Generalul Dorin Toma: „Din perspectiva asigurării securității României, nu este dificil de estimat că suntem veriga slabă pe flancul estic al NATO” 

Concluziile Pentagonului vor depinde atât de expertiza corpului militar din NATO, dar și de contextul politic american intern. Aceasta a fost și rațiunea vizitei recente, la Washington, a consilierului prezidențial pe securitate, Marius Lazurca, și a șefului de Stat Major, Gheorghiță Vlad, care s-au întâlnit cu strategul Pentagonului, Elbridge Colby. Cât de eficientă a fost vizita oficialilor români este prematur de estimat, având în vedere că analiza Pentagonului se află în fază incipientă. 

Libertatea a realizat un interviu cu Dorin Toma, general în rezervă al Armatei României, pentru a explica cum va fi implementată noua viziune NATO 3.0, asumată oficial la summitul de la Ankara, și dacă România ar putea fi afectată de deciziile oficialilor americani. 

„Cred că există o diferență de abordare când vorbim de prezența armatei americane pe teritoriul României. Abordarea noastră este una politică, invocând permanent așa-zisul parteneriat strategic, care, ca o paranteză fie spus, devine o formă fără fond atât timp cât companiile americane sau proiectele acestora în România sunt mai tot timpul blocate. Deci noi le spunem că pot folosi bazele militare, așteptând, în schimb, armata SUA să trimită mai mulți soldați în România, pe când abordarea Pentagonului, se pare, este strict operațională. Cu alte cuvinte noi cerem infanterie, tancuri sau drone, ceea ce nu se va întâmpla, partea americană nu înțelege de ce nu putem să le asigurăm noi. De ce nu facem progrese în a acoperi deficitul de astfel de capabilități, de ce nu operaționalizăm armata? De ce nu ne asumăm responsabilitatea îndeplinirii cerinței articolului 3 din tratatul NATO?”, a explicat el, pentru Libertatea. 

Generalul (rez.) Dorin Toma a condus Comandamentul Diviziei Multinaţionale Sud-Est a NATO, în perioada 2022-2025, după ce, timp de doi ani, a fost şef adjunct al Forţelor Terestre Române. De-a lungul carierei sale, a ocupat mai multe poziţii cheie în Armata României şi a participat la misiuni internaţionale, precum cele în Angola sau Albania.

Statele europene trebuie să asigure apărarea convențională a Europei în cadrul NATO

-Libertatea: Pentagonul a lansat o analiză/revizuire care ar putea dura până la finalul anului, privind prezența militară a Statelor Unite (SUA) în Europa. Este probabil ca aceasta să fie cea mai importantă reevaluare a prezenței militare americane pe continent din ultima generație. Generalul Alexus Grynkewich, comandantul Comandamentului European al SUA (EUCOM), a avertizat deja aliații să se aștepte la reduceri ale efectivelor. La ce ne-am putea aștepta la finalul acestei revizuiri?

-Dorin Toma: Despre redimensionarea capabilităților pe care armata americană le pune la dispoziția planurilor de apărare NATO, vorbim de Noul Model al Forței, se discută de luni de zile. Și aici, în principal, se are în vedere reducerea numărului diferitelor sisteme de armament de la bombardiere strategice, submarine sau distrugătoare, până la avioane de vânătoare sau platforme, drone ISR. Cel mai probabil, la summitul NATO de la Ankara această decizie a fost formalizată, de comun acord, de către statele europene și SUA. 

Această tranziție  presupune, gradual, asumarea, în cele din urmă, a apărării convenționale de către statele europene. Principalul risc, cred eu, constă în neîndeplinirea acestor ținte asumate de statele europene pentru dezvoltarea acelor capabilități necesare pentru a acoperi golul lăsat de redistribuirea sistemelor americane, în special în zona Indo-Pacific. Vom vedea în anul 2029, când statele membre au agreat că va fi momentul unei revizuiri majore. Până atunci, fiecare țară trebuie să demonstreze că a transformat fondurile alocate în brigăzi și capabilități de luptă reale.

Dacă vorbim de reducerea numărului militarilor americani dislocați permanent sau temporar, rotațional în special pe flancul estic al NATO pentru descurajare, acest lucru cred că deja s-a produs. De-a lungul timpului, numărul acestora a crescut sau a scăzut în funcție de evaluarea situației de securitate. Acum, probabil că nu se consideră iminentă o agresiune, atac convențional al armatei ruse asupra teritoriului NATO. Majoritatea efectivelor retrase sunt cele care au fost dislocate rapid, în special în Polonia și România, în vara anului 2022, după declanșarea agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei. Este posibil să fie redus numărul de militari dislocați permanent în diferite baze militare din Germania, de exemplu, atâta timp cât contribuția armatei SUA la noul model al forței NATO, treptat va scădea.

„Abordarea noastră este una politică, invocând parteneriatul strategic, care, ca o paranteză fie spus, devine o formă fără fond” 

-Vizita recentă la Washington a consilierului prezidențial pe securitate, Marius Lazurca, și a șefului Statului Major, Gheorghiță Vlad, a fost o consecință a acestui obiectiv american, coordonat de către strategul Pentagonului, Elbridge Colby. Care sunt interesele României față de revizuirea Pentagonului? Ce ar trebui să facă România, astfel încât prezența militară americană să fie afectată cât mai puțin de o eventuală decizie de dezangajare americană?

-Cred că există o diferență de abordare când vorbim de prezența armatei americane pe teritoriul României. Abordarea noastră este una politică, invocând permanent așa zisul parteneriat strategic, care, ca o paranteză fie spus, devine o formă fără fond atâta timp cât companiile americane sau proiectele acestora în România sunt mai tot timpul blocate. Deci noi le spunem că pot folosi bazele militare, așteptând, în schimb, armata SUA să trimită mai mulți soldați în România, pe când abordarea Pentagonului, se pare, este strict operațională.

Cu alte cuvinte noi cerem infanterie, tancuri sau drone, ceea ce nu se va întâmpla, partea americană nu înțelege de ce nu putem să le asigurăm noi. De ce nu facem progrese în a acoperi deficitul de astfel de capabilități, de ce nu operaționalizăm armata? De ce nu ne asumăm responsabilitatea îndeplinirii cerinței articolului 3 din tratatul NATO? Așa cum spuneam, armata americană a dislocat rapid unități din Diviziile 101 și 82 Aeropurtate în România, în 2022,  pentru a ne sprijini, pentru descurajare. De atunci au trecut patru ani, ce am făcut noi între timp? De ce cerem insistent tot infanterie și drone? Pentru un planificator militar este imposibil de înțeles. 

Se pare că nu înțelegem că cea mai bună formă de descurajare este să ai propria armata operaționalizată și o societate rezilientă, ceea ce nu este cazul, și să demonstrezi că ai planuri și te instruiești în comun, periodic, cu acele capabilități pe care armata SUA le poate disloca rapid, la nevoie, în Europa sau România.

Pe proiectele majore ale SUA, de exemplu descurajarea nucleară, extinderea partajării nucleare spre flancul estic al NATO, nici măcar nu știm dacă România are o poziție oficială. Se pare că administrația americană și-ar schimba abordarea și ar accepta această extindere spre statele care s-au arătat interesate cum ar fi Polonia, Finlanda sau Lituania.

-Știm deja că membrii Congresului nu împărtășesc viziunea președintelui Donald Trump privind criticile sale asupra NATO și în privința deciziei de retragere graduală a prezenței americane din Europa. Cât de mult va cântări decizia Congresului asupra versiunii finale a Pentagonului?

-Personal cred că transformarea este ireversibilă. A fost încetinit acest proces de reorientare strategică a SUA către zona Indo-Pacific în special din cauza invaziei Rusiei în Ucraina în 2022. Toți președinții americani, de la înființarea NATO, începând cu președintele Eisenhower, unii mai ferm decât alții, au susținut acest lucru, preluarea responsabilității apărării convenționale a Europei de către aliații europeni. Eisenhower chiar a declarat, la preluarea funcției de comandant militar al NATO (a fost primul general american care a îndeplinit funcția de SACEUR), că dacă statele europene din NATO nu vor fi în măsură să preia responsabilitatea apărării convenționale a Europei, NATO va eșua.

Este posibil să se discute o reevaluare a calendarului de retragere a acestor capabilități americane din Europa dar dacă ne uităm atent, ceea ce nu prea facem, la ceea ce se întâmplă în zona Pacificului și cum acționează China în regiune, este puțin probabil să se întâmple. 

-În ce domenii europenii ar putea prelua o responsabilitate mai mare în privința împărții sarcinilor în interiorul alianței, astfel încât să înceapă procesul de implementare a noii viziuni NATO 3.0, anunțată la Ankara? În ce domenii ajutorul american rămâne vital?

-SUA înțeleg că pe termen mediu sau lung trebuie să acopere un anumit deficit de capabilități, în special de nivel strategic, pentru apărarea Europei. Deficitul de sisteme, platforme ISR, sisteme de lovire în adâncime, platforme aeriene pentru transport strategic, sisteme de apărare anti rachetă, în special împotriva rachetelor balistice și hipersonice rusești, poate fi, pe termen mediu sau lung, parțial acoperit de statele europene. Asta numai cu condiția asumării în comun a acestui efort și exercitării unei presiuni continue din partea americană. Dacă vorbim, de exemplu, de sateliți militari, sau anumite sisteme de comandă-control, statele europene se vor baza în continuare pe sprijinul american.

2029 este termenul estimat în NATO când Rusia ar putea fi pregătită militar să testeze coeziunea Alianței 

-Există riscuri, în viitorul apropiat, ca Flancul estic să devină mai vulnerabil în fața pericolului rusesc din cauza strategiei de dezangajare a Casei Albe?

-Fiind o perioadă de reorganizare, reașezare, în special la nivel strategic, pe termen mediu pot apărea anumite vulnerabilități mai ales dacă va exista o sincronizare, coordonare a acțiunilor de provocare a NATO și SUA din partea Rusiei, Chinei și, de ce nu, a Iranului. Anul 2029, unanim acceptat în NATO, reprezintă termenul estimat până la care Federația Rusă ar putea fi complet pregătită din punct de vedere militar să testeze coeziunea Alianței sau să atace un stat membru. Tocmai de aceea acest proces de reevaluare a capabilităților (conceptul „NATO 3.0”) presupune ca țările europene să își acopere golurile operaționale și să devină complet pregătite de luptă înainte de pragul critic din 2029.

Din perspectiva asigurării securității României, dacă ne uităm la întregul flanc estic, din Finlanda până în Turcia, și la măsurile pe care le iau statele pentru întărirea propriei capacități de apărare convențională, dar și în spațiul cibernetic sau informațional, precum și pentru creșterea rezilienței  infrastructurii critice sau a societății în ansamblu său, nu este dificil de estimat că suntem veriga slabă pe acest flanc al NATO.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE