Harry Nedelcu, expert în geopolitică: „O pace în Ucraina ar însemna, de fapt, o Rusie liberă să pornească alt război” 

Expert de origine română

Harry Nedelcu (41 de ani) s-a născut în România și a crescut în Canada, părinții săi fiind originari din Constanța. Are o experiență de mai bine de un deceniu în politici publice și geopolitică. Face parte din echipa de experți Rasmussen Global din 2016, iar în perioada 2015-2016 a lucrat la NATO. 

Anterior, timp de șapte ani, Harry Nedelcu a predat la Universitatea Carleton din Canada. Apreciatul expert de origine română este licențiat în Științe Politice, Relații Internaționale și Istorie la Universitatea McGill din Montreal-Canada și are un doctorat în Științe Politice la Universitatea Carleton. 

Libertatea: Mai multe date și imagini apărute în ultimele zile arată cum țările de pe flancul de est al NATO (Finlanda, Norvegia, Suedia, Estonia, Letonia și Lituania) se pregătesc pentru eventualitatea unui război cu Rusia, de la întărirea granițelor până la amplasarea de noi sisteme defensive. Cât de vulnerabil e în opinia ta la ora actuală flancul estic al NATO?
Harry Nedelcu: Flancul de est e cel mai vulnerabil în NATO. În afară de asta, mai sunt două vulnerabilități, una internă și una tot externă. Legat de vulnerabilitatea internă, aproape toate țările pe flancul de est, dar nu numai flancul de est, ci aproape toate țările din lumea democratică cunosc acum o fisură în societățile lor. 

În general, cel puțin în Europa, în linii mari, se definesc prin spațiul liberal și spațiul populist. Și în România se cunoaște fenomenul ăsta. Nu e un fenomen nou.

În sine, fisura nu e un lucru rău. E un lucru sănătos. Cum se gestionează fisura, aici este cel mai important lucru. Prin gestionarea sănătoasă a unei societăți sau a societăților democratice, care, prin definiție, bineînțeles, sigur cunosc sau au mai multe opțiuni politice și oameni care optează pentru mai multe opțiuni politice.

A doua vulnerabilitate este factorul american. Aș spune valul de ceață care se așterne peste Europa în ceea ce privește siguranța pe care Europa o avea că America va fi acolo și va aplica Articolul 5 până la definiția lui maximală. Rolul Americii este, mai ales acum, sub administrația lui Trump, neclar. Și asta este o vulnerabilitate. 

Rolul Americii și certitudinea prezenței Americii în Europa, asta creează o vulnerabilitate. Și aș mai spune ceva la nivel, poate mai global, mai e și neclaritatea, poate chiar la Washington acum, față de ceea ce vrea America de la Europa.

Pe de o parte, America vrea ca Europa să cheltuiască mai mult pe apărare, să contribuie mai mult la apărarea ei. Pe de altă parte însă vrea ca Europa să contribuie la apărare, dar să cumpere armament american. Deci, cumva, tot să depindă de americani. Ceea ce creează un pic o contradicție. E neclar, chiar și pentru americani, cred, la ora actuală, ce vor ei, de fapt, de la Europa. Ceea ce adaugă puțină incertitudine, mai ales pe flancul de est.

O nouă ordine internațională

– Se construiește o nouă „cortină de fier” în Europa?
– Nu se construiește o nouă cortină de fier în Europa acum. Ea se formează deja din 2007 încoace.

Întâi cu foarte cunoscutul discurs al lui Putin de la Mini-Security Conference din 2007, unde el cumva trasa liniile mari, viitorii parametri al politicii externe a Rusiei. După aceea a fost războiul din Georgia în 2008, după aceea anexarea Crimeei, Donbas, acum războiul din Ucraina. Deci, din 2007 încoace, această cortină se construiește.

Ceea ce se construiește este o nouă ordine internațională, mai puțin bazată pe instituții, mai mult bazată pe o întoarcere a ordinii bazate pe marile puteri.

– Ministrul italian al Apărării este de părere că Rusia ar putea fi capabilă să atace NATO în cinci ani. Cum vezi posibilitatea unui atac al Rusiei asupra flancului estic al NATO pe termen scurt și mediu?
– După mai bine de trei ani de război în Ucraina se vorbește de necesitatea unei păci sau de un armistițiu. Paradoxul este că o pace în Ucraina ar însemna, de fapt, o Rusie liberă să pornească un război în altă parte. Pentru că în toți acești trei ani, Rusia și-a format o adevărată economie de război, ceva ce europenii n-au făcut. Acum europenii încearcă și au început să pornească acest lucru, dar nu l-au făcut. Rusia, în schimb, e capabilă la ora actuală să producă mai mult armament decât suntem noi capabili să producem. Și toate capabilitățile de producție de armament ale Rusiei, ce acum sunt aruncate în războiul din Ucraina, vor fi acumulate de ruși pentru un război în altă parte.

Estimările, într-adevăr, stau cam așa. 6 ani pentru un război local, într-o țară non-NATO, deci cum ar fi Republica Moldova. 2 ani pentru un război regional sau hibrid, cu un stat vecin NATO, de exemplu, țările baltice și 5 ani pentru un război pe continent, la scară largă.

– Cum poate rezista Ucraina în condițiile înghețării ajutorului militar al SUA? Poate compensa Europa din punct de vedere militar lipsa sprijinului american?
– Ucraina nu prea poate să reziste fără ajutor american, iar aici nu mă refer neapărat la linia frontului. Deși rușii avansează, ucrainenii țin cât de cât frontul. Însă s-au intensificat atacurile nocturne ale rușilor. De asta și Trump s-a răzgândit și a anunțat că va relua ajutorul american. 

E o inconsecvență a administrației Trump față de Ucraina. La summitul NATO de la Haga s-a încercat să se prezinte un front comun, cel puțin pe plan intern. Totuși, America se distanțează în rolul de garant al securității europene. Vedem în al 9-lea ceas efortul Europei de a începe să se gândească la ceea ce înseamnă autonomie strategică și acoperirea acestui gol lăsat de americani privind producția de armament. 

Din 2020 până în 2024, două treimi din importurile de armament ale țărilor din Uniunea Europeană veneau din America. E foarte greu să reduci această dependență peste noapte. 

În plus, Europa se confruntă cu mai multe provocări structurale. Sunt 27 de state membre și nu toate văd Rusia la fel. 

Sunt și provocările de ordin politic și economic între țări. Sunt cele cu industrie de apărare foarte puternică, cele fără apărare foarte puternică. Bineînțeles că fiecare țară va încerca să împingă în față propria ei industrie. Asta însă duce la o fragmentare. Și fragmentarea asta împinge prețul de înzestrare în sus. Creează o diversitate de armament, de platforme multiple față de Rusia și America, care, spre deosebire de Europa, au un sistem foarte centralizat de producție. 

Mai vin provocările de ordin politic intern, în contextul țărilor care au datorii foarte mari. Multe țări din Europa au datorii foarte mari.

Și vor fi reticente să se îndatoreze acum și mai tare. Și aici mă gândesc la exemplul României, o țară care trece printr-o perioadă de austeritate, cât de greu va fi, mai ales pentru o coaliție, formată din partide diferite din punctul de vedere al spațiului politic. Cum o să explice ele? Cum o să reușească să convingă ele cetățenii? În actualul context foarte dificil, totuși ce o să se mărească va fi bugetul pentru apărare. E foarte complicat. Va fi un cost foarte mare politic pentru orice țară, aș spune, în așa o situație.

Un moment foarte bun pentru industria românească de apărare

– Ce trebuie să facă Europa militar și politic pentru Ucraina în perioada următoare?
– Noi vorbim foarte mult despre a face ceva pentru Ucraina și asta e o sintagmă nefericită și dă de înțeles că am face un act de caritate pentru Ucraina. Nu e așa. Însă e o sintagmă speculată foarte mult, inclusiv în România. Nu a fost vorba de un act de caritate pentru Ucraina. 

Miza este geopolitică și foarte strategică și e vorba despre noi. Calculul a fost foarte simplu. Decât un eventual război purtat pe teritoriul meu, mai bine un război cât mai departe sau mai departe de teritoriul meu, pe teritoriul altuia. Deci asta în primul rând. Nu se face pentru Ucraina. Se face pentru noi, pentru siguranța noastră. 

Ce poate face Europa? E clar ce nu poate face Europa. Europa nu poate să facă, de exemplu, ceea ce se propunea prin februarie-martie, mai ales în Marea Britanie și Franța. La început era prezentată ca o forță de pacificare. După aceea a fost reformată într-o forță de reasigurare. După aceea a fost iar reformată și reformulată într-o forță care să fie în spatele frontului, dar cu anumite condiții. 

Asta în condițiile în care Rusia foarte clar a arătat că nu e interesată de nicio încetare a focului și americanii au declarat foarte clar că America nu va juca niciun rol. Deci de la bun început era o propunere sortită să nu vadă lumina zilei. 

Totuși, Europa, mai ales în contextul în care apare această inițiativă la nivel global, în statele membre și la Bruxelles de a aloca mai mulți bani pe apărare, are un rol de a dezvolta o industrie integrată. Și integrată nu numai între europeni, dar și de integrare cu Ucraina și de a capitaliza la maximum experiența ucraineană, mai ales a industriei, mai ales din punct de vedere de joint ventures, mai ales din punctul de vedere al proiectelor lor în comun de a profita de puterea lor de producție și de a produce la scară largă și ieftin o industrie comună și pentru ei, dar și pentru europeni.

România este foarte bine poziționată pentru a profita de acest lucru, mai ales în zilele astea unde se discută cum va funcționa, cum va fi pus în practică acest nou mecanism al UE. Vorbim de 150 de miliarde de euro în formă de împrumuturi puse la dispoziție statelor membre. Deci e un moment foarte prielnic, mai ales și pentru industria românească de armament, dar unde va fi pus accentul foarte mult pe ideea asta de joint ventures, mai ales și de implicare a Ucrainei.

La fel, vorbim de Marea Neagră, într-un context important, unde avem o nouă strategie la Marea Neagră, la nivel european. România aici a avut un rol extrem de important în a împinge această idee pe agenda politică. Iar acum momentul e foarte bun pentru industria românească și pentru dezvoltarea infrastructurii la Marea Neagră și securizarea ei. 

„Această lume nouă pe care a vrut să o deseneze Trump nu îi servește nici lui”

– De ce nu face Trump vreun progres semnificativ în negocierea unui armistițiu cu Putin?
– Sunt două motive. Trump se lovește de două realități dure. Una după luna de miere, sau lunile de miere, dacă putem să le spunem așa: devine evident că ambii, și Trump, și Putin, nu au calculat bine situația. Deci nu s-au calculat bine unul pe altul, nici situația geopolitică. Trump a descoperit, și se vede acum prin declarațiile lui, că Putin nu este Putin care și-l imagina, cel din 2019-2020. Putin e un alt Putin. Și e un Putin care, între timp, a mizat totul în acest război.  

Doi, Trump se mai lovește de ceva, și asta e realitatea dură, aș spune, a lumii pe care chiar el a vrut să o deseneze. E o lume a marilor puteri, nu e o lume bazată pe instituții, pe reguli internaționale. Și în lumea marilor puteri, ceea ce contează foarte mult este realitatea dură geopolitică și puterea crasă.

Și asta condiționează liderul, până la urmă, la marile puteri. Din cauza asta, Trump descoperă că Putin, cum a zis și el, poate se comportă frumos, dar îl duce de nas, își bate joc de el. Și nu m-ar mira dacă Trump chiar ar face un pas înapoi din această lume a marilor puteri, nu m-ar mira dacă Trump s-ar reîntoarce puțin la lumea dinainte de el, dacă pot să zic așa, lumea instituțiilor. Trump ar putea să se ducă din nou spre această direcție, pentru că își dă seama că nici pentru el, această lume nouă, pe care a vrut el să o deseneze, nici lui nu-i servește.

– Cum va evalua Rusia capacitatea și voința NATO de a reacționa colectiv în cazul unei agresiuni?
– Rusia dacă ține cont de ceva, acel lucru este Articolul 5 al  NATO (n. red. – articolul stabilește principiul apărării colective: un atac asupra unei țări membre este considerat atac asupra tuturor. Toate țările membre sunt obligate să răspundă și să ofere asistență). Articolul 5 e foarte fluid în sine.  Puterea Articolului 5 nu stă în puterea lui juridică, ci în angajamentul americanilor de a aplica acest articol 5 până la capăt.
Rusia va evalua capacitatea și voința NATO în funcție de cum va evolua politica americană față de aplicarea articolului 5. Dacă America va rămâne implicată în Europa și va rămâne garant european, atunci sunt șanse mari ca Rusia să continue să respecte această linie roșie. 

Sigur că Putin va încerca să profite de orice mică ocazie ca să submineze până la urmă NATO, va merge cât de departe posibil pentru a submina chiar existența Alianței, pentru că Alianța există și stă în picioare prin faptul că e o certitudine că acest articol 5 al NATO va fi aplicat până la capăt. 

Foto ilustrativ: Shutterstock

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro