Guvernul rus a anunțat „descoperirea miraculoasă” a osemintelor lui Dmitri Donskoi și le-a trimis pe front. Aceste acțiuni sunt însoțite de o propagandă intensă difuzată de plan intern, cneazul medieval fiind prezentat ca un „luptător sfânt” împotriva „coaliției occidentale” și „un apărător al ortodoxiei”. Aceasta este însă o nouă mostră de falsificare a istoriei pentru a crea mituri salvatoare.
Cuprins:
Or, în timpul vieții și în secolele care au urmat morții sale, cneazul Dmitri nu a fost nici Donskoi și nici sfânt (se afla în conflict profund cu Biserica), iar a-l numi luptător împotriva Occidentului este de-a dreptul absurd: la acea vreme nu exista un Occident unificat, iar toți erau în război între ei, comentează publicația rusă din exil The Insider.
În iulie, pe fondul întețirii atacurilor ucrainene asupra teritoriului rus, Kremlinul a deschis cunoscutul loc de înmormântare al lui Dmitri Donskoi în Catedrala Arhanghelului și a vorbit despre o „descoperire miraculoasă”, după care a pus în scenă o venerare a osemintelor acestuia. Liderul autocrat rus Vladimir Putin s-a afișat în fața sarcofagului, iar Duma de Stat a propus - cel mai probabil la inițiativa Kremlinului - trimiterea unei părți din cadavru pe câmpul de luptă din Ucraina.
În mod absurd, propagandiștii de la televiziunea rusă de stat au prezentat Hoarda de Aur, principalul inamic al lui Dmitri Ivanovici, drept „o împuternicită a Occidentului”. Astfel, imaginea cneazului de Moscovia a devenit un alt exemplu al modului în care, din motive ideologice, un personaj istoric real (un alt exemplu izbitor este Aleksandr Nevski) este transformat în ceva complet diferit față de ce a fost la vremea lui.
De fapt, cneazul medieval a fost un personaj extrem de contradictoriu, s-a luptat cu vecinii săi slavi, l-a asuprit pe mitropolitul ortodox și nu a luptat cu niciun „Occident colectiv”, ci doar cu Lituania păgână la acea vreme, care la rândul ei se războia cu teutonii catolici.
Cu toate acestea, Kremlinul mizează din nou pe tradiția mitului fals în speranța că va reuși să-și însuflețească cumva armata.
Mâna dreaptă a cneazului a fost trimisă pe front, pentru a fi venerată ca „protecție divină”, în timp ce preoții binecuvântează rachetele ucigașe de copii, mame, tați, bunici, frați și surori, scrie RFE/RL.
Trimiterea moaștelor pe front vine în contextul în care Kremlinul încă nu și-a atins obiectivele inițiale ale invaziei la scară largă lansate în februarie 2022, în pofida faptului că a suferit mai multe pierderi - morți și răniți - decât în toate războaiele purtate de Moscova din 1945 încoace.
În istoria Rusiei, „există această idee că o icoană potrivită îți poate transforma soarta pe câmpul de luptă”, spune Lucy Ash, autoarea cărții „Bastonul și crucea: Biserica Rusă de la păgânism la Putin”. „Într-un fel, această idee poate părea ușor disperată”, adaugă ea într-un interviu acordat pentru RFEL/RL.
„Este vorba despre acea suprapunere constantă dintre sacrulși militar, care nu este ceva nou” în istoria Rusiei, subliniază Amy Adams, profesoară de studii rusești și literatură universală la Colegiul Sfânta Cruce din Worcester, Massachusetts.
Dmitri Donskoi, glorificat mai ales pentru învingerea Hoardei de Aur în Bătălia de la Kulikovo din 1380, a fost canonizat în ultimii ani ai Uniunii Sovietice, în 1988, în timpul reformelor lui Mihail Gorbaciov.
Spectacolul făcut în jurul moaștelor lui Donskoi arată cât de profund împletită este biserica cu politica guvernamentală, afirmă Aleksandr Zanemonets, preot ortodox și cercetător la Universitatea din Haifa, Israel, și la Universitatea Radboud din Olanda.
„Un stat implicat în război va încerca să oblige toate instituțiile, inclusiv pe cele religioase, să participe la el”, spune preotul pentru RFE/RL.
Potrivit The Isider, includerea cneazului Donskoi în ritualul militar actual demonstrează modul în care Guvernul rus caută resurse simbolice suplimentare pentru a-și justifica continuarea agresiunii împotriva Ucrainei. Războiul în curs este plasat alături de marile bătălii anterioare, iar rușii ar trebui să fie impregnați de un sentiment de continuitate istorică și spirituală.
Mai mult, într-o situație de criză economică crescândă, cetățenii tânjesc după un miracol. Iar Kremlinul, printre altele, încearcă să satisfacă această dorință prin intermediul unor relicve.