File de istorie. Cum arătau pașaportul pentru soți și orarul de razii la bordel
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Arme din timpuri imemoriale, foarte multe fabricate ”pe genunchi”, din tuburi și arcuri ruginite prinse-n piulițe și-n cuie, fotografii cu spărgători și hoți de cai care îi băgau în sperieți pe boierii din perioada interbelică, dar și pașapoarte emise de statul român, acte rare cum puțini au văzut la viața lor, cu fotografiile soțului și ale soției acestuia prinse, ca-ntr-un tablou de familie, pe aceeași pagină. Printre uniformele purtate de-a lungul vremurilor de agenții de poliție își găseste locul și o planificare-document a raziilor pe care polițiștii vremurilor le făceau, organizat, pe zile și ore, la restaurante și bordeluri. Aceasta e o mică parte, dar foarte valoroasă, din ”zestrea” muzeului Școlii de Agenți de Poliție ”Vasile Lascăr” din Câmpina, locul în care, anual, se ”fabrică” 1.000 de subofițeri antrenați după standardele celor mai puternice poliții din lume. Pașaportul pentru soți. Pe vremea lui Carol al II-lea, bărbații însurați nu prea aveau cum să părăsească țara fără consoarta căreia i-au jurat iubire. Și asta pentru că, în numele Majestății Sale, statul român emitea pașapoarte de familie, în care ambii soți aveau lipită fotografia pe respectivul act. Din 1939 și până în vemurile moderne de azi lucrurile s-au schimbat, evident.
Permis de conducere. Străbunicul cardului de astăzi îmbrăcat în plastic care permite unei persoane să se urce la volan s-a născut, undeva, într-un birou din Chestura Timișoarei. O fotografie prinsă-n patru capse, mare cât pagina permisului de conducere, și câteva rânduri care legate de trecerea tuturor examenelor atestă că posesorul este, într-adevăr, ”șofeur”.
Borfași și hoți de cai. Baza de date a polițiștilor care erau pe străzi în urmă cu 70, poate 80 de ani, era formată din albume din carton pe care erau lipite fotografiile infractorilor. Față-profil, așa cum o cere standardul. În dreptul fiecărei poze din care privește mirat individul sau individa, după caz, este scris cu litere frumos rânduite nu numai numele celui certat cu legea, ci și ”specializarea”: hoț de bună ziua, hoț de cai, spărgător sau borfaș.
Program de razii la bordel. Biroul Social și Moravuri lucra după un orar bine stabilit, aprobat de mai-marii Poliției. Foiecare acțiune era planificată pe zile și pe ore și nimeni și nimic nu se putea abate de la acest ”orar”. Dacă pe timpul zilei erau vizate cafenelele, bodegile, restaurantele, dar și comercianții ambulanți, de cum se lăsa seara, ofițerii de poliție se strecurau abil în casele de toleranță și în lumea prostituatelor. Razii coordonate cu simț de răspundere de ”șeful oficiului polițienesc”. Ca niște buni creștini, polițiștii nu munceau duminica. Conform ”orarului”.
Arme făcute din țevi și cuie. Printre sutele de arme din panoplia muzelului, unele vechi chiar și de la 1600, sunt și foarte multe despre n-ai zice că ar putea ucide un om. Făcute doar din tuburi, arcuri și piulițe, cu prăsele dintr-un lemn prins în cuie, anticele pistoale au fost cândva în mâinile unor bandiți periculoși, ale unor evadați sau ale unor braconieri. Acum, se odinesc în sala armelor pentru a fi studiate de viitori agenți de poliție.
Foto: Dumitru Angelescu
