“M-am născut la Herson, în actuala Ucraina, unde ai mei se refugiaseră în timpul războiului. Pe atunci, oraşul aparţinea Rusiei ţariste, acum văd că tinde să devină la fel”,şi-a început povestea Mircea Ionescu Quintus.Acesta a continuat:“La 15 ani şi jumătate am rămas fără tată, cu mama casnică şi cu un frate mai mic. M-am confruntat cu greutăţi foarte mari”.În afara greutăţilor zilnice, Quintus a avut probleme şi la şcoală, din cauza colegilor. “Majoritatea camarazilor mei de liceu simpatizau cu Mişcarea Legionară. Doi colegi de clasă l-au împuşcat pe primul ministru Armand Călinescu (n.r. - septembrie 1939). Am fost şocat când am auzit ce au făcut. Eu am rămas fidel principiilor liberale timp de 75 de ani”.
Războiul l-a prins din prima zi.“Am făcut Şcoala de Ofiţeri de Rezervă din Ploieşti, până în 1938, iar un an mai târziu am fost concentrat. Războiul m-a purtat până la Stalingrad şi, mai apoi, din Moldova, până în Ardeal”.
Intrat oficial în PNL în 1945, s-a “infestat politic” în închisorile comuniste, unde a fost trimis spre reeducare: “În puşcărie am cunoscut mulţi membri de frunte ai PNL şi PNŢ, dar şi legionari. Acolo am învăţat ce-i politica!”.S-a pensionat în 1987 şi până la Revoluţie a scris singura sa carte, “Moara dracilor”. Acum, la 97 de ani, se gândeşte la viitor: “Îmi doresc ca ţara noastră să prospere. Despre mine spun atât: am avut trei iubiri în viaţă: soţia, PNL şi Petrolul Ploieşti. Să dea Domnul să mai prind ziua în care echipa mea de suflet va mai lua un titlu!”.
Cadavrele asasinilor au zăcut trei zile în centrul Bucureştiului.
Premier al României din martie 1939, Armand Călinescu (foto jos) a fost asasinat la Bucureşti, pe 21 septembrie 1939, de un comando legionar condus de avocatul Miti Dumitrescu. După crimă, legionarii s-au predat şi au fost împuşcaţi imediat, fără judecată, la locul atentatului. Cadavrele lor au fost lăsate trei zile în stradă, alături de o pancartă pe care scria: “Aceasta va fi de aici înainte soarta asasinilor trădători de ţară”.