Mergi direct la conținut »
Interviu cu arhitecta Mădălina Ghibuși, primul român care a votat la alegerile prezidențiale 2019: ”Țara mea m-a pregătit pentru ce e mai rău, învățându-mă să lupt”
Ştiri Libertatea > Ştiri > Interviu cu arhitecta Mădălina Ghibuși, primul român care a votat la alegerile prezidențiale 2019: ”Țara mea m-a pregătit pentru ce e mai rău, învățându-mă să lupt”

Interviu cu arhitecta Mădălina Ghibuși, primul român care a votat la alegerile prezidențiale 2019: ”Țara mea m-a pregătit pentru ce e mai rău, învățându-mă să lupt”

Arhitecta din Auckland, Noua Zeelandă, 31 de ani, a fost primul român prezent la urne pentru alegerile prezidențiale 2019. Aceasta a acordat un interviu amplu pentru Libertatea, în care a vorbit despre cariera ei și despre cum sistemul educațional din România a împins-o să ajungă să se desăvârșească la capătul lumii.

De Mihai Toma,

-Libertatea: Bună seara la dvs., bună ziua în România. Ați fost primul român care a votat la aceste alegeri. Cum a fost?
-Mădălina Ghibuși: Așa este. Vineri am fost primul român care a votat. Cred în puterea exemplului și sper că ma vor urma cât mai mulți români, de acasă și de pretutindeni.

De o lună și jumătate în Auckland

-De când sunteți la Auckland?
-În Noua Zeelandă m-am mutat de o lună și jumătate. Chiar dacă sunt fizic departe, datorită tehnologiei sunt conectată cu ceea ce este acasă, cu evenimentele zilnice, cu dificultățile și cu pașii inainte pe care îi facem.

Sunt un cetățean activ, am votat de fiecare dată, semnez petițiile în care cred și chiar am și prins cateva proteste când am fost în vizită în țară.

Mădălina Ghibuși:

-Cu ce vă ocupați? Care a fost traseul profesional?
-Pâi, de la Rm. Vâlcea la București am ajuns pentru a urma cursurile Facultății de Arhitectură din cadrul Universității „Ion Mincu”, pe care am absolvit-o în 2013. Am lucrat apoi ca arhitect în cadrul unor birouri de proiectare, dar si pe cont propriu. De la București la Politehnica din Milano am ajuns din dorința de a avansa profesional pe partea de cercetare în arhitectură. Așa am considerat că pot ajuta mult mai valoros societate, mai mult decât prin proiectarea de arhitectură pentru interese private.

”La București, în primul an de doctorat, nu am simțit că pot face cercetare cum doream”

-Erați, totuși, la un doctorat la București…
-Din păcate, la București, unde am făcut un an de doctorat, nu am simțit că pot face cercetare în felul în care îmi doream, la un nivel avansat, unde se aduce inovație în domenium dar care să fie și finanțată. De asemenea, cât am fost elev și student, nu am simțit că eu și colegii mei suntem stimulați la potențialul nostru maxim sau că ne este încurajată libertatea de exprimare.

Cred că problema este undeva la sistemul educațional. Și consider că este o mare pierdere pentru România pentru că tinerii nostrii sunt o altă resursă inestimabilă care nu este apreciată la adevărata ei valoare. Și spun asta comparativ cu ceea ce am văzut în Italia și în Noua Zeelandă.

Mădălina Ghibuși:

-Și ați ajuns la Milano, nu?
-Da, în 2016 am aplicat la un program de doctorat la Politecnico di Milano, unde am fost acceptată. Foarte curând, munca mea a fost apreciată, asa ca rezultatele au început să vina și chiar mi-au depășit așteptările. Momentan lucrez la doua proiecte de cercetare ca și colaborator, sunt editor la câteva publicatii și, ocazional, predau la facultate sau asist profesori în lucrul cu studenții.

Am terminat pregătirea doctorală, acum îmi redactez teza și urmează să imi susțin examenul pentru titlul de doctor.

Mădălina Ghibuși:

”Nu știu dacă e o mutare definitivă, voi decide cu soțul la momentul potrivit. Prefer să trăim în prezent”

-Cum e la Auckland?
-Mutarea în Noua Zeelandă a venit ca o oportunitate profesionala a soțului meu, iar eu, prin prisma experienței profesionale si a recomandărilor profesorilor de la Politecnico Milano, am reusit să intru instant în cadrul Universitatii din Auckland. Lucrurile s-au legat de la sine și am decis să profităm la maximum de această sansa. Nu știu dacă este o mutare definitivă. Preferăm să trăim în prezent, să ne focusam pe tot ce e pozitiv acum ca să ne putem dezvolta în direcția pe care ne-o dorim. Vom reevalua situația și oportunitățile noastre atunci cand se va ivi momentul potrivit

”Nu am planuit niciodată să plecăm din țara. Pur și simplu, a fost o ocazie de moment care avea potențialul să ne duca acolo unde ne dorim să ajungem ca și indivizi, atât pe plan personal, cât și profesional.

Mădălina Ghibuși:

-Există posibilitatea și să reveniți acasă?
-Da, dacă România va fi cea care ne va oferi această ocazie. Deschiderea granițelor e una din cele mai mari șanse pe care țara noastră le are.

Respect față de semeni și față de natură

-Cum se desfășoară viața dvs?
-Viața aici este zilnic o lecție nouă, despre respectul fața de ceilalti și față de natură. Suntem fascinați de tot ce descoperim și ne dorim să reușim să acumulâm cât mai multe ca să avem ce aduce acasă, la cei dragi, și la țara care ne-a pregătit pentru ce-i mai rău învâțându-ne să luptăm. Cred ca de aceea am și avansat într-un ritm așa rapid si de aceea suntem mândri de identitatea noastră.

Cum să crești în trei ani cât în șase în România

-Ca o concluzie?
-Uitându-ne în urmă, am „crescut” în trei ani cât în șase petrecuți în România. Ca si mediu de viață, diferența este că, acasă, din diverse motive, oamenii sunt mai lipsiți de speranță ș de incredere în viitor. Și asta are un impact în multe privințe.

Noi personal îi percepem pe români mai inchiși, comparativ cu felul în care suntem tratați aici. Asa am fost și noi la început, eram sceptici vis-a-vis de prietenia cu care ne tratau străinii, eram impresionați de lucrurile normale, cum ar fi educația de aici, reciclarea, politicile de sănătate, alimentatie, ecologie, discursurile politice și tot asa. Lista este prea lungă și încă deschisă.

Mădălina Ghibuși:

Close
Închide
  Close