fost cerut copiilor să deseneze ceea ce văzuseră și, potrivit relatării TASS, copiii ar fi realizat desene asemănătoare, deși fuseseră ținuți separat: un obiect în formă de banană, care ar fi lăsat pe cer un semn asemănător literei X.
Controverse au apărut și în jurul unei pietre neobișnuite, găsită în zona aterizării, despre care s-a spus în primă fază că materialul nu ar fi fost de origine terestră, însă, ulterior, s-a descoperit că era vorba despre hematit, un mineral care există pe Pământ și poate fi găsit inclusiv în diferite regiuni ale fostei Uniuni Sovietice.
Pe măsură ce știrea era preluată în întreaga lume, au început să apară și întrebările despre credibilitatea informațiilor iar Vladimir Lebedev, jurnalistul TASS care relatase incidentul, a recunoscut într-un interviu acordat United Press International că nu asistase personal la niciuna dintre presupusele aterizări.
Informațiile sale proveneau în principal de la aproximativ zece copii, cu vârste de 12 și 13 ani. Întrebat cum verificase povestea, jurnalistul a spus că mărturiile acestora îi fuseseră suficiente. Mai târziu, însă, a admis că unele detalii ar fi putut fi exagerate sau influențate de imaginație. Nu după mult timp, și specialiștii sovietici au început să conteste concluziile inițiale și, pe 11 octombrie 1989, UPI relata că reprezentanți ai comunității sovietice preocupate de studiul OZN-urilor avertizau că descrierea unor creaturi cu trei ochi și costume argintii nu demonstra existența unor vizitatori de pe alte planete.
În săptămânile următoare, au fost analizate mai atent urmele și materialele prezentate ca dovezi. Potrivit unei relatări a agenției France-Presse din 28 octombrie 1989, citată ulterior de publicația Skeptical Inquirer, cercetările nu au găsit dovezi verificabile ale unei aterizări extraterestre, deși specialiștii au efectuat 16 analize radiometrice, 19 verificări ale solului, nouă teste microbiologice și 20 de măsurători spectrochimice. Nu a existat niciun rezultat care să identifice anomalii care să confirme povestea.
Jurnalistul sovietic Vladimir Posner a trimis la Voronej și o echipă de televiziune pentru a verifica relatările și, potrivit analizei publicate de Skeptical Inquirer în 1990, echipa nu a reușit să găsească alți martori ai întâlnirii cu presupusele creaturi în afara copiilor care relataseră inițial incidentul. Astfel, povestea spectaculoasă care făcuse înconjurul lumii a rămas fără dovezi solide.
Incidentul din Voronej a avut loc în 1989, când presa sovietică începea să publice tot mai multe povești despre OZN-uri și fenomene misterioase, odată cu politica de deschidere promovată de Mihail Gorbaciov. Relatarea agenției oficiale TASS a făcut rapid înconjurul lumii, deși mărturiile nu fuseseră verificate. La 37 de ani de atunci, nu există dovezi științifice că extratereștrii au aterizat în parcul din Voronej sau că un copil ar fi dispărut, însă povestea rămâne unul dintre cele mai neobișnuite episoade din istoria presei sovietice.