Greul abia începe în Franța după victoria lui Macron: alegeri legislative, reforme și proteste într-o țară divizată, sub amenințarea extremei drepte
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Președintele francez a câștigat un nou mandat, dar se confruntă cu o situație dificilă după ce extrema dreaptă a atins un nivel istoric. Primul hop: alegerile parlamentare din iunie, scriu le Monde, AFP și Politico.
Președintele Emmanuel Macron a câștigat finala prezidențială de duminică, dar de azi, el trebuie să înceapă deja eforturile pentru a unifica o Franță profund divizată și pentru a rezolva problemele sociale și economice structurale care afectează națiunea, într-un moment în care alegătorii nemulțumiți par tot mai dispuși să își exprime frustrarea instalând la putere un populist extremist.
În ciuda emoțiilor din ultimele săptămâni, actualul președinte a obținut în cele din urmă o victorie relativ lejeră, cu 58,54% din voturi, față de cele 41,46% adunate de Le Pen, potrivit rezultatelor finale date publicității de Ministerul de Interne.
Macron devine astfel primul președinte francez din ultimele două decenii care câștigă un al doilea mandat, un mandat deosebit de important pentru Europa, care a răsuflat ușurată. Dar chiar și așa, victoria sa a fost mai strânsă decât în 2017 (când a avut peste 66% din voturi), iar rezultatul lui Le Pen a fost cel mai bun obținut vreodată de extrema dreaptă.
„Statuia de marmură a lui Macron are picioare de lut, nu a fost niciodată atât de vulnerabilă”, a remarcat cotidianul de centru-dreapta Le Fiagro, după anunțarea rezultatelor.
Președintele va avea un nou mandat complicat, care începe cu pregătirea alegerilor parlamentare impredictibile din luna iunie. În paralel, el trebuie să rezolve măcar temporar problema creșterii prețurilor, să gestioneze amenințarea invaziei rusești din Ucraina și să pregătească exploziva reformă a pensiilor, scrie Le Monde.
Până atunci, a fost evident că rezultatul istoric al extremei drepte a atenuat cumva sărbătoarea de duminică seară a lui Macron. Adresându-se susținătorilor săi strânși lângă turnul Eiffel, el a promis să vindece fracturile unei țări puternic divizate.
„De acum înainte, nu sunt candidatul unei tabere, ci președintele tuturor”, a spus el, admițând că mulți dintre francezi l-au ales nu pentru ideila sale, ci pentru că au vrut să o blocheze pe Le Pen.
Nu doar că prezența la urne a fost de doar 72%, cea mai cifră din turul doi al alegerilor prezidențiale din 1969 încoace, dar într-un semnal frapant al dezamăgirii publicului față de politică, 8,6% dintre cei care au votat au predat un buletin de vot în alb sau și-au anulat votul, au arătat cifrele ministerului de interne.
Analiza votului a arătat și diviziunea electoratului, care ilustrează și problemele sociale și economice ale țării în care prosperitatea ajunge doar la o parte din populație.
Potrivit unui exit-poll Ipsos pentru France Televisons, Radio France și France 24 Macron a fost mai popular printre francezii cu venituri mari. Astfel, el a fost votat de 65% din francezii care trăiesc în gospodării cu un venit lunar de peste 3.000 de euro. În acest timp, Le Pen a obținut 56% din voturilor celor din gospodării cu venit sub 1.250 lunar.
De asemenea, Macron a fost votat de francezii educați. Astfel, potrivit sondajului, l-au votat 74% dintre francezii cu studii superioare, dar numai 33% la sută dintre muncitori.
Alegeri legislative impredictibile
Ca un semn al greutăților care vor urma pentru președinte, două sondaje publicate duminică târziu au arătat că majoritatea alegătorilor nu doresc neapărat ca Macron, prin partidul său centrist liberal, să câștige și votul parlamentar din 12-19 iunie, scrie AFP.
În mod tradițional, alegătorii francezi au tendința de a vota în același mod la alegerile prezidențiale și parlamentare, astfel încât președintele ales și guvernul său să nu fie în conflict în timpul mandatului.
Dar pentru stânga franceză, alegerile parlamentare oferă o oportunitate de revanșă. Jean-Luc Mélenchon s-a clasat pe locul al treilea în primul tur al alegerilor prezidențiale, iar tabăra sa speră să profite de succesul său și să zădărnicească planurile de reformă ale lui Macron.
Mélenchon și-a anunțat dorința de a ajunge prim-ministru, dar în acest scop va avea nevoie de sprijinul tuturor partidelor de stânga, iar acest lucru nu este încă sigur.
Atenția va fi îndreptată de asemenea spre Adunarea Națională (RN), partidul lui Le Pen, care la rândul lui va trebui să decidă dacă concurează sau cooperează la legislative cu celălalt extremist, Eric Zemmour, care a obținut 7% din voturi în primul tur al alegerilor prezidențiale.
Extrema dreaptă obține de obicei rezultate slabe în alegerile parlamentare, deoarece principalele partide tind să se unească pentru a-i bloca accesul la putere. În 2017, RN a obținut spre exemplu doar opt locuri din 577, deși Le Pen adunase 33% din voturi la alegerile prezidențiale din același an.
Făcând aluzie la o potențială alianță care ar putea întări și mai mult dreapta dură, Zemmour a făcut apel la formarea unui „bloc patriotic”, care să îi unească pe susținătorii săi și pe cei ai lui Le Pen.
„Trebuie să uităm certurile și să ne unim forțele. Este posibil, este esențial, este datoria noastră. Haideți să construim prima coaliție a dreptei și a patrioților cât mai curând posibil”, a declarat Zemmour duminică seară. Nu va fi simplu, ținând cont de faptul că partidul lui Zemmour a primit o serie de transfugi din gruparea lui Le Pen, printre altele.
Macron are la rândul său misiunea de a-și uni partidul și, eventual, de a căuta ajutor spre centru-dreapta sau centru-stânga, pentru a-și consolida majoritatea. Acest lucru ar putea fi făcut prin includerea în guvern a unor politicieni conservatori socialiști sau ecologiști.
Constituirea unui nou guvern este și ea una dintre primele misiuni, iar acest lucru ar putea presupune inclusiv înlocuirea premierului Jean Castex, cu scopul de a oferi un nou avânt și o idee de schimbare.
Pentru moment, scrie Le Monde, posibili înlocuitori vehiculați sunt ministrul Agriculturii, Julien Denormandie, și ministrul Muncii, Elisabeth Borne. Ambii au avantajul de a fi „tehnocrați, care cunosc bine aparatul de stat”, potrivit unei surse din cadrul executivului.
Reforme și proteste
Câteva sute de protestatari din grupuri ale stângii radicale au ieșit în stradă în unele orașe franceze duminică târziu, în semn de protest față de rezultatul alegerilor. Poliția a folosit gaze lacrimogene pentru a dispersa aceste manifestații din Paris și din orașul Rennes, din vestul țării.
Este un posibil semn al frământărilor sociale ce ar putea urma.
După doi ani de politici COVID, pe fondul unei inflații ridicate și al războiului din Ucraina, este puțin probabil ca Macron să se bucure de o perioadă de miere, așa cum s-a întâmplat în 2017. De fapt, în țară s-au lansat deja apeluri pentru începerea celui „de-al treilea tur social” al alegerilor prezidențiale - unul care se desfășoară în stradă, sub formă de proteste.
„Va fi o călătorie zbuciumată”, a admis pentru Politico un oficial de rang înalt din cadrul partidului lui Macron, La République en Marche, încă dinainte de votul de duminică. „Nu cred că va exista o mișcare de protest de amploare, dar cred că vom vedea o serie de proteste în diferite părți ale țării, unele precum Vestele Galbene”, a adăugat acesta.
Vor exista numeroase oportunități de protest. Președintele a fost ales cu promisiunea sa explozivă de a reforma sistemul de pensii și de a împinge vârsta de pensionare de la 62 la 64 sau 65 de ani. Nici Mélenchon, nici Le Pen nu sunt de acord cu această prevedere, iar sindicatele vor fi pregătite să paralizeze țara.
De asemenea, șeful statului dorește să introducă mai multă autonomie în școlile franceze, un plan care sse lovește de opoziția puternicelor sindicate ale profesorilor din Franța.
Primul mandat al lui Macron nu a fost deloc ușor, fiind afectat de pandemia COVID-19 și de protestele „vestelor galbene”, declanșate după majorarea prețurilor la carburanți. De data aceasta, Macron a sugerat că a învățat din greșeli și a promis „o nouă metodă” menită să construiască un consens pentru promovarea reformelor.
Rămâne de văzut cum va reuși președintele să construiască o Franță acologică, așa cum a promis, fără ca cetățenii să suporte costurile mari ale acestei reforme.
Având în vedere că inflația și prețurile la energie au crescut semnificativ, mulți observatori consideră că țara este pregătită pentru o reacție violentă.
O posibilă soluție pentru această problemă stă în adoptarea unui pachet pentru susținerea puterii de cumpărare.
Legea, care ar trebui votată încă din această vară, include o majorare a pensiilor, o reevaluare a beneficiilor sociale și a salariilor funcționarilor publici, dar și un bonus neimpozabil, care ar trebui să îi încurajeze pe angajatori să ăl acorde.
De asemenea, guvernul ar trebui să extindă măsurile de plafonare a prețurilor la energie.
Ce urmează pentru extrema-dreaptă?
În ciuda înfrângerii suferite, peste 12 milioane de francezi au votat-o în cele din urmă pe Le Pen, cu aproximativ cinci milioane mai multți decât în 2017 - o creștere care sugerează că strategia sa de a-și deradicaliza partidul și de a se apropia de mainstreamul politic a avut parte de un succes parțial.
Le Pen a obținut cele mai multe voturi în 30 de departamente franceze (din 101). În 2017, ea a fost în frunte în doar două departamente. Ea a câștigat voturi în special în nord și sud, în zonele rurale și în orașele mici, în vreme ce Macron s-a impus în vest și în marile orașe în general.
Rezultatul reprezintă, de asemenea, un avertisment pentru UE și NATO. În plin război al Rusiei împotriva Ucrainei, cu imagini ale orașelor bombardate zilnic, o mare parte din electoratul francez a votat o candidată care susține o alianță cu Moscova și declară că, dacă va fi aleasă, va scoate Franța din comandamentul integrat al NATO.
În același timp, într-una dintre țările fondatoare ale UE, milioane de oameni au votat pentru o candidată a cărei platformă susține dezmembrarea UE din interior, prin suspendarea regulilor de bază ale blocului comunitar.
„Acest rezultat este (semnul) unei mari neîncrederi față de liderii noștri și față de liderii europeni, un mesaj pe care aceștia nu îl pot ignora”, a avertizat Le Pen în fațasusținătorilor, în discursul său de înfrângere.
Rezultatul ei va fi văzut ca un avertisment la Bruxelles, care este încă zdruncinat de Brexit și blocat în conflicte judiciare cu Polonia și Ungaria, în legătură cu derapajele lor democratice.
Le Pen se află la a treia campanie prezidențială, dar nu a exclus încă una și nu este nici pe departe terminată din punct de vedere politic. În discursul său, șefa RN a avut un ton combativ și a lăsat să se înțeleagă că își va conduce partidul la alegerile din iunie.
Și chiar dacă Le Pen nu va mai fi implicată într-o nouă luptă prezidențială peste cinci ani, un alt politician ar putea căuta să beneficieze de încrederea celor peste 40% dintre alegătorii francezi care acum au votat-o pe candidata extremei-drepte.
