Forta nevolnica

Secventa difuzata deunazi de un post tv pare desprinsa dintr-un film „Stan si Bran politisti”. Ar fi de tot hazul, daca n-ar fi o frantura nu de comedie, ci de stricta realitate. Va sa zica, niste bucuresteni suna noaptea la o sectie de politie si se plang ca vecinii lor, o familie de cetateni romani de origine rroma, fac ca de obicei scandal si chef cu macrocasetofonul dat la mximum; se pare ca acolo se consuma si droguri. Trei politisti, insotiti si de cameraman, sa se faleasca apoi cat de eficienta e forta de ordine publica), se deplaseaza la fata locului. De aici incepe ridicolul absolut. Ramasi la poarta (n-au mandat), politistii il roaga pe tiganul care le ranjeste batjocoritor peste gard sa se poarte frumos. Acesta ii tutuieste si-i invita sa se care. Ceea ce oamenii legii si fac. Revin peste o ora, sesizati din nou, iar tiganul ii batjocoreste iar. Vajnicii aparatori ai ordinii publice dispar si se intorc a treia oara, cand individul, plictisit, ii repede, „sa vina maine dimineata, ca le da si lor niste droguri”. Sfarsit.
Intr-o forma sau alta, povestea o aflam mai in fiecare zi. Este citirea inversa, in oglinda, a nesfarsitelor discursuri ale capilor MI, cum ca subordonatii lor, deveniti functionari publici, sunt hotarati sa apere interesele cetatenilor, linistea si ordinea publica. Prea ades, insa, acestia ori nu stiu, ori nu vor sa aplice legea. O secventa ca aceea de mai sus, frecventa, de altfel, n-are nimic comun cu respectarea drepturilor omului. Are cu nevolnicia unor slujbasi platiti de contribuabili tocmai spre a li le apara. Fara fandoseli si ipocrizii.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE