INTERVIU. Polițist de la „Antidrog”, dezvăluiri despre cum ajung drogurile în cluburi sau la festivaluri și ce riscă consumatorii: „Nici medicii nu știu uneori ce substanțe au luat”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
„Astăzi, aproape toată lumea consumă”, spune pentru Libertatea un polițist de la Brigada de Combatere a Criminalității Organizate (BCCO). Are o experiență de 15 ani - mulți sub acoperire - în lupta cu fenomenul drogurilor în România. A văzut cum piața, traficanții și consumatorii s-au tot schimbat, iar autoritățile n-au reușit să țină pasul. Din contră.
Cuprins:
- „Festivaluri mari fără droguri nu prea mai există și asta e o realitate”
- Pericolul ridicat pe care-l prezintă etnobotanicele
- „Să vorbești despre droguri nu înseamnă că încurajezi consumul”
- Cum le vorbești adolescenților despre droguri: „Amenințări cu boala și pușcăria nu țin la un tânăr”
- „E ușor să propui pedepse mai mari când ești politician”
- Profilul traficanților de droguri: de la farmaciști la bodyguarzi
- „Depistarea de droguri a ajuns mai importantă decât tâlhăria”
- Infracțiunile asociate cu drogurile
În contextul inițiativei legislative a PNL, care propune înăsprirea pedepselor cu închisoarea atât pentru traficanții de droguri, cât și pentru consumatori, Libertatea a vorbit cu un polițist BCCO despre cum se văd astfel de inițiative în interiorul poliției.
Numărul dosarelor penale care vizează consumul de droguri a crescut și odată cu introducerea testelor antidrog aplicate de Poliția Rutieră șoferilor din România. Libertatea a arătat însă de unde vine explozia de șoferi „depistați drogați la volan” cu care se laudă ministrul de interne, Lucian Bode.
„Dacă peste 10 ani consumul de canabis va fi dezincriminat, ne vom uita câți oameni am băgat la închisoare pentru asta”, crede polițistul BCCO, care a acceptat să vorbească cu ziarul, sub anonimat.
Opiniile sunt însă divergente chiar în cadrul aceleiași structuri a Poliției. Cătălin Țone, șeful structurii antidrog din cadrul BCCO, a publicat recent o lucrare cu titlul „Marijuana, zborul spre iad”, prin care explică de ce crede că nu ar trebui legalizat consumul de canabis.
Realitatea din România - tradusă parțial și în rapoartele Agenției Naționale Antidrog (ANA) - indică faptul că fenomenul consumului de droguri este o problemă de sănătate publică, însă autoritățile o consideră mai degrabă ca una de infracționalitate.
„Iar asta ar putea să-i descurajeze pe unii consumatori, foarte tineri, să apeleze la ajutor medical, la ajutor specializat, de teamă că vor ajunge la închisoare”, explică polițistul BCCO.
În ultimii zece ani, atât traficanții, cât și consumatorii de droguri s-au schimbat enorm, spune polițistul. Oricine poate fi azi un traficant - cumpărarea și vânzarea de substanțe psihoactive fiind facilitată de rețelele sociale, iar consumatorii nu mai provin de mult doar din medii vulnerabile.
„Festivaluri mari fără droguri nu prea mai există și asta e o realitate”
Libertatea: La festivalul Saga, un tânăr a murit și în jur de 100 au ajuns la spital. După Untold au apărut multe mărturii despre drogurile care se consumă în cadrul festivalului. Cum ajung drogurile în festival?
Polițist antidrog: Majoritatea oamenilor care vin să consume droguri sunt depistați la controlul de la intrare. Traficanții, în schimb, nu trec prin aceleași filtre ca mine și ca tine. Ei intră pe alte căi de acces, ca să introducă niște cantități destul de mari. Sunt anumite zone vulnerabile, mai ales la festivalurile foarte extinse. Poliția le cunoaște, dar nu le poate acoperi pe toate. Pe acolo intră oamenii cu marfa.
În plus, este cunoscut faptul că drogurile pot fi aduse în locurile respective cu mult înainte de începerea festivalului, că deseori în introducerea lor în festival sunt implicați oameni din firmele de pază, bodyguarzi sau personalul de la salubritate.
- Cum sunt identificați dealerii de droguri la festivaluri?
- De exemplu, în cadrul unui festival la Cluj, într-o zonă unde se afla mai degrabă „elita de lux”, oameni cunoscuți public, se făceau cozi la baie pentru tras cocaină. I-am identificat pe băieții care le aduceau drogurile și, în seara aia, am reținut 20 de indivizi. S-au depistat cantități între 10 și 100 de grame.
- Și consumatorii ce riscă din punct de vedere legal în astfel de cazuri?
- Nimic, pe mine nu mă interesa să prind consumatori. Sunt mulți oameni, foarte mulți care vin la festivaluri pentru că vor să aibă acces la droguri - și vorbesc aici despre MDMA, cocaină, droguri de mare risc. Festivaluri mari fără droguri nu prea mai există și asta e o realitate.
- Sunt oameni la festivaluri care își cumpără cocaină, dar sunt și tineri care ajung la spital din cauza drogurilor sau, mai rău, mor. Ce soluție există pentru a preveni astfel de cazuri?
- Cea mai mică problemă cu acești tineri este că se droghează propriu-zis - chiar dacă sună nepopular -, ci drogurile pe care ei le iau. Foarte multe droguri conțin substanțe care vin de pe ruta China, Rusia. Sunt noile substanțe psihoactive sau „legalele”, ale căror efecte nici nu se cunosc foarte bine, iar acestea pot fi fatale. Nici medicii nu știu uneori ce să facă în astfel de situații, pentru că nu cunosc substanța.
Organele statului vor mai degrabă să prindă consumatorii decât să-i ajute. Nici nu cred că suntem pregătiți să ajutăm. Nici cei de la Ambulanță, nici polițiștii nu recunosc semnele imediat. Nu știu să intervină în astfel de cazuri.
Pericolul ridicat pe care-l prezintă etnobotanicele
- Canabisul este cel mai consumat drog de tineri, conform rapoartelor ANA. Al doilea cel mai consumat drog în rândul tinerilor sunt noile substanțe psihoactive sau „legalele”. Reprezintă un fenomen pe piața din România?
- O mare problemă cu aceste substanțe este atunci când cineva vrea să-și cumpere cocaină sau amfetamină și ajunge să ia o substanță despre care nu știe nimic. Despre care poate că nici autoritățile nu știu încă nimic. EMCDDA dă alerte periodic cu „a apărut substanța X”, însă până intră în lege, în anexa substanțelor interzise, durează cam un an, în România. În plus, nu avem aparatura necesară să le identificăm în laboratoare.
- Cât de în serios sunt luate ele de polițiștii BCCO și de procurori?
- Nu prea sunt luate în serios, pentru că nu-ți aduc glorie. Pentru că substanța respectivă nu e încadrată la droguri de mare risc sau nu e încadrată deloc la droguri, ele intră pe legea etnobotanicelor. Când te întreabă șeful la evaluare, ce să-i zici?
Este și motivul pentru care mulți traficanți de heroină au trecut pe partea de „legale”, sunt mai ușor de procurat și pedepsele - dacă ești prins - sunt mult mai mici. Dar noile substanțe psihoactive sunt mult mai periculoase pentru viață decât drogurile clasice pe care deja le cunoști. Efectele substanțelor de azi sunt mult mai puțin cunoscute.
„Să vorbești despre droguri nu înseamnă că încurajezi consumul”
- De ce Poliția nu comunică despre droguri decât la nivel superficial sau panicard: „Nu vă drogați, că muriți”?
- Lumea crede că dacă vorbim despre un fenomen, ajungem să producem fenomenul, când de fapt e chiar invers. Să vorbești despre droguri nu înseamnă că încurajezi consumul. Cum să vorbești despre educație sexuală nu înseamnă că încurajezi sexul. Doar dacă ești ignorant, refuzi să crezi că românii nu iau droguri.
- S-a discutat vreodată în interiorul Poliției despre posibilitatea de a testa drogurile pe care tinerii le consumă la festivaluri?
- Nu ar vorbi nimeni niciodată despre testarea de droguri în sistem. Pentru noi este o reușită că avem centrele de metadonă, pentru că e directivă a UE, altfel nu le aveam nici azi. Când prinzi unu-doi traficanți dintr-o zonă, dependenții rămân fără droguri, prețul heroinei se dublează și există riscul mult mai mare de infracțiuni. Un dependent este dependent și de traficant. În Spania, Portugalia, sunt oameni care la 70 de ani sunt pe metadonă, pentru că doar acest medicament i-a ajutat să-și reia viața, să aibă un job, să fie integrați în societate.
Cum le vorbești adolescenților despre droguri: „Amenințări cu boala și pușcăria nu țin la un tânăr”
- Multor părinți le este teamă să nu ajungă copilul lor din consumator în dependent și, în cele din urmă, traficant. Este acesta un risc real?
- În momentul în care începi să consumi și ai și alte probleme emoționale, sociale sau de familie, dacă vii dintr-un mediu vulnerabil sau dacă ai dificultăți financiare, riscul să ajungi și traficant este destul de ridicat. Dar dacă ești părinte și-ți monitorizezi copilul, vezi dacă i s-au schimbat comportamentul, cercul de prieteni sau rezultatele școlare, vei ști sigur cât de periculos este sau nu pentru el, dacă doar „a încercat” sau dacă are o problemă.
- Cum ar trebui să le vorbească autoritățile adolescenților despre droguri, încât aceștia să fie și atenți la probleme, riscuri?
- Încerc să le vorbesc gândindu-mă la nevoile lor, nu la nevoile mele, de părinte. Că niciun părinte nu ar vrea decât ca fiica sau fiul lui să fie cuminte, să aibă rezultatele bune la școală, să nu fumeze, să nu bea, să nu facă sex. Însă realitatea e alta, așa că încerc să le vorbesc adolescenților pe limba lor:
- Dacă au consumat droguri, să nu fugă de ambulanță și să nu se ascundă de părinți - pentru că doar din aceste locuri poate veni ajutorul.
- Dacă tot consumă, măcar să știe exact ce fel de droguri iau, să fie conștienți că există drogul violului. Le explic cum funcționează și ce este GHB-ul, să nu ajungă în situații riscante pentru ei.
- Să recunoască drogurile pe care vor să le consume, să știe cine sunt oamenii care le vând, să nu se lase păcăliți sau exploatați, să nu profite traficanții de ei sau să le pună viața în vreun pericol.
- Nu le spun copiilor „nu consumați droguri”, că atunci își pierd automat interesul față de orice discuție care, altfel, le-ar putea salva viața.
- Amenințarea cu boala și cu pușcăria nu ține la adolescenți. Spune-i copilului să facă sport ca să fie cool, nu să fie sănătos!
„E ușor să propui pedepse mai mari când ești politician”
- O propunere legislativă din România vrea să înăsprească pedepsele pentru traficanți, dar și pentru consumatori. Pe voi vă ajută asta sau din contră?
- E ușor să faci proiecte pe droguri și să propui pedepse mai mari. Dar ar trebui să știe că în închisoare se consumă în continuare droguri și, mai mult, un consumator dependent poate reprezenta un pericol atât pentru el, cât și pentru ceilalți din jurul său, dacă nu este introdus într-un program.
Pentru politicieni e la îndemână să vină cu o lege, o justifică prin numărul de „șoferi drogați”, prin părinții disperați că li se droghează copiii cu canabis etc.
Iar pe noi, din sistem, nu știu dacă ne ajută, dar știu că un procuror DIICOT își poate justifica activitatea cu dosare în care sunt vizați consumatori de canabis, de exemplu. Unii colegii preferă să se folosească de consumatori, să pună presiune pe ei pentru a ajunge la un dealer, nu neapărat la vreun mare traficant. Astfel își justifică orele de muncă.
- Ministrul Bode și Poliția vorbesc despre un număr tot mai mare de șoferi depistați sub influența drogurilor la volan. De unde explozia asta?
- În pandemie și odată cu războiul din Ucraina, bugetele pentru forțele de ordine au crescut, acum își permit, de pildă, să facă mult mai multe teste antidrog. Înainte, prin 2019, Poliția Rutieră nu avea decât câteva teste și alegeau mai degrabă „după față” ce șoferi să testeze, ca să nu facă risipă. Acum se fac câte 3.000 de teste într-o seară și găsești 30 de șoferi, cred că tot risipă se numește. Însă dă bine în fața părinților și ajută imaginea poliției.
Profilul traficanților de droguri: de la farmaciști la bodyguarzi
- Care este profilul unui traficant de droguri în România?
- Traficanții de droguri reprezintă un grup destul de eterogen. Nu mai poți să faci un profil standard. Înainte, traficantul avea o „carieră” de infracțiuni în spate, acum nu mai sunt la fel. Traficanții de azi provin din categorii socio-profesionale foarte diferite, din familii sărace sau din familii foarte bogate.
- Îmi amintesc de o grupare de puști din Liceul Jean Monnet, din București, toți din familii înstărite, care vindeau droguri - uneori și în pagubă - doar că să fie populari.
- Traficanții sunt și între farmaciști, medici, stomatologici, pentru că se câștigă foarte mulți bani. E o chestiune de „antreprenoriat” pentru mulți.
- Traficanții sunt de la interlopi și oameni care fac combinații, vând mașini, la investitori în bitcoin și băieții de la sală care se ocupă deja cu traficul de steroizi.
Mulți traficanți sunt în zona de pază a cluburilor. Multe clanuri din București asigură bodyguarzi pentru cluburile de fiță. Să obții paza pentru un club înseamnă că obții licența de a vinde droguri acolo.
- Cum intră drogurile în țară?
- De pe darknet vin prin firme de curierat. Din Spania, Albania, Grecia, Olanda, Ucraina, Moldova - cu cărăuși, curieri sau chiar traficanții le transportă.
- Rețelele sociale au crescut accesul la droguri pentru traficanți și consumatori?
- Dincolo de traficanții descriși mai devreme, sunt mulți tineri din familii bogate care încep să consume. Orice puști poate să comande droguri de pe darknet. Cumpără foarte mult, consumă foarte mult, începe să mai dea și la alții, să câștige bani și intră în ruta asta. Și așa te trezești că ai un puști de 26 de ani care a terminat Facultatea de Drept și acum vinde cocaină. Și-a deschis și propriul lui business, merge să o cumpere din Olanda și o vinde aici.
Înainte era o zonă de forță, nu putea să vândă oricine. Acum nu mai e așa, pentru că ai toate canalele sociale, internetul facilitează zona de trafic, e mult mai accesibil drogul.
- Și cine sunt consumatorii de droguri din România?
- Și aici profilul s-a schimbat foarte mult. Acum consumă mai toată lumea și atunci cei care vând sunt foarte amestecați. Dacă ești arhitect sau procuror, nu prea te duci la un interlop să-ți cumperi, e cineva din bula ta care îți vinde. Sunt inclusiv femei-traficante, ceea ce nu prea aveam până acum.
„Depistarea de droguri a ajuns mai importantă decât tâlhăria”
- Ce se întâmplă cu un consumator care este prins cu două grame de canabis la el, în vederea consumului propriu?
- Depinde dacă e la prima faptă sau nu, depinde de procuror - unul poate da clasare, altul te poate trimite în instanță -, depinde și de oraș. Dacă în București, primești clasare, în alte județe - unde astfel de situații nu sunt atât de frecvente - poți fi încadrat la deținere și trafic. Doar că traficul trebuie să-l probezi și dacă ai două grame de canabis, și dacă ai un kilogram de cocaină.
- Deci nu există o practică unitară pe țară, nici măcar la nivel neoficial?
- Nu există o practică unitară la nivel de țară, în funcție de cantitate. Cum spuneam, la București poți să nu pățești nimic, la Iași, în Mureș sau la Cluj vei fi luat foarte în serios. Pentru posesie de 5 grame de canabis, primești închisoarea cu suspendare.
Infracțiunile asociate cu drogurile
- Cât de problematic este cu adevărat consumul de droguri în România?
- Drogurile înseamnă bani iliciți și, unde sunt banii ăștia, vin toți infractorii ca hienele. Asta ar trebui să înțeleagă lumea, că infracțiunile asociate drogurilor reprezintă pericolul real: traficul de persoane, violențe, crime, șantaj, proxenetism etc. Nu că fumează Gigel o țigară cu canabis este problema. Din contră, prin faptul că interzici canabisul, apar infracțiunile. În Europa de Est însă, lucrurile nu sunt văzute așa.
- Dacă poliția știe că în cluburile X și Y se consumă droguri, de ce nu face nimic în legătură cu asta?
- Una e să știi că se întâmplă ceva, alta e să probezi. Tu știi că X a făcut fapta, dar îți poate lua ani până o probezi. Și dacă faci razie într-un club: îi cauți pe toți în buzunare, găsești posesie, consum, și mai departe? Trebuie să-i identifici pe traficanți, să-i urmărești, să aștepți. În plus, toate cluburile astea sunt susținute politic la un anumit nivel. Până și amenzile sunt aproape de bășcălie. Cum să dai 5.000-10.000 de lei amendă unor cluburi ca Nuba sau Loft, cum s-a întâmplat în pandemie?
De exemplu, la Untold, vine chiar primarul Boc să laude festivalul - poate e și ăsta un mesaj subliminal de „Nu deranjați!” transmis către autorități, nu?
ARCADIEzaporojanu 30.08.2022, 11:07
aceste asa zise festivaluri SUNT DE FAPT PIETE DE DESFACERE PENTRU DROGURI
belane 30.08.2022, 12:01
Pedeapsa capitala pentru traficantii de droguri, observam ca acest lucru functioneaza de minune in tari precum Japonia sau Coreea de Sud si nu numai.