Harta neagră a valului doi: În România, 2,7% din cazurile COVID-19 depistate duc la decese. În UE, doar 0,7%
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
De la 1 septembrie până la 14 octombrie, în România au murit 1.957 de oameni cu COVID-19, ceea ce ne plasează pe locul 3 la numărul efectiv de decese, după Spania, cu 3.769 şi Franţa, cu 2.212 decese. Dar acestea au populaţii de 2-3 ori mai mari şi raportează, în aceeaşi perioadă, de 5 ori mai multe cazuri decât noi, arată o analiză a datelor OMS realizată de jurnalistul Lucian Davidescu, pentru România Curată.
Cuprins:
Perioada 1 septembrie- 14 octombrie a fost aleasă pentru analiză, ca reper aproximativ pentru valul 2.
Cifrele sunt extrase și prelucrate (varianta excel aici) pe baza datelor furnizate de Organizația Mondială a Sănătății pentru perioada 1 septembrie - 14 octombrie 2020.
Aşa stă România ca număr efectiv de decese COVID-19, în valul 2
La fel de prost stăm însă şi potrivit ratei fatalităţii: numărul de decese din numărul total de cazuri diagnosticate.
Dacă media UE în această perioadă este de 0,7%, în România fatalitatea ajunge la 2,7%, indicator la care ne depăşeşte doar Bulgaria: 3,2.
Diferenţa este însă că bulgarii au mult mai puţine cazuri confirmate, fie pentru că au ţinut infecţia mai bine sub control, fie pentru că testează la rândul lor insuficient.
În toamnă, suntem pe primul loc la decese raportate la populaţia ţării: 101 morţi la milionul de locuitori, în vreme ce media UE este de 29, iar Spania, de pe locul 2, are 80 decese la un milion de locuitori.
Autorul analizei atrage atenţia şi asupra limitelor unor astfel de comparaţii între ţări.
Astfel, fatalitatea este calculată prin raportarea numărului de decese la numărul de cazuri identificate din aceeași perioadă. Are trei rezerve metodologice majore.
Numărul real de infectați este necunoscut, iar numărul celor descoperiți depinde de cât și cum se testează
Există un decalaj între raportarea primului test pozitiv și deces, care poate varia de la o țară la alta. Acest interval mediu nu este furnizat nicăieri,iar plaja de variație este mare - poate fi o săptămână-două sau chiar mai mult dar poate coborî la o zi-două, sau, în unele cazuri, infecția este confirmată abia odată cu decesul sau chiar după.
Procedura de stabilire a cauzei decesului diferă de la o țară la alta, astfel că datele nu sunt mereu compatibile.
Mortalitatea, în schimb, este calculată prin raportarea numărului de decese la un milion de locuitori.
Față de fatalitate, primele două dezavantaje metodologice nu mai sunt relevante, al treilea, în schimb, rămâne.
Pe de altă parte, datele legate de mortalitate sunt influenţate nu doar de capacitatea sistemului medical, ci și de răspândirea efectivă a bolii: unele țări stau mai bine doar pentru că s-au ferit sau au fost ferite mai bine de virus.
Foto INQUAM Photos / Virgil Simonescu
