Familiilor soldaților ruși morți li se interzice să deschidă sicriele: „Nu știu pe cine am îngropat! Ne amenință cu dosare penale”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Familiile militarilor ruși uciși în Ucraina înmormântează persoane neidentificate, fără teste ADN sau recunoaștere. Autoritățile militare promit documente medicale sau efecte personale, dar nu le furnizează, iar în unele cazuri amenință rudele cu dosare penale dacă insistă să deschidă sicriele, arată o investigație a proiectului independent Okno.
Cuprins:
„Veți avea dosar penal dacă deschideți sicriul fără permisiune”
Valeria, soția lui Maksim Mihailov (23 de ani) din Armavir, își amintește că soțul ei a încetat să mai ia legătura cu ea pe 27 martie. Mihailov a servit în Marină, în unitatea 810. Asta e tot ce știe soția lui.
Câteva zile mai târziu, colegii lui au sunat spunând că a dispărut. Abia pe 29 aprilie comandamentul a anunțat că Maksim ar fi murit într-o misiune pe 20 aprilie.
Ne-au amenințat practic la sicriu: „Vom deschide un dosar penal împotriva voastră dacă veți deschide sicriul fără permisiune”. I-am rugat: „Măcar arătați-ne o fotografie, cum arată acolo”. Nici măcar nu ne-au lăsat să facem un test ADN.
„Ați trimis persoana greșită”
Prietena cuiva i-a spus că este acum în instanță: au deschis sicriul, dar nu era copilul lor înăuntru! Au depus o cerere reconvențională: „Ați trimis persoana greșită”. Așa că vor merge în instanță.
Valerie vorbește ca pentru sine: „Ai milă de fiul tău, are doar 4 ani. Soțul tău este în sicriu, tu ve fi la închisoare”.
„Și acum mă gândesc: Pe cine am îngropat? Nu știu”, spune ea Și, totuși, Valeria va merge în instanță pentru a exhuma corpul, dacă armata nu îi furnizează bunurile lui Maksim.
O simplă bucată de hârtie pe care scrie de mână „a murit într-o explozie”
Rudele lui Mihailov numesc examenul medical o „bucată de hârtie fără valoare”.
„O simplă bucată de hârtie pe care scrie de mână «a murit într-o explozie». Ți-o scriu și ție acum. E un document?”, spune Valeria indignată. „Au promis că-i vor aduce lucrurile, a trecut o lună, nimic. Niciun jeton, nici legitimație militară, nici pașaport...”.
Data morții de pe monumentul lui Nikolai Turov este 23 octombrie 2024. Dar Valeria Turova este sigură că soțul ei este în viață.
Au adus un sicriu de zinc, închis. Au interzis deschiderea lui. Culmea pe 27 octombrie mă anunțaseră că e rănit, acum se presupune că a murit pe 23 octombrie?! Pur și simplu nu înțeleg. Ne-au arătat doar o fotografie cu un om albastru, nu se vede nimic! Doare, doare foarte tare, nu știi unde să te ascunzi de durerea asta.
„Mi-am îngropat copilul sau nu?”
„Și eu am îndoielile mele: au adus sicriul și au spus: «Fiul meu a murit». În timp ce se verifica ADN-ul, sicriul fusese deja luat. Nu mi-au permis să deschid sicriul. Așa că mă gândesc: «Mi-am îngropat copilul sau nu?», scrie și Galina Musina. Încă aștept și sper că este o greșeală și că băiatul meu este în viață. Deși au trecut deja opt luni”.
„Știu din ce a spus fratele meu că au îngropat un soldat în orașul lor, au dat probe ADN, iar o lună mai târziu s-a dovedit că nu era el, nu știu cum s-a terminat povestea”, scrie și Elena Kosareva.
Experții spun că nu există interdicții directe în legislația rusă privind deschiderea sicrielor din zinc. Rudele au dreptul să deschidă sicriul și să efectueze un test ADN, anunțând în prealabil comisariatul militar.
Unele rude ale militarilor ruși recunosc că uneori nu fac testul ADN pur și simplu pentru că nu sunt pregătite să accepte rezultatul.
„ADN-ul s-a potrivit, dar nu era nimic de recunoscut”
„Fratele meu a dispărut fără urmă pe 15 octombrie! ADN-ul s-a potrivit, dar nu era nimic de recunoscut. Fusese lovit de dronă. Vom face o expertiză independentă. Dar cel mai înfricoșător lucru este că, după ce a dispărut, cineva a intrat pe Telegramul lui. Te agăți de orice speranță”, spune Iulia Getmanskaia.
Se pare că unele familii ruse au primit un telefon după înmormântare, prin care le-au spus că trebuie să returneze rămășițele, deoarece acestea „fuseseră amestecate”.
„Salut, sunt eu, Serghei!”
În Buriația, familia lui Serghei K. a primit un sicriu și un certificat de deces prin care au fost informați despre moartea sa în Ucraina, în 2023, și, ulterior, familia i-a îngropat rămășițele. Câteva săptămâni mai târziu, Serghei, rănit, i-a sunat de la spital.
„Încă o dată. Nu lăsați rudele voastre să meargă acolo, de dragul vostru, nu le lăsați să plece!”, e mesajul Ekaterinei Baranova.
Este imposibil de spus cu siguranță câți soldați ruși au murit în războiul din Ucraina de la începutul invaziei în februarie 2022. Moscova nu își raportează de obicei pierderile.
Serviciul rus al BBC, în cooperare cu agenția independentă Mediazona, a raportat, în luna mai, că cel puțin 110.608 soldați ruși au murit pe câmpul de luptă, ale căror decese au fost verificate independent.
Numărul real ar putea varia între 170.000 și 246.000. Un studiu recent realizat de Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) sugerează că au murit până la 250.000 de soldați ruși.
