Fiul de 10 ani al unui șofer de TIR e dispărut de 40 de ani de la locul unui accident în care tatăl și mama lui au murit, în cabina camionului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La 25 iunie 1986, o tragedie rutieră petrecută în pasul montan Somosierra avea să se transforme în cel mai adânc și dureros mister din cronica neagră a Spaniei. Juan Pedro Martínez Gómez, un băiat de zece ani, a dispărut fără urmă în urma unui accident de camion în care ambii săi părinți și-au pierdut viața. După exact 40 de ani de investigații, analize ADN și mii de piste verificate, autoritățile judiciare și familia se găsesc în același punct: nicio dovadă clară nu arată unde se află copilul, relatează agenția spaniolă de presă EFE.
Cuprins:
Imaginea lui Juan Pedro îmbrăcat în haine de primă împărtășanie a rămas întipărită în memoria colectivă a spaniolilor. Călătoria care trebuia să fie o scurtă vacanță de familie s-a transformat într-un coșmar greu de imaginat. Tatăl băiatului, șofer de camion profesionist, primise sarcina de a transporta peste 23.000 de litri de acid sulfuric din regiunea Murcia către orașul Bilbao. A decis să își ia soția și fiul în cabină pentru a petrece câteva zile împreună, plănuind un parcurs relaxat pe șoselele naționale de la acea vreme.
Ultima confirmare a prezenței micuțului în viață a venit de la ospătarul unui han din Cabanillas de la Sierra, unde familia a oprit pentru a lua micul dejun. Câteva zeci de minute mai târziu, în timpul coborârii abrupte a pasului Somosierra, sistemul de frânare al vehiculului greu a cedat, iar camionul a atins o viteză de 110 kilometri pe oră, lovind alte autovehicule înainte de a se răsturna.
Ipoteza acidului și misterul celor 20 de secunde
Impactul a fost devastator, provocând moartea pe loc a părinților, Andrés Martínez și Carmen Gómez. Când primele echipaje ale Gărzii Civile au sosit la fața locului, au descoperit imediat cadavrele adulților, însă procesul-verbal inițial nota un detaliu tulburător: al treilea ocupant, un minor, era de negăsit.
Prima teorie luată în calcul de anchetatori a fost aceea că trupul copilului ar fi fost dizolvat de cantitatea uriașă de acid sulfuric revărsată pe carosabil. Totuși, testele de laborator și medicii legiști au demontat rapid această variantă, subliniind că substanța chimică nu ar fi putut distruge complet țesuturile osoase într-un timp atât de scurt, mai ales că trupurile părinților nu prezentau o degradare de o asemenea amploare.
Atenția investigatorilor s-a mutat atunci pe datele oferite de tahograful camionului. Dispozitivul a înregistrat mai multe opriri scurte, de doar două sau trei secunde, pe parcursul urcării montane, însă o oprire anume a atras atenția: vehiculul a staționat timp de 20 de secunde dintr-un motiv complet necunoscut. Pentru specialiști, acest interval extrem de scurt este piesa centrală a puzzle-ului, fiind momentul în care destinul băiatului s-ar fi putut schimba radical.
Pista dubiței albe și teoria legăturilor cu traficul de droguri
De-a lungul celor patru decenii, ancheta a oscilat între ipoteze demne de un scenariu de film. Unul dintre puținii martori oculari a declarat că, imediat după impact, o furgonetă albă marca Nissan Vanette a oprit în apropierea epavei fumegânde. Din vehicul ar fi coborât un bărbat înalt și o femeie care s-a prezentat drept asistentă medicală. Oamenii legii au verificat ulterior peste 3.000 de autoutilitare similare în toată Spania, însă lipsa camerelor de supraveghere în acea epocă și imposibilitatea identificării numărului de înmatriculare au blocat această pistă. O posibilitate rămasă în picioare este că acei străini l-au luat pe copilul rănit, dar în stare de șoc, și l-au trecut granița.
O altă direcție de investigație, susținută mult timp de rudele victimelor, a fost legată de o posibilă răzbunare sau presiune din partea unor grupări de traficanți de droguri. S-a speculat că tatăl ar fi fost forțat să transporte substanțe interzise, iar copilul ar fi fost răpit în timpul acelei opriri de 20 de secunde. Suspiciunile au fost alimentate de descoperirea unor bucăți de pânză îmbibate cu o substanță suspectă în interiorul cisternei, însă analizele ulterioare realizate de Institutul Național de Toxicologie din Spania au infirmat prezența heroinei sau a altor stupefiante.
Genetica modernă și refuzul exhumării
Speranțele familiei s-au reaprins în anul 2008, odată cu dezvoltarea tehnicilor avansate de identificare pe baza profilelor ADN. Bunica maternă a băiatului a oferit voluntar mostre biologice introduse în baza de date a programului național pentru persoane dispărute. Câțiva ani mai târziu, sistemul a detectat o corespondență parțială cu rămășițele umane ale unui minor descoperite în provincia Guadalajara, însă numărul de markeri genetici comuni s-a dovedit insuficient pentru o confirmare oficială.
În ciuda insistențelor Gărzii Civile și ale unchilor lui Juan Pedro, care au solicitat în mod repetat instanțelor judecătorești permisiunea de a exhuma trupurile părinților pentru a obține o hartă genetică completă și precisă, magistrații au respins cererile. Din punct de vedere juridic, cazul este considerat clasat din cauza prescripției, însă pentru familie și pentru anchetatorii care au refuzat să își abandoneze dosarele, întrebarea rămâne validă și astăzi: unde este „Copilul din Somosierra” și ce s-a întâmplat, de fapt, în acele 20 de secunde pe munte?
