VIDEO/ Mica Românie de la Cercul Polar: Iubirea româno-norvegiană topește zăpezile Nordului. La nunta Alinei cu Pål, invitații au venit cu mâncare de acasă!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
400 de români formează cea mai mare comunitate de străini din Skjervøy, o comună situată la 5 grade Nord de Cerul Polar. Mulți dintre românii care au ales să trăiască sub aurora boreală, în mica localitate Norvegia, și-au luat cu ei și familiile. Alții și-au întemeiat unele acolo. Cum arată povestea de dragoste dintre o româncă și un norvegian? Topește zăpezile, dar pare că se răcește din cauza… verzei murate!Prin crăpătura norilor se vede o lumină fină. De pe dealul unde e casa lui Pål, se vede tot satul și parcă o bucată mai mare de cer decât din altă parte. "Raza aia e de la aurora boreală", mă anunță. Păcat că e înnourat.E aproape ora 8 seara și Pål Granberg merge la clubul de șah. Așa cum face în fiecare miercuri. Merge și la campionate de șah din când în când, e foarte pasionat. Pentru o comună-insulă, cum e Skjervøy, ai zice că oamenii caută tot felul de lucruri să-și omoare timpul.
De fapt, să joci șah în Norvegia e megacool. Și moda asta a provocat-o Magnus Carlsen, un tânăr de 27 de ani care e campion mondial la șah de opt ani încoace. Și în timp ce scriu, Magnus își apără titlul în fața lui Fabiano Caruana.La capătul provocării stau jumătate de milion de euro și respectul norvegienilor."Efectul Magnus", așa cum a fost numită nebunia pentru șah de către New York Times, l-a cuprins și pe Pål, se pare.La un concurs a jucat cu o campioană română. "Am intrat în vorbă cu ea și i-am zis că am și eu soție română".Și așa s-au împrietenit.Reușesc cumva norvegienii să aducă la modă tot felul de ocupații de pe vremea bunicilor: șahul, împletitul. Femei de toate vârstele împletesc oriunde au un scaun de stat și cinci minute de așteptat.Nu și Alina. "Eu nu împletesc, gătesc", glumește românca. Și gătește foarte bine.
Varza murată și fericirea conjugală
Un singur lucru stă în calea armoniei perfecte în cuplul Alina Maria și Pål Granberg: varza murată. "A venit odată acasă și a simțit mirosul și nu înțelegea ce se întâmplă. I-am explicat că gustul e diferit de miros, dar nu vrea să înțeleagă. Nici sarmale nu vrea să guste din cauza verzei", râde cu poftă Alina."Aici suntem obișnuiți să uscăm totul: carnea, fructele, tot. Dar voi le puneți în acid și pentru mine nu e ceva ce aș vrea să mânânc", spune cu o grimasă de copil mofturos tânărul.Pål a scăpat de mirosul ăla bântuitor de varză când s-a mutat soacra lui din Craiova în Skjervøy, Norvegia. Acum ea pune murături.Alina și-a adus în Nord și fratele și mama. Toți și-au găsit de muncă în comuna de deasupra Cercului Polar și toți s-au acomodat și cu întunericul iernii, și cu zăpezile arctice. "Când ai familia lângă tine…"Nici nu trebuie să mai continue propoziția Alina.
Iubirea ce topește iarna polară
Pe 25 iunie 2016, Alina și Pål trăiau ziua aia numită tradițional "cea mai frumoasă din viață". Ei știau însă că tot vor avea astfel de zile. Dar nici nunta n-a fost de lepădat. Alina s-a apucat de făcut ornamente cu peste jumătate de an înainte. Iar cu câteva zile a început să învelească la sarmale. 230. Pentru 80 de invitați, majoritatea norvegieni.
[gallery size="large" ids="2470013,2470014,2470015,2470018,2470019,2470020,2470021,2470016,2470022"]
"A fost o nuntă norvegiană tradițională", spune soțul ei. "În ce sens?", se miră Alina. "Adică am fost la biserică". "Aaa!"Pentru românii care evaluează nunțile după numărul de nuntași, cât costă tacâmul și cât de scumpă a fost rochia, nunta celor doi a fost cu siguranță neromânească."Ei obișnuiesc, fie la nuntă, fie la botez, într-o familie mai mare, să se servească un bufet suedez cu mâncare rece și fiecare familie trebuie să gătească ceva. Și în ziua respectivă vin aranjați, cu platourile cu mâncare, le așază și voila!", explică prima ciudățenie Alina.Nici n-au auzit binecunoscuta urare: "De la noi mai puțin, de la Dumnezeu mai mult…", că nu e nuntă cu dar."Am gândit așa: dacă îi chemăm și se așază la masă și au mâncărică, e de datoria lor să ne facă pe noi să ne simțim bine în noaptea noastră. Și nu invers. Și așa a fost. Am avut o noapte de vis și am plecat primii. Dintre toți nuntașii. Mirele și mireasa trebuie să plece primii la un hotel sau undeva și ei rămân și se distrează dimineața. Pentru mine a fost un șoc când am ajuns în camera de hotel și am realizat că nunta era gata!", își mai amintește Alina.
Octombrie 2013. Alina lucra la secția ambalare de la fabrica de somon din Skjervøy. Atenua zgomotul mașinal cu DJ Project și disco-ul anilor ’80. De partea cealaltă de geam, o privea pe furiș Pål. Și el asculta muzică la căști. Când peștii alunecau pe benzi, pe ei îi încercau mișcările de dans. După trei ani, dansau îmbrățișați, pe muzică tradițională norvegiană, la nunta lor. Și astăzi, poate chiar înainte să citească articolul din Libertatea, vor țopăi un alt dans al fericirii. Vor fi aflat deja dacă vor avea fată sau băiat. Later edit: Magnus și-a păstrat titlul de campion mondial la șah. Și Alina cu Pål vor avea un băiețel.
Citește și:
- VIDEO / Drumul peștelui din Norvegia până la restaurantul Ikea din România. Salarii de la 2.000-4.000 de euro și, bonus, respect
- VIDEO/ Mica Românie de la Cercul Polar. Comuna fără poliție unde locuiesc 400 de români și femeia care s-a transformat din protestatar în politician
- VIDEO/ Skjervøy, locul unde au emigrat balenele și 400 de români. Libertatea continuă să vă prezinte poveştile românilor care au ales să trăiască la 5 grade nord de Cercul Polar
- REPORTAJ/Mica Românie de la Cercul Polar. Roxana a terminat Dreptul în ţară, iar acum e în clasa întâi în Skjervîy, Norvegia – VIDEO
- VIDEO/ Primarul norvegian al comunei cu 400 de români de la Cercul Polar: "Nu e un lucru bun pentru România, dar pe mine mă bucură dacă oamenii se stabilesc aici!"
- FOTO&VIDEO/ Alexandru Cuc e românul care a pus tricolorul la Cercul Polar în urmă cu 18 ani: "În interior tot mor de dor…"
- Despre norvegieni, de la români. Cum trăiesc, cum îşi educă copiii, cât beau, ce mănâncă. Şi ce putem învăţa noi înşine de la românii care convieţuiesc cu ei
