Îi învaţă carte pe copiii gunoierilor filipinezi

In mijlocul Oceanului Pacific, in Filipine, o ţară care de-a lungul timpului a fost supusă de spanioli, de americani sau de japonezi, s-a aciuat de doi ani şi un roman, Corneliu Cocioba. Nu să cucerească cine ştie ce teritorii, ci să-i inveţe carte pe copiii gunoierilor din Manila, capitala ţării.

Corneliu (cu şapcă roşie) îi vizitează pe copiii care trăiesc în groapa de gunoi

“M-am născut în Lugoj, am 31 de ani şi provin dintr-o familie modestă, de religie penticostală. Sunt licenţiat în Teologie, am urmat cursurile Universităţii din Bucureşti în 2004”, începe să îşi povestească viaţa, cu simplitate, Corneliu.

Ca să ajungă în Filipine, Corneliu a zburat 9.500 km, de la Lugoj la Manila

În 2008, la invitaţia unei organizaţii internaţionale, a plecat din România cu destinaţia Manila, la 9.500 de kilometri depărtare de casă. A lucrat ca voluntar în departamentul social al organizaţiei. Cum sărăcia din Filipine nu permite acordarea vreunui ajutor de la stat pentru copii, aşa cum este alocaţia la noi, asistenţa socială a micuţilor este asigurată de diferite organizaţii private. “În capitala cu o populaţie de 10 milioane de locuitori vezi la fiecare pas familii dormind pe străzi sau copii care nici măcar nu ştiu ce înseamnă şcoala. Alte 3.000 de persoane trăiesc exclusiv din reciclarea gunoiului, în nişte condiţii inumane”, spune Corneliu, care vrea să deschidă un centru social în Manila, unde copiii gunoierilor filipinezi să poată învăţa să scrie şi să citească engleza, româna şi tagalog (limba locală). “Îi învăţ şi acum, mergând în cocioabele lor improvizate, din groapa de gunoi, dar vreau să o fac organizat, într-o şcoală adevărată, aşa cum va fi centrul meu social”, spune românul.

Românul lucrează cu mai multe familii

Lugojeanul mărturiseşte că s-a adaptat imediat la clima tropicală din Filipine (acum, la Manila sunt 30 de grade Celsius) şi s-a obişnuit cu bucătăria asiaticilor: “Aici se consumă foarte mult orez, combinat cu diferite feluri de peşte, şi enorm de multe fructe exotice – mango, papaya, avocado, banane, care se coc tot timpul anului”.

S-a căsătorit cu o localnică

La începutul anului trecut, Corneliu a cunoscut-o pe Liezel, o frumoasă filipineză. “M-am dus la restaurant să iau prânzul şi ea m-a servit la masă. Ne-am împrietenit imediat, ea fiind tot de religie penticostală. Tot anul trecut, în toamnă, ne-am şi căsătorit, în Aglipay, un orăşel cochet din provincia Quirino. Au participat 200 de filipinezi, care au creat o atmosferă excelentă”, ne-a povestit românul.

«Ăştia râd şi când fac accident»

Românul a fost fascinat de filipinezi: “Toţi sunt prietenoşi şi ospitalieri. Nu-i vezi trişti niciodată. Zâmbesc mereu, chiar dacă trăiesc în condiţii inumane. Ăştia râd chiar şi când îşi tamponează maşinile! Am devenit şi eu la fel ca ei. Nu mai sunt stresat şi îngrijorat de ziua de mâine, aşa cum eram în România”.

Zi de zi, 3.000 de filipinezi din capitala Manila scormonesc în gunoi pentru a-şi câştiga pâinea

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE