Înregistrarea telefonică fără acord a discuției între salariat şi angajator devine probă în instanță în litigiile de muncă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Înalta Curte de Casație și Justiție a decis luni, 16 septembrie, că înregistrarea audio a unei convorbiri telefonice între un salariat și alt salariat sau între un salariat și angajator poate fi folosită ca probă în instanță în conflictele de muncă, chiar dacă înregistrarea s-a făcut fără acordul sau informarea persoanei înregistrate.
Singura condiție este să existe un echilibru respectat între două drepturi fundamentale: dreptul la probă și dreptul la viață privată.
„Proba cu înregistrarea unei convorbiri telefonice între un salariat şi un alt salariat sau reprezentant al angajatorului, solicitată într-un litigiu împotriva angajatorului, este admisibilă, chiar dacă înregistrarea a fost efectuată fără acordul şi/sau informarea prealabilă a interlocutorului, cu condiţia asigurării unui just echilibru între dreptul la probă, pe de o parte, şi dreptul la viaţa privată, pe de altă parte, în sensul că încuviinţarea probei trebuie să fie indispensabilă exerciţiului dreptului la probă şi strict proporţională cu acest scop. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă”, a transmis Curtea Supremă.
Decizia Înaltei Curți vine după ce Curtea de Apel Bucureşti i-a cerut opinia în următoarea chestiune: „Înregistrările audio ale unor convorbiri telefonice ale salariatului cu alţi salariaţi sau alţi reprezentanţi identificabili ai angajatorului, pe care salariatul le solicită ca probe în cadrul judecăţii în contradictoriu cu angajatorul, pot fi considerate mijloace de probă indiferent dacă persoana cu care salariatul a purtat conversaţia a fost sau nu încunoştinţată şi şi-a exprimat acordul pentru înregistrarea respectivei convorbiri?".
