Medicamentele din clasa GLP-1, devenite extrem de populare la nivel global pentru tratamentul diabetului de tip 2 și al obezității, ar putea fi asociate cu o frecvență mai ridicată a tulburărilor la nivelul unghiilor, părului și scalpului. Constatările provin dintr-o cercetare amplă prezentată în cadrul Congresului Academiei Europene de Dermatologie și Venerologie (EADV) din 2026, desfășurat la Viena, relatează Science Alert.
Cuprins:
Studiul a analizat date colectate de la 1.904 persoane din patru țări — Franța, Statele Unite, Brazilia și Mexic.
Oamenii de știință au comparat un grup de 575 de pacienți aflați sub tratament cu GLP-1 cu un grup de control format din 1.329 de persoane diagnosticate cu obezitate sau diabet de tip 2, dar care nu utilizaseră niciodată aceste terapii.
Deși rezultatele arată o prevalență crescută a simptomelor dermatologice în rândul celor care iau tratamente GLP-1, autorii cercetării subliniază că datele indică doar o asociere statistică și nu dovedesc o relație directă de la cauză la efect.
Conform raportului prezentat la Viena, 66% dintre utilizatorii de GLP-1 au declarat că s-au confruntat cu cel puțin o problemă la nivelul unghiilor, comparativ cu 53% din grupul de control.
Cea mai pronunțată diferență s-a înregistrat în cazul desprinderii plăcii unghiale de patul unghiei, afecțiune cunoscută sub denumirea medicală de onicoliză. Aceasta a fost raportată de 39% dintre persoanele din grupul GLP-1, față de doar 9% în rândul celor care nu luau medicamentul.
Totodată, decolorarea unghiilor a fost semnalată de 46% dintre utilizatorii acestor terapii, față de 17% în grupul martor. Onicoliza poate fi provocată de factori diverși, de la traumatisme mecanice și infecții până la afecțiuni sistemice sau deficiențe nutriționale.
Cercetătorul Charles Taïeb, unul dintre autorii studiului, a atras atenția asupra faptic că aproximativ jumătate dintre pacienții din grupul GLP-1 aveau deja probleme ale unghiilor înainte de începerea tratamentului.
În plus, autorii nu au specificat dacă participanții au suferit o desprindere parțială sau o pierdere totală a unghiei, astfel că procentul de 39% nu trebuie interpretat ca o pierdere definitivă a unghiilor la patru din zece pacienți.
Chiar și după ajustările statistice pentru afecțiuni dermatologice preexistente sau lipsuri nutriționale, modificările unghiilor au rămas de două până la trei ori mai frecvente la pacienții sub tratament GLP-1, însă intervalele exacte de încredere nu au fost făcute publice în comunicatul oficial.
O cercetare paralelă derulată pe același eșantion de participanți a evaluat impactul asupra podoabei capilare.
Rezultatele arată că 50% dintre utilizatorii de medicamente GLP-1 au raportat o cădere neobișnuită a părului, comparativ cu 34% în grupul de control. Reducerea volumului sau a densității părului a fost observată de 42% dintre persoanele sub tratament, față de 19% din grupul martor.
Pe lângă pierderea părului, pacienții care luau GLP-1 au semnalat mai frecvent simptome neplăcute la nivelul scalpului, cum ar fi mâncărimea, roșeața sau descuamarea.
Medicul dermatolog Bruno Halioua, coautor al cercetării, a sugerat că aceste manifestări ar putea depăși efluviul telogen — fenomenul obișnuit de cădere temporară a părului asociat cu scăderea rapidă în greutate.
În opinia sa, este posibil să existe și procese inflamatorii specifice implicate, însă această ipoteză necesită confirmare prin cercetări clinice viitoare.
Studiul prezintă o serie de limitări metodologice importante. Datele s-au bazat pe auto-raportările participanților într-un singur moment, fără evaluări dermatologice fizice sau analize de laborator standardizate.
De asemenea, cercetarea nu a specificat denumirile comerciale sau substanțele active exacte din clasa GLP-1 utilizate de pacienți, motiv pentru care nu se poate stabili dacă efectele sunt specifice unui singur medicament.
Echipa de cercetare a anunțat că următoarea etapă va include un studiu prospectiv, în care pacienții vor fi monitorizați de la debutul terapiei prin analize biologice și consultații dermatologice periodice, pentru a stabili dacă simptomele sunt reversibile și ce factori le declanșează.