Lacul si putul

Cu nasul zdrobit de loviturile administrate de Basescu vreme de doi ani, Tariceanu a trimis si el cativa pumni spre adversar. Brusc, insa, miercuri seara s-a rasucit. A declarat ritos ca suspendarea e inoportuna, ca ar pune in pericol alegerile europarlamentare (desi au termen tocmai la 31 decembrie) si altele asemenea. Ce-i va fi determinat aceasta ipocrita fluturare de ramura de maslin, in semn de pace? Cred ca nimic altceva, decat frica de a-si pierde scaunul. Basescu a facut o miscare abila, recunoscand public ca a fortat (nu numai) Constitutia, aducand Alianta D.A. la putere si facandu-l premier pe Tariceanu. Chestiunea-i acum cap de acuzare pentru suspendare.

Asadar, Guvernul ar fi in pom, ca ilegitim, daca ideea ar fi validata prin vot. Chiar scapand, Tariceanu nu s-ar putea bizui prea mult pe sprijinul parlamentar promis de PSD+PC – care-i cer mini-guvern liberal, fara PD si nici n-au posturi guvernamentale de pazit – si nici pe al PRM, care o vrea afara pe UDMR. Asa ca supravietuirea cabinetului e legata tot si numai de PD, intr-o alianta toxica, gen casnicia Prigoana – Bahmuteanu. La mana PSD, PC, PRM si, culmea!, a unui PD in opozitie, cu demnitari debarcati, Tariceanu ar putea sa-si faca bagajele. Rau cu PD, dar si mai rau fara PD, asa ca a venit cererea acra a premierului de arhivare a suspendarii presedintelui. A adauga si alte dedesubturi (incapatanarea ar fi putut grabi Dosarul Patriciu, iar o calitate de martor poate deveni una de inculpat) ar insemna sa fac speculatii. In meciul Victoria – Cotroceni se vrea o scurta pauza, in care majoretele din Parlament asteapta, indreptatit, scuze de la presedinte. Iar premierul pare a nu sti daca Guvernul e mai bine sa se inece in lacul Coalitiei, ori in putul Opozitiei.

Urmărește-ne pe Google News