Libertatea spiritului

Atunci, la 22 Decembrie 1989, la ora 12 si cateva minute, imaginea elicopterului cuplului de dictatori care-si luase zborul de pe acoperisul CC ca o pasare de prada izgonita si vanata pentru crimele sale a devenit simbolul fortei implacabile a unui popor. Se acumulase atata ura si frustrare, incat nu mai era posibila decat o explozie. Chiar cu pretul vietii. Mania de neoprit a coloanelor a scris finalul unei perioade negre de 45 de ani a istoriei Romaniei. A readus cel mai de pret bun al democratiei, libertatea de exprimare. Inclusiv a presei. Lor, eroilor, le datoreaza si „Libertatea” nasterea ei. Cel dintai numar a fost plamadit de o mana de oameni, inspirati de cel mai puternic cuvant care rasuna dinspre manifestanti: Libertate! Putin dupa ora 15, rotativele din Brezoianu tipareau deja „Libertatea”, primul ziar liber al Revolutiei Romane. In fata redactiei il asteptau sute de oameni. Asupra cladirii s-a tras, trasoarele au si incendiat-o. Au venit, dincolo de aprecierea constanta a cititorilor, perioade dificile, cand supravietuirea intr-o economie de piata presupunea renuntarea la independenta editoriala, in schimbul sustinerii din partea unor partide ori grupari economice autohtone.  
   
A fost, insa, oportunitatea intrarii in familia unui puternic trust de presa elvetian, Ringier. Fara obediente politice si reputat pentru managementul exercitat, dedicat realizarii unor publicatii al caror sumar generic il stabilesc in primul rand cititorii romani. Mai ales, asigurand redactiilor stabilitatea financiara si, indeosebi, absenta oricarei ingerinte editoriale. E mediul care a propulsat Libertatea pe primul loc intre cotidiene, ca tiraj si numar de cititori. E, deopotriva, obligatia noastra de a ramane atenti doar la publicul larg.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE