„La noi cum ajunge ambulanța?” Un drum care leagă două comune din județe diferite, blocat de gunoaie și moloz
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Trei familii care locuiesc la granița dintre județele Dâmbovița și Giurgiu sunt izolate din cauza unui munte de gunoaie care le blochează drumul de acces. Au ca alternativă o rută ocolitoare, dar și acel drum devine impracticabil la prima ploaie. Primăriile responsabile dau vina una pe alta și promit cel mult „o pietruire”.
Cuprins:
Când au decis să cumpere teren în zonă și să se mute lângă pădurea Cereanca, pentru a fi mai aproape de natură, familia Marica nu s-a așteptat să meargă până acasă prin gropi, călcând pe gunoaie, cărămizi și moloz. Au pădurea în spatele casei, iar în față un munte de moloz, întins de-a lungul drumului comunal.
Alte două familii locuiesc acolo, la marginea comunei Săbăreni, Giurgiu. Administrativ sunt parte din această comună aflată fix la granița cu alte două sate, Gulia (comuna Tărtășești, Dâmbovița) și Cosoba (Giurgiu). Practic, la întâlnirea a două județe și a trei comune, strada se blochează în deșeuri.
„Când ne-am mutat aici, am vorbit cu autoritățile locale și ne-au promis că totul se va rezolva, iar drumul va fi reabilitat”, povestesc aceștia.
5 kilometri de drum, împărțiți între trei comune
Drumul 144 dintre Dâmbovița și Giurgiu este administrat, pe bucăți, de toate cele trei comune: Tărtășești (unde este satul Gulia), județul Dâmbovița, Cosoba și Săbăreni, ambele din județul Giurgiu. Cele trei comune au împreună aproape 5 kilometri jumătate de drum: Tărtășești - 400 de metri, Săbăreni - 3 kilometri și Cosoba - 2.
Unele autorități și-au rezolvat bucata. De exemplu, partea drumului care vine dinspre Cosoba, Giurgiu, este asfaltată. Asta înseamnă cam 2 kilometri. Apoi, se intră pe un drum de pământ care seamănă mai degrabă cu o uliță și care, la un moment dat, se termină în mormane de gunoaie și resturi de materiale de construcții. Moloz care se vede, la propriu, și din satelit.
Ar mai trebui asfaltat restul de 3,4 kilometri între Gulia și Cosoba, pentru ca acele două localități să fie legate, iar locuitorii să aibă acces la locuințele lor. Oamenii preferă să-și lase mașinile și la un kilometru distanță de casă, de teamă că vor rămâne împotmolite în noroi, așa cum li s-a mai întâmplat.
Situații similare sunt și în Capitală: străzile și bulevardele din cartierul Henri Coandă împărțite administrativ între București și Voluntari, Ilfov, zac în noroi de nouă ani. Fie că este un drum comunal sau un bulevard bucureștean, autoritățile fac un ping-pong de responsabilitate și problema rămâne nerezolvată.
„Măcar când nu e noroi să poată ajunge o mașină aici”
Familia Marica a achiziționat terenul acum mai bine de un deceniu, iar autorizația de construcție le-a dat-o Primăria Săbăreni. Lângă pădure au acum o casă, un solar și o pensiune pentru câini.
„Cum au putut să facă asta, să ne dea autorizație, dacă știau că nu avem drum de acces, iar promisiunile că se va asfalta nu s-au materializat?”, spune familia. Apoi, când credeau că mai rău nu se poate, drumul de pământ a început să fie umplut de gunoaie.
„A fost întâi un strat de gunoaie, apoi altul, apoi s-a venit cu materiale de construcții folosite. Unele mărunțite, altele nu. Au fost aruncate claie peste grămadă, fără să fie tasate. Uitați-vă la cărămizile astea, cum poți trece peste ele cu mașina?”, întreabă, retoric, Daniela Marica.
Spune că a discutat cu cei care aruncau gunoaiele, iar aceștia i-au răspuns că au fost aduse pentru a face terasamentul drumului comunal. Cum situația a rămas la fel, locuitorii spun că au contractat o firmă să taseze gunoaiele, ca măcar una dintre căile de acces să nu rămână blocată. „Măcar când nu e noroi să poată ajunge o mașină aici”. La fel, au făcut un drum ocolitor chiar prin câmp.
La confluența dintre responsabilități
Oamenii se gândesc cu groază la momentul în care vor avea nevoie de o ambulanță. „La noi cum ajunge (n.r. - ambulanța)? Vă dați seama să rămână împotmolită? Sau să oprească, noaptea, la vreun kilometru de casă? Nici nu vrem să ne gândim”, spun oamenii. Este motivul principal pentru care au început să facă cereri și petiții la autorități de câțiva ani.
Consiliul Județean Giurgiu, de care aparțin comunele Săbăreni și Cosoba, a spus că, fiind drum comunal, problema este strict a unităților teritoriale prin care trece.
Primarii din Tărtășești (Dâmbovița) și Săbăreni (Giurgiu) le-au spus lor și au explicat și reporterilor Libertatea că au alte priorități.
Primar: „Nu e de interes pentru noi”
Cristian Tudorache, primarul din Tărtășești, spune că problema nu este la cei „300-400 de metri” de drum din portofoliul său, ci la vecinul de hotar. „Știm și noi povestea cu gunoaiele, am încercat să mai luăm ce se putea, apoi am mai tasat cât să se poată circula pe drum din resturile de materiale de construcții. Acolo este o casă care aparține de Săbăreni, iar din dreptul casei e limita de județ. De acolo începe Giurgiu”, spune Tudorache.
Întrebat dacă are în plan asfaltarea, edilul spune că prioritare sunt străzile din Tărtășești, „unde sunt zone locuite”, iar pentru cei 300-400 de metri de care răspunde va încerca, în principiu, o pietruire.
Și pentru Primăria Săbăreni prioritare sunt străzile „cu adevărat circulate”, prin urmare nu are în plan vreo investiție pentru asfaltarea bucății sale din drumul comunal 144.
„Nu este de utilitate, nu este circulat. Nu pot să aloc acolo bani pentru doar 3 kilometri, pentru o singură familie”, a declarat primarul Viorel Iosif pentru Libertatea, referindu-se la familia Marica, fiind cea mai vocală dintre toți. Mai mult, proprietarii ar fi trebuit să-și asfalteze singuri drumul, „așa li s-a dat autorizație”, mai spune edilul.
Când au primit autorizație, domnii și-au luat angajamentul că sunt de acord cu situația asta. Nu este obligația noastră să le asfaltăm drumul când dăm autorizație de construcție.Viorel Iosif, primarul din Săbăreni:
Rămâne în aer și problema deșeurilor împrăștiate pe drum. Aici, Iosif dă vina pe Primăria Tărtășești din celălalt județ. „Ce treabă aveam noi să mergem cu camioanele până acolo, trei kilometri, să aruncăm deșeurile? Întrebați la Tărtășești, ei sunt responsabili.”
