Cercetătorii conchid, „fără îndoială”, că Shakespeare a fost autorul principal al piesei „Edward al III-lea”. Piesa, publicată anonim în 1596, a fost o colaborare între Shakespeare și Christopher Marlowe, conform unei analize computerizate.
Această piesă istorică a fost publicată anonim în 1596, iar de multă vreme se presupunea că Shakespeare a scris cel puțin câteva scene. Acum, dr. Rory Loughnane, cercetător și coautor al studiului, a declarat pentru The Guardian că analiza computerizată a textului a demonstrat, „dincolo de orice îndoială rezonabilă”, că dramaturgul născut la Stratford a fost autorul principal.
El spune: „Aceasta este noua descoperire: atât Shakespeare - a cărui contribuție este acum confirmată fără urmă de îndoială - cât și Marlowe - a cărui prezență a fost identificată aici în premieră, în mod neașteptat - sunt prezenți în piesă; prin urmare, avem de-a face cu o colaborare inedită între cei doi.
Cercetătorii au utilizat diverse forme de analiză lingvistică computerizată pentru a compara piesa „Edward al III-lea” cu lucrări atribuite cu certitudine altor 10 dramaturgi activi între sfârșitul anilor 1580 și mijlocul anilor 1590.
Într-o analiză, 23 de segmente - „partea leului” - au fost identificate ca fiind scrise de Shakespeare, în timp ce nouă segmente au fost atribuite lui Marlowe, autorul unor lucrări precum „Doctor Faustus”.
Aceste rezultate sunt deosebit de importante, având în vedere că un studiu din 2016 a indicat faptul că Marlowe a fost coautor al celor trei piese din seria „Henric al VI-lea” de Shakespeare: „Colaborarea lor la «Edward al III-lea», în 1592, sugerează o relație de creație mai constantă, pe când cei doi aveau în jur de 25-30 de ani”.
Marlowe a murit la vârsta de doar 29 de ani, în urma unei altercații într-o locuință, în 1593. „Ne-am obișnuit să-i privim pe Marlowe și Shakespeare drept rivali - doi autori remarcabili, născuți la doar câteva săptămâni distanță unul de celălalt, care s-au afirmat în aceeași lume teatrală de la sfârșitul anilor 1580 și începutul anilor 1590”, a spus unul dintre cercetători. „Însă acum știm că relația dintre ei a fost mult mai complexă. Nu au fost doar simpli rivali sau autori care s-au influențat reciproc”.
În loc să atribuie anumite replici unuia sau altuia dintre autori, studiul s-a concentrat pe trăsăturile lingvistice și pe distribuția unor cuvinte-„indicator” - cum ar fi „martial” (marțial) -, care apar frecvent în piesele lui Marlowe, fiind, în schimb, atipice pentru operele altor dramaturgi.
De asemenea, cercetarea sugerează că anumite segmente îi aparțin lui Shakespeare - „putând exista suprapuneri cu fragmente pe care nu el le-a scris” -, în timp ce alte părți îi sunt atribuite lui Marlowe.