Sorin Blejnar, favorizat de Curtea de Apel București, în pofida ultimei decizii a CJUE pe tema prescripției: „Tratatele și convențiile internaționale prevalează în caz de conflict”

Cinci zile mai târziu, pe 21 iulie 2026, instanța condusă de judecătoarea Liana Arsenie a admis contestația în anulare formulată de Sorin Blejnar și a constatat că la data condamnării acestuia la pedeapsa de 5 ani de închisoare, faptele de care fusese acuzat fostul șef al ANAF erau deja prescrise.

Reamintim că Sorin Blejnar a fost găsit vinovat pentru trafic de influență, pe data de 7 mai 2019, după ce a primit 12.513.894 de lei în scopul de a interveni pe lângă șeful Direcției de Investiții din ANAF în favoarea afaceristului Bruno Berdilă și a firmei lui, ROMSYS SRL.

La începutul acestui an, avocații lui Sorin Blejnar au depus o nouă contestație în anulare, după ce o alta îi fusese respinsă în 2023.

Blejnar a susținut că, între timp, a apărut Recursul în Interesul Legii (RIL) nr. 1/2025, împrejurare nouă, care le permită să reia argumentele din prima cerere și să ceară anularea pedepsei pe motiv că la data condamnării, faptele erau deja prescrise.

Mai mult, apărarea a făcut referire la o contestație în anulare formulată de Nelu Iordache, căruia judecătorii i-au dat dreptate anul trecut și i-au desființat condamnarea.

Hotărârile Curții de la Luxemburg, ignorate în România

Pe data de 24 iulie 2023, CJUE a pronunțat hotărârea Lin I prin care stabilea, în esență, că instanțele din România ar trebui să lase neaplicate hotărârile CCR și ÎCCJ privind prescripția, dacă aplicarea lor duce la închiderea în masă a dosarelor de corupție și a celor având ca obiect fraude grave cu fonduri europene.

Judecătorii români au ignorat decizia instanței de la Luxemburg:

• Curtea Constituțională (CCR) pronunțase deja a doua hotărâre cu privire la prescripția răspunderii penale, anume Decizia nr. 358/2022.
• Înalta Curte (ÎCCJ) statuase (prin Decizia 67/2022) ca efectele ei să se răsfrângă, în mod extins, și asupra cauzelor anterioare perioadei 2018-2022, adică până în 2014.

Astfel, majoritatea judecătorilor au aplicat dreptul intern în detrimentul celui european și au închis dosare pe bandă rulantă: din 2022 până în prezent, un număr de 12.531 de dosare au primit soluția de încetare a procesului penal ca urmare a intervenției prescripției, potrivit datelor Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).

Hotărârea 1348 din 9 iunie 2026 a CSM – cea în care Consiliul făcea liste negre cu politicieni, jurnaliști și reprezentanți ai societății civile, „vinovați” că ar fi condus „un atac fără precedent la adresa independenței justiției” – conține o informație în premieră: dimensiunea financiară a „marii prescripții”, care până recent era necunoscută.

• „Chiar dacă s-a dispus soluția de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, în același timp, instanțele au dispus asupra recuperării unor sume totale de 400.000.000 de euro”, se arată în hotărârea CSM.

Ignorarea hotărârii Lin I a CJUE din 2023 a determinat instanța de la Luxemburg să pronunțe o a doua decizie, Lin II, pe 16 iulie 2026.

De data asta, CJUE a stabilit fără echivoc ce înseamnă „fraudă gravă” care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, adică acele dosare cu prejudicii mai mari de 50.000 de euro.

Libertatea a arătat că statul român riscă declanșarea procedurii de infringement din partea Uniunii Europene, dacă instanțele naționale nu respectă nici hotărârea LIN  2 a CJUE din 16 iulie 2026, tot așa cum au ignorat Lin I din 24 iulie 2023.

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede sancțiuni financiare importante atunci când un stat nu își îndeplinește obligațiile asumate la aderare, așa cum s-a întâmplat deja cu Italia, Grecia, Polonia sau Ungaria – state care au plătit zeci sau sute de milioane de euro.

Curtea de Apel București, prima care refuză să aplice hotărârea Lin II

Pe 21 iulie 2026, judecătorii de la Curtea de Apel București au admis noua contestație în anulare depusă de Sorin Blejnar și au refuzat să aplice hotărârea Lin II a CJUE pentru următoarele considerente:

• „Prioritar, Curtea reține că în Cauza Lin II, iulie 2026: Curtea de la Luxemburg a stabilit că instanțele din România nu ar trebui să aplice interpretarea ÎCCJ (care a extins aplicarea retroactivă a prescripției) atunci când acest lucru duce la impunitate în cazurile de fraudă gravă care afectează interesele financiare ale UE.
• Sub acest ultim aspect, Curtea reține că hotărârea antereferită nu poate fi reținută, în prezenta cauză, nefiind în situația în care am putea vorbi de fraudă gravă care afectează interesele financiare ale UE.
• Astfel, infracțiunile care aduc atingere Uniunii Europene (cunoscute în doctrina penală ca infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene) sunt faptele ilicite grave care prejudiciază bugetul general al UE sau bugetele administrate de aceasta.
• Curtea reține că în legislația penală românească, aceste infracțiuni protejează resursele financiare ale Uniunii și includ:
• a) Fraudele la obținerea de fonduri: Folosirea sau prezentarea de declarații ori documente false, inexacte sau incomplete pentru a obține pe nedrept fonduri din bugetul european;
• b) Fraudele privind cheltuielile: Deturnarea sau reținerea ilegală a fondurilor obținute din bugetul UE, sau utilizarea acestora în alte scopuri decât cele pentru care au fost alocate inițial sau cel mult
• c) Fraudele cu TVA: Infracțiunile grave referitoare la taxa pe valoarea adăugată, cum ar fi fraudele de tip carusel, care aduc atingere sistemului comun și provoacă pagube masive.
•  Nu în ultimul rând, Curtea reține că standardul național de protecție, derivă din Constituție și presupune aplicarea principiului mitior lex, adică a legii penale mai favorabile. Acesta este un principiu constituțional românesc, iar Constituția României conține două dispoziții esențiale.
•  (Norma – n.r.) este articolul 20, care prevede că tratatele și convențiile internaționale prevalează în caz de conflict, doar în măsura în care legislația internă nu oferă un standard mai favorabil de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale.
• Principiul legii penale mai favorabile reprezintă tocmai un asemenea standard de protecție și este consacrat chiar de Constituție. Articolul 15 stabilește expres că legea penală sau contravențională mai favorabilă se aplică retroactiv. Prin urmare, nu vorbim despre o opțiune, ci despre o obligație constituțională.
• Având în vedere neîndeplinirea condiției privind frauda gravă care afectează interesele financiare ale UE, Curtea consideră inutilă analiza celorlalte condiții sub aspectul reținerii prioritare a CJUE Cauza-280/25 | Lin II”, se arată în Hotărârea nr. 1231/2026.

Precedentul „Gala Bute” – Elena Udrea și întinderea hotărârilor CJUE

Întinderea aplicării hotărârii Lin II și asupra cauzelor de corupție, nu doar asupra cauzelor de fraudă cu fonduri UE, este o chestiune controversată.

De jure, ele ar trebui să se aplice direct, însă de facto, ele sunt interpretate diferit de către judecători.

Hotărârea Lin II se sprijină direct pe Cauza Euro Box Promotion, în care era vizat dosarul „Gala Bute”, proces în urma căruia Elena Udrea a fost condamnată la 6 ani de închisoare.

Decizia Euro Box Promotion (pronunțată de CJUE pe 21 decembrie 2021 în cauzele conexate C-357/19 ș.a.) vizează în mod expres atât faptele de corupție, cât și fraudele privitoare la interesele financiare ale Uniunii Europene.

Judecătorii de la Luxemburg au statuat în respectiva hotărâre că România ar trebui să lase neaplicate hotărârile CCR legate de scandalul completurilor de la Înalta Curte, dacă ele creează un risc sistemic de impunitate în cazurile de corupție și cele de fraudă cu fonduri europene (n.r. – în Gala Bute era vorba și de una, și de alta).

Atât hotărârile Lin I și Lin II, cât și decizia din Cauza Euro Box Promotion aparțin Marii Camere a CJUE și sunt la fel de obligatorii, iar ignorarea lor de către instanțele naționale ar fi constituit o încălcare a dreptului Uniunii Europene.

Sorin Blejnar, condamnat pentru o mită de peste 12 milioane de lei

Fostul șef al Fiscului, Sorin Blejnar, a fost trimis în judecată de DNA pe data de 15 decembrie 2016, pentru trafic de influență, alături de un subordonat al său, Dan Stroe, director al Direcției de Investiții din ANAF.

Pe data de 7 mai 2019, Sorin Blejnar a fost condamnat la 5 ani de închisoare. Anterior, Dan Stroe a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani de închisoare cu suspendare în baza unui acord de recunoaștere a vinovăției încheiat cu procurorii DNA.

Sorin Blejnar a fost eliberat condiționat din această pedeapsă pe data de 15 octombrie 2021, după ce a executat aproximativ 2 ani și jumătate. În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut următoarea stare de fapt:

• În cursul anului 2011, în contextul inițierii unor proceduri de achiziții publice la nivelul ANAF, Sorin Blejnar a acceptat din partea omului de afaceri Horațiu Bruno Berdilă promisiunea unui procentaj de 20% din valoarea unor contracte ce urmau a fi încheiate de firma acestuia, ROMSYS SRL, cu instituția de control fiscal.
• Potrivit înțelegerii, banii urmau să-i fie dați lui Blejnar în schimbul exercitării influenței sale asupra lui Dan Stroe, pentru ca acesta să gestioneze procedurile de atribuire a contractelor respective astfel încât aceste contracte să fie obținute de firma omului de afaceri.
•  În aceste circumstanțe, în perioada noiembrie 2011 – ianuarie 2012, Sorin Blejnar și Dan Stroe au primit suma totală de 13.172.520 de lei, prin intermediul unei firme cu comportament tip „fantomă” controlată de aceștia cu care ROMSYS SRL a încheiat mai multe contracte fictive.

Din această sumă de bani, lui Sorin Blejnar i-a revenit suma de 12.513.894 de lei, iar lui Dan Stroe – 658.626 de lei.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro